Tot ce trebuie să știi despre cazul transgender de la Curtea Supremă

Tot ce trebuie să știi despre cazul transgender de la Curtea Supremă

Interviul, care este ușor editat, a apărut inițial pe site-ul Problematic Women

Lauren Evans: Bine ați revenit. Astăzi sunt în studio cu Virginia și cu luptătorul pentru libertate religioasă Emilie Kao. Emilie este avocat și Director al Centrului pentru Religie și Societate Civilă Richard and Helen DeVos din cadrul Fundației Heritage și a petrecut ultimii 14 ani luptând pentru libertatea religioasă. Bine ai venit în emisiune, Emilie.

Emilie Kao: Mulțumesc, Lauren.

Evans: Există un caz care va fi audiat de Curtea Supremă, în care un bărbat care se identifică a fi femeie acuză de discriminare sexuală după ce a fost concediat de la locul de muncă în cadrul unei case funerare. Ne poți spune mai multe despre acest caz, Emilie?

Kao: Da. Cazul Harris Funeral Homes a început atunci când un angajat bărbat al casei funerare a început să se prezinte ca femeie. A vrut să înceapă să se îmbrace ca femeile, deși casa funerară are un cod vestimentar specific sexului, care este legal.

Proprietarul casei funerare, Thomas Rost, a devenit extrem de îngrijorat nu numai pentru angajații săi, pentru angajatele sale, care ar putea fi nevoie să împartă toaletele cu angajatul bărbat, ci și de efectul asupra clienților casei funerare. Pentru că aceștia sunt oameni care jelesc într-un moment în care sunt concentrați asupra pierderii lor emoționale și ar putea fi foarte tulburător și chiar deranjant pentru ei să vadă un bărbat îmbrăcat ca o femeie.

Așa că atunci când angajatul a refuzat să respecte codul vestimentar destinat sexului său, casa funerară a decis să se despartă de el, oferindu-i un pachet financiar de concediere. Ceea ce s-a întâmplat a fost că angajatul și EEOC, Comisia pentru Egalitatea de Șanse de Angajare, au dat în judecată casa funerară. Iar cazul s-a strecurat prin instanțe. Au pierdut în instanța inferioară și acum au ajuns la Curtea Supremă.

Virginia Allen: Emilie, aș vrea să te rog să ne dai o definiție a discriminării sexuale.

Kao: Modul corect de a înțelege discriminarea pe bază de sex este atunci când o persoană este tratată mai defavorabil decât o persoană din cealaltă categorie.

Deci, dacă un bărbat care este tratat mai rău decât o femeie din cauza sexului lor, asta este discriminare pe bază de sex. Dacă o femeie este tratată mai rău decât un bărbat, asta este discriminare pe bază de sex.

Discriminarea sexuală nu se rezumă doar la tratarea diferită a două persoane, deoarece obișnuim să tratăm bărbații și femeile diferit tot timpul. Acesta este motivul pentru care avem unele spații și evenimente segregate de sex, despre care am vorbit anterior. De aceea avem toatele segregate de sex. Avem sport segregat de sex. Pentru că instanțele și americanii au realizat că bărbații și femeile sunt diferite și astfel nu există nimic discriminatoriu în privința segregării sexuale în moduri adecvate, în spațiile segregate de sex, evenimentele segregate de sex care implică o capacitate fizică a unei persoane.

Dar ceea ce se argumentează în cazul Harris Funeral Homes este că angajatul care se identifică transgender a fost tratat mai rău din cauza statutului săi de persoană care se identifică drept transgender.

Este un bărbat care vrea să se îmbrace ca femeie. Este un bărbat care vrea să folosească toaletele femeilor. Dar aceasta nu este discriminare sexuală, deoarece casa funerară ar fi tratat pe cineva de sex opus absolut identic, dacă s-ar fi manifestat în același mod ca acest angajat.

Așadar, dacă ai fi un angajat de sex feminin al acelei case funerare și ai vrea să te identifici ca bărbat și să folosești toaleta bărbaților, să porți îmbrăcămintea masculină care este obligatorie și să fi apelată ca bărbat, tratamentul ar fi același ca și la un angajat femeie. De aceea acest caz nu se califică pentru categoria de discriminare sexuală.

Evans: Ceea ce mi se pare o nebunie în acest caz este faptul că nici o lege nu a fost încălcată din punct vedere tehnic, corect?

Kao: Ei bine, ideea EEOC-ului și a angajatului este că proprietarul casei funerare a încălcat Legea Drepturilor Civile din 1964, care interzice discriminarea pe motive de sex.

Întreaga teorie a angajatului care se identifică transgender este că sexul înseamnă de fapt identitate de gen, dar nu există nimic în textul legii care să se refere la identitatea de gen. Dar ei au teoria conform căreia sexul ar trebui să însemne identitate de gen.

În esență, aceștia susțin că EEOC poate redefini sexul și acum vor ca instanța supremă să redefinească sexul. Iar Curtea Supremă ar trebui să rămână pe propria linie, care este să interpreteze legea, nu să facă legea, care este atributul Congresului.

Allen: Așadar, Emilie, acest caz este audiat de Curtea Supremă care va decide dacă legea federală privind drepturile civile care interzice discriminare la angajare pe bază de sex protejează persoanele transgender. La ce crezi că ne putem aștepta?

Kao: Cred că ne putem aștepta ca tabără casei funerare să susțină că Congresul ar trebui să rămână la semnificația originală publică a ceea ce însemna cuvântul sex în 1964. Și anume că s-a stabilit un mod de interpretare a legii prin care instanța ar trebui să se refere la semnificația publică inițială, ceea ce înseamnă, ce înțelegea o persoană obișnuită, din publicul larg, ce înseamnă sex, nu ce a gândit un anume membru al Congresului.

Cred că toată lumea este de acord că în 1964, cuvântul sex a însemnat sex biologic, bărbat sau femeie, nu percepția subiectivă a unei persoane despre sexul său, ceea ce înseamnă de fapt identitate de gen.

Deci, cred că vor exista o mulțime de discuții cu privire la partea procedurală, care este, care este rolul corect al Congresului versul de care este rolul corect al instanțelor.

După cum bine știți, Congresul a încercat de fapt să modifice Legea Drepturilor Civile recent prin Legea Egalității, pentru a adăuga categoriile de orientare sexuală și identitate de gen. Așadar, faptul că Legea Egalității este introdusă în Congres, aceasta ridică un semn de întrebare: „Ei bine, dacă sexul însemna deja identitate de gen, de ce ar trebui să o adaugi prin această legislație?”

Allen: Așadar, dacă SCOTUS decide că identitatea de gen nu se aplică legii federale privind drepturile civile, va crea acest lucru un obstacol pentru ca parlamentul să meargă mai departe cu Legea Egalității?

Kao: Cred că va clarifica modul în care ar trebui să fie interpretată actuala Lege a Drepturilor Civile și cred că va face mult mai dificil ca EEOC să continue să politizeze aceste cazuri. Dar nu cred că o va face mult mai dificil, în sens procedural, ca Congresul să încerce să adopte ceva precum Legea Egalității.

Cu toate acestea, cred că ar obține sprijinul public pentru ceva precum Legea Egalității. Deoarece cred că unul dintre lucrurile interesante la acest caz este că va pune în prim-plan unele dintre problemele despre care am vorbit, anume cum identitatea de gen practic șterge femeile ca o categorie coerentă în lege.

Am văzut manifestarea acestui lucru în mai multe cazuri, cum ar fi adăpostul pentru persoane fără adăpost din Alaska. Au fost dați în judecată pentru că nu permit accesul unui bărbat într-un spațiu rezervat femeilor care au fost abuzate și traficate. Întreaga teorie din spatele reclamantului masculin este că a fost discriminat pe baza identității de gen.

Prin urmare, vedem din acest caz că atunci când introduci ideea identității de gen, aceasta elimină protecțiile pentru femei din lege, siguranța și confidențialitatea acestora. De asemenea, există o altă serie de alte cazuri cu femeile din sport și, din păcate, o fată dintr-o școală publică din Georgia a fost agresată sexual după ce școala a adoptat politica băilor transgender.

Allen: Emilie, mă bucur că ai amintit cazul din Alaska despre adăpostul pentru persoane fără adăpost. Vreau să intru puțin în detalii. Permite-mi să prezint cazul acesta ascultătorilor noștri care nu sunt familiarizați cu el.

Hope Center este un adăpost creștin pentru femei în Anchorage, Alaska. În acest moment, avem vești extraordinare pe care le-am primit recent că acum, adăpostul este liber să continue să ajute femeile fără adăpost, fără amenințarea acțiunilor legale sau chiar să fie închis.

Motivul pentru care centrul a fost sub această amenințare în ianuarie 2018, este că un bărbat beat și rănit, îmbrăcat într-o cămașă de noapte roz a încercat să obțină acces în Hope Center. În timpul zilei, centrul deservește bărbații și femeile oferindu-le mese, spălătorie, dușuri, pregătire profesională și îmbrăcăminte. Însă, pentru a oferi un spațiu sigur pentru femeile fără adăpost, centrul găzduiește doar femei pe timpul nopții.

Așadar, când acest bărbat biologic în stare de ebrietate, identificându-se ca femeie, a venit să bată la ușa centrului, Hope Center l-a trimis pe acest bărbat la spital pentru a primi îngrijirile de care avea nevoie. Angajații chiar i-au plătit taxiul. Dar apoi Hope Center s-a confruntat cu o plângere din partea Comisiei pentru Egalitatea în Drepturi, care pretindea că Hope Center l-a discriminat pe acest bărbat din cauza identității lui de gen. Părea a fi o încercare de a ataca principiile și convingerile creștine ale centrului.

La acel moment, organizația creștină de apărare a libertății religioase Alliance Defending Freedom a intervenit pentru a ajuta și a intentat un proces federal în numele centrului. În august, instanța respectivă a emis un ordin prin care a oprit temporar orașul de a aplica eronat legea împotriva Hope Center.

Deci, Emilie, vreau să te întreb, cât de importantă este această victorie și crezi că acesta este sfârșitul acestui caz sau va mai exista o altă cale de atac?

Kao: Cred că este o victorie foarte mare, nu doar pentru Hope Center, ci și pentru alte adăposturi pentru femei din Statele Unite. Cred că este un precedent extraordinar. Din câte înțeleg, a existat o înțelegere. Deci, dacă a existat o înțelegere între părți, nu mă aștept să fie reluat cazul.

Evans: Un lucru pe care l-am aflat de la apariția acestui caz este faptul că Anchorage are, de fapt, o populație mai mare decât normalul de femei traficate pentru sex, pentru că se află între Rusia și Statele Unite. Deci, aceste femei au nevoie de un spațiu sigur.

Cât de unic este acest caz? Sunt adăposturile creștine pentru femeile fără adăpost sub atac?

Kao: Din păcate, acesta nu este un caz cu totul unic, deoarece am văzut și un caz în California, numit Poverello House, care cred că este un adăpost secular pentru femei, unde femeile au fost nevoite să facă duș alături de un bărbat care le făcea avansuri în duș.

În acest caz femeile au fost cele care au intentat proces pentru că nu voiau să fie în același adăpost cu un bărbat și să trebuiască să împartă facilitățile intime cu el.

Așadar, cred că, din păcate, oriunde vedem aceste legi care adaugă orientarea sexuală și identitatea de gen la celelalte categorii protejate, există posibilitatea ca siguranța și confidențialitatea femeilor să fie compromise în spațiile existente pentru protecția lor.

Evans: Numele legii este Equality Act și cred că îi pune în încurcătură pe ascultătorii noștri, care cred în libertatea religioasă, când cineva întreabă „Tu nu crezi în egalitate?” Care ar fi câteva idei pe care ascultătorii noștri le-ar putea folosi?

Kao: Cred că termenul egalitate a fost folosit greșit. Cred că un lucru fundamental pe care îl poți spune este că toți oamenii au demnitate și merită să fie tratați cu respect. Toți oamenii au un statut egal, dar nu toate ideile au un statut egal. Și nu trebuie să fim de acord cu toate ideile.

Ceea ce ar produce Equality Act este practic adoptarea unei ortodoxii guvernamentale privind orientarea sexuală și identitatea de gen. Acum, aceste două categorii sunt distincte de multe din celelalte categorii care sunt protejate de Legea Drepturilor Civile.

Deci, dacă te gândești la rasă și sex, acestea sunt trăsături biologice și imuabile. Identitatea de gen este percepția subiectivă a unei persoane cu privire la propriul sex, oamenii având libertatea de a crede asta, dar oamenii ar trebui să aibă, de asemenea, libertatea de a nu fi de acord cu asta și să spună „Ei bine, cred că de fapt ești bărbat sau femeie” și că nu cred în fluiditatea de gen.

Apoi, categoria de orientare sexuală, implică, de asemenea, comportamentul sau atitudinea unei persoane cu privire la care suntem liberi să avem opinii diferite despre comportament și conduită. Aceasta nu este o caracteristică imuabilă. Deci, din păcate, ceea ce ar face Legea Egalității este că ar duce la o ortodoxie guvernamentală și la pedepsirea disidenților.

Unii dintre acești dizidenți vor fi oameni cu convingeri religioase. Unii dintre acești dizidenți vor fi oameni cu convingeri morale. Iar unii dintre acești dizidenți, așa cum sunt femeile care se opun acestei legi, au obiecții care se bazează pe știință și pe îngrijorările pentru siguranța, confidențialitatea și egalitatea femeilor.

Deci, din păcate, Legea Egalității ar pedepsi dezacordul la nivel național.

Allen: Cu toate aceste cazuri, precum Hope Center, crezi că Stânga înarmează legea anti-discriminare ca apoi s-o folosească împotriva organizațiilor religioase?

Kao: Cred că felul în care Stânga a tratat oamenii religioși în ultimii ani, în special organizațiile precum Human Rights Campaign și chiar unii membri ai Congresului, a fost incredibil de intolerant.

Te uiți la unele retorici, modul în care îi descriu ei pe oamenii ca Jack Phillips, cofetarul din Colorado. În Colorado, unii dintre oficialii guvernamentali l-au comparat pe Phillips cu un nazist și proprietar de sclavi. Când te uiți la faptul că organizațiile și afacerile ca ale lui sunt luate la țintă, prin boicot și proteste, chiar cu amenințări cu moartea și hărțuiri.

Toate acestea, din păcate, nu sunt un incident izolat. Am văzut asta în multe dintre cazurile afacerilor de nuntă, multe dintre cazuri implicând orientarea sexuală și identitatea de gen. Au existat hărțuiri verbale și amenințări economice, boicoturi și amenințări cu violența fizică.

Deci, din păcate, cred că actuala noastră cultură este la punctul în care intoleranța Stângii față de libertățile religioase cu privire la sexualitate și căsătorie, chiar la diferențele de sex, este în creștere. Așadar, să folosești legile pentru pedepsirea oamenilor în dezacord, cred, face parte dintr-o imagine de ansamblu a creșterii intoleranței față de persoanele care consideră, pur și simplu, că există doar două sexe și cred în căsătoria între un bărbat și o femeie.

Evans: Vorbim mult în cadrul emisiunii despre Legea Egalității și aspectele transgender, dar la finalul zilei, am fost binecuvântați ca în Statele Unite să avem Primul Amendament care ne protejează dreptul la libertatea religioasă. O mulțime de oameni din întreaga lume nu au această protecție a Primului Amendament și observi multe probleme de libertate religioasă internațională. Și știu că președintele Trump a ținut recent un discurs la ONU pe tema libertății religioase internaționale.

Ne poți oferi o actualizare a ceea ce se întâmplă în lume privind libertatea religioasă?

Kao: Președintele Trump a ținut un discurs de reper și a ridicat libertatea religioasă la un nivel le care nu a fost niciodată, ceea ce este foarte important în timp ce ONU tinde să diminueze importanța libertății religioase, chiar dacă peste 80% din populația lumii trăiește sub restricții grave privind libertatea religioasă. Astfel că a atras atenția ONU și multor țări care încalcă foarte grav libertățile religioase.

O parte interesantă a evenimentului pe care l-a organizat președintele a fost să evidențieze supraviețuitorii persecuției religioase, iar unii dintre invitați aveau membri ai familiei care încă sunt în închisoare în locuri precum China și Iran.

Așadar, cred că administrația Trump a consolidat munca depusă în ultimii trei la Adunarea Generală a ONU prin întâlnirile Ministeriale Internaționale privind Libertatea Religioasă pe care secretarul de stat Mike Pompeo și ambasadorul pentru libertatea religioasă internațională Sam Brownback le-au găzduit-o.

Au făcut o treabă excelentă în construirea cooperării multilaterale. Summit-urile lor au reunit lideri guvernamentali din peste 100 de țări și au încurajat o mai mare cooperare în locuri precum Orientul Mijlociu, Asia și Europa, pentru a combate încălcarea libertății religioase.

Allen: Emilie, îți mulțumesc foarte mult pentru că ai fost cu noi. Apreciem disponibilitatea și că ne împărățești experiența ta.

Kao: Mulțumesc.

Lauren Evans & Virginia Allen
The Daily Signal

COMMENTS

WORDPRESS: 0