Trump vs Woke: Să lăsăm poporul să decidă

Shenna Bellows, secretarul de stat din Maine, a ordonat ca numele lui Donald Trump să fie eliminat de pe buletinul de vot pentru alegerile primare republicane. Invocând Secțiunea 3 a celui de-al 14-lea Amendament de după Războiul Civil, Bellows susține că Trump s-a angajat într-o insurecție împotriva SUA atunci când a făcut ceea ce a făcut, sau nu, pe 6 ianuarie, acum trei ani.

Recent, Curtea Supremă din Colorado a ordonat ștergerea numelui lui Trump de pe buletinul de vot pentru alegerile primare republicane din acest stat din același motiv. Alte state s-au gândit la această idee. Curtea Supremă a Statelor Unite va decide dacă excluderile sunt constituționale.

Judecătorii ar putea decide în această chestiune pe motive limitate sau legaliste – printr-o analiză atentă a celui de-al 14-lea Amendament și a termenului „insurecție”. Aceștia trebuie să decidă dacă retorica, acțiunile sau lipsa de acțiune a lui Trump în acea zi au echivalat cu o revoltă violentă împotriva guvernului american.

Două linii puternice de argumentare se ciocnesc, însă:

1. Într-o astfel de dispută, o democrație trebuie să revină la ideea sa esențială: suveranitatea poporului. Nu este de competența unor judecători nealeși, sau a unor funcționari provinciali, să ia o astfel de decizie. Oamenii înșiși, în milioanele lor, trebuie să dea verdictul în cabina de vot.

2. Stai. Trump a încercat să submineze democrația americană, încurajându-și adepții să încerce să anuleze verdictul poporului în 2020. I-a chemat la Washington și, în timp ce el privea de la Casa Albă, oamenii săi, la îndemnul său, au mărșăluit spre Capitoliu; au devenit o mulțime și au invadat sanctum sanctorum al democrației. Au murit oameni. Nu a fost asta o insurecție? Nu a fost Trump lent la acțiune să facă ceva sau să spună ceva în timp ce atacul a continuat și a continuat pe parcursul după-amiezii?

Un om care a amenințat atât de mult democrația însăși s-a descalificat de la privilegiul procesului democratic. El a dus America înapoi în anul 63 î.Hr., când Catilina, după ce a fost învins în alegerile consulare din Roma, a încercat să răstoarne consulii aleși în mod corespunzător, Cicero și Gaius Antonius Hybrida. Pentru o astfel de faptă, dușmanii lui Trump nu vor decât să-l scoată de pe buletinul de vot – sau, prin intermediul procurorului special Jack Smith, poate să-l bage în închisoare. Catilina și complicii săi au murit pentru ceea ce au făcut.

Argumentul nr. 2 escaladează; evocă posibilități monstruoase. Ar trebui să i se permită unui demagog să folosească regulile democrației (să lase poporul să decidă) în așa fel încât, după ce a fost ales în mod legal în funcție, să devină dictator, să declare o „urgență” și să respingă procesul democratic care l-a adus la Casa Albă?

Hitler a făcut acest lucru, vor spune anti-Trumpians, după ce a fost instalat legal în funcția de cancelar al Germaniei în 1933. El a demonstrat că o alegere democratică poate fi calea spre dictatură și ruină națională – la fel cum, vor răspunde cei din tabăra lui Trump, o „revoluție populară” de stânga aproape întotdeauna duce la instaurarea unui regim totalitar. Rezultatul în ambele cazuri este același: distrugerea democrației și, în curând, a libertății.

În America anului 2024, cine sau ce este adevărata amenințare? Trump? Sau Stânga? Este o întrebare mai dificilă decât va recunoaște oricare dintre părți.

Judecătorii ar trebui să ia în considerare posibilitatea ca ambițiile elitelor progresiste și de stânga moale să fi introdus o ideologie intolerantă – și un obicei de comportament mafiot – care a adus daune letale libertății de exprimare și de gândire, ca să nu mai vorbim de excelență, în universitățile americane, în învățământul public, în corporații, în instituțiile culturale, în media și în guvern.

Doctrina lor, care condamnă MAGA lui Trump ca fiind America cea rea – dl Hyde pentru virtuosul Dr. Jekyll al stângii – nu tolerează niciun punct de vedere care nu este de acord cu al său. Progresiștii auto-îndreptățiți, este inutil să spunem, nu se recunosc în această lectură a programului lor sfânt.

Trump este cel care minte, va spune stânga. Este de netăgăduit că o face. Dar, răspunde dreapta trumpiană, America progresistă a devenit o întreagă cultură a minciunii: Nimic nu este adevărat în afară de „adevărul meu” – și de linia partidului.

Bărbații nu sunt neapărat bărbați, iar femeile nu sunt neapărat femei. Medicii sau moașele nu fac decât să „atribuie un sex” unui nou-născut. Mediocritatea primește un upgrade; un student care merita un C-plus sub vechiul regim poate acum să absolve summa cum laude. Nu trebuie să rănești niciodată sentimentele mediocrităților. Un apel la excelență este opresiune rasistă. Civilizația occidentală trebuie să dispară.

Aici este problema: argumentele pentru descalificarea atât a lui Trump, cât și a adversarilor săi de Stânga (inclusiv a lui Biden) sunt puternice. Într-o lume perfectă, asta s-ar întâmpla. Dar într-o asemenea încurcătură ca aceasta – în acest echilibru deprimant al negativităților – o decizie pentru o parte sau alta ar necesita ca Curtea Supremă să priveze de drepturi jumătate din țară.

Calea sănătoasă este de a nu descalifica niciuna dintre ele. Să lăsăm poporul să voteze. Și să lăsăm toate părțile să spere că, până în 2028, țara va fi adus pe lume o nouă generație, care va oferi o alegere mai bună de lideri și, să spunem, idei mai mature.

Tribuna.US