Un an mai târziu de război, Ucraina încă este importantă

Pe măsură ce atacul neprovocat al Rusiei asupra Ucrainei continuă în al doilea an, există divergențe din ce în ce mai mari, în special în rândul Dreptei americane, cu privire la angajamentul nostru de a sprijini Ucraina, analizează Daniel Duffy pentru American Thinker.

Nimeni nu dorește o confruntare cu Rusia sau să riște un alt Vietnam. Avem motive mai mari de îngrijorare în materie de securitate cu privire la China. În plus, Ucraina nu este o republică democratică înfloritoare. De fapt, este una care se clatină.

În 2021, Ucraina eraclasată pe locul 122 în topul celor mai puțin corupte țări (Mexicul a fost pe locul 124). După un an de război pare momentul potrivit pentru a trece în revistă aceste obiecții și de a analiza cu luciditate dacă ajutorul de miliarde de dolari pe care ne-am angajat deja să îl dăm sau ne vom mai angaja se justifică.

Este clar cine sunt băieții buni și cei răi în acest război. Dacă evoluția motivelor invocate de Rusia – expansiunea NATO, naziștii, laboratoarele de arme biologice sau țânțarii ucigași – par a fi alibiurile disperate ale unui hoț, aceasta se datorează faptului că nici măcar unora dintre ruși nu le place să recunoască adevăratele motive ale războiului.

Nimeni nu a crezut cu adevărat că NATO reprezenta o amenințare pentru Rusia. Principala problemă a lui Putin era faptul că Ucraina tinde să devină o societate mai liberă. Și consideră acest lucru dăunător pentru viziunea sa de revitalizare a Uniunii Sovietice.

În Ucraina au avut loc recent nu una, ci două revoluții pentru a înlătura din funcția de președinte un lacheu al Kremlinului. De asemenea, țara se bucură de libertate de exprimare, alegeri libere și o presă liberă.

Libertatea și popoarele cu autonomie reprezintă o amenințare pentru puterea lui Putin. De aceea întemnițează și otrăvește oamenii de afaceri și activiștii care devin prea puternici.

Dacă furia conservatorilor la adresa susținătorilor justiției sociale provine din ceea ce ei percep ca fiind disponibilitatea acestora de a folosi calomnia și dezinformarea pentru a reduce la tăcere opiniile celorlalți, atunci Putin este cel mai înfocat de acest gen, folosind agenți FSB, rachete de croazieră și armate.

Eforturile armatei sale de a „rusifica“ Ucraina ocupată sunt o dovadă în acest sens. După cum i-a spus un soldat rus unui ucrainean: „O să te bat până nu mai ești ucrainean“. Răpirile, gropile comune, camerele de tortură, violurile și arderea cărților, toate acestea arată că Ucraina nu reprezenta o amenințare reală pentru Rusia, ci una ideologică.

Nu o ideologie care generează violență, ci una care se află în stadiul incipient al refuzului de a se supune Patriei-Mamă Rusia.

Avem și o paralelă în istorie. În anii 1930, Stalin a provocat o foamete artificială pentru a curăța Ucraina de tot ce era ucrainean, din cauza a ceea ce el considera a fi focare de capitalism. Asemănările sunt stranii.

Este mai bine pentru toți ca armata Rusiei să nu se mai întindă în Europa de Est. Toți americanii cărora le pasă de libertate ar trebui să dorească înfrângerea Rusiei. Chiar și așa, este suficient pentru a justifica ajutorul nostru umanitar și militar?

Citește și Cum poate Occidentul obține pacea în Ucraina

În lume se comit o mulțime de nedreptăți. Nu cred că este treaba noastră să fim polițistul și asistentul social al lumii întregi. Nu ar trebui să ne lăsăm conduși doar de emoții, chiar și în contextul unor evenimente îngrozitoare. Trebuie să ne întrebăm dacă acest lucru intră în responsabilitatea guvernului american.

Există motive întemeiate pentru a crede că șansele unui conflict direct cu Rusia cresc substanțial dacă Rusia învinge în Ucraina. Ambiția lui Putin a fost întotdeauna să restabilească măreția Rusiei, pe care o considera asociată cu URSS.

Toate acțiunile sale – centralizarea puterii, invazia Georgiei, anexarea Crimeei, pentru a numi doar câteva – fac sens dacă le privești prin prisma acestei paradigme. Dacă Putin înglobează Ucraina, Rusia ajunge în imediata vecinătate a fostelor state sovietice, multe dintre acestea fiind acum membre NATO.

Dacă Putin ar ataca pe oricare dintre ele, ar intra în vigoare Articolul 5 și ar forța SUA să răspundă militar. În prezent, nu cred că Putin ar provoca NATO. Dar o mare parte a acestei rețineri se datorează opiniilor politice, care se pot schimba rapid odată cu noile administrații.

Singurul mod în care Putin poate câștiga în Ucraina este dacă Occidentul caută să-l domolească acceptându-i unele pretenții – acest lucru l-ar convinge și mai mult de eficacitatea forței brute.

Un Putin care a primit ce a vrut, cuplat cu o administrație apologetică, l-ar putea face să creadă că va scăpa din nou dacă va continua expansiunea teritorială sau politică – la fel ca orice alt dictator din istorie.

Dacă există un singur lucru care se repetă constant în istoria Rusiei, acesta este faptul că atacurile neprovocate asupra vecinilor par a fi parte integrantă a acesteia. Și dacă există un lucru pe care îl știm despre dictatori, acesta este că au nevoie de un „altul“ cu care să lupte pentru a se salva de la cădere, în special atunci când vremurile sunt grele.

Chiar dacă Rusia ar câștiga, nu va fi într-o formă bună. Având în vedere că terenul de sub el e șubred, îmbătat de orgoliul victoriei și percepând lipsa de unitate a Occidentului, pare mult mai probabil ca Putin să revină la singurul său instrument de forță decât să aibă loc o transformare fundamentală a caracterului său.

Din această perspectivă, continentul european pare a fi un fitil care plutește deasupra unei flăcări aprinse.

În absența unui război la scară largă, Rusia va canoniza, fără îndoială, șantajul nuclear ca instrument diplomatic, lucru pe care mass-media controlată de stat din Rusia îl face deja aproape în fiecare seară.

Dar diferența este că, dacă Rusia va câștiga în Ucraina, va ajunge la concluzia că acest lucru chiar funcționează, (ceea ce nu le va scăpa din vedere statelor ticăloase precum Iranul și Coreea de Nord).

Este greu de imaginat că Putin nu va profita de acest lucru, precum și de binecunoscuta sa activitate subversivă. Țările europene, proaspăt lovite, cel mai probabil vor pleca fruntea.

Citește și OPINIE | Compromisul și înfrângerea nu reprezintă opțiuni viabile pentru Ucraina – sau Taiwan

Acest lucru nu ar trebui abordat separat de cealaltă problemă majoră de securitate pe care o avem – China. Chinei i-ar plăcea să înlocuiască ordinea internațională asigurată de SUA. Dacă Ucraina pierde, această ordine este subminată, iar modelul Chinei va părea mai atractiv pentru națiunile din întreaga lume.

Aproape sigur că vor profita de situația precară din Europa alături de aliatul lor rus pentru a obține avantaje în Pacific. Acest lucru este demonstrat de faptul că Beijingul a luat în considerare acordarea de ajutor militar Rusiei. Ceea ce face ca probabilitatea de a invada sau izola Taiwanul să fie și mai credibilă.

Miza este mult mai mare atunci când SUA și NATO se confruntă cu două amenințări majore la adresa securității. Determinarea noastră va fi pusă serios sub semnul întrebării. Se știe acum că retragerea rușinoasă a Americii din Afganistan a fost luată în calcul de Putin atunci când a decis să invadeze Ucraina.

Dacă sprijinul acordat Ucrainei dispare, este greu să nu ne imaginăm că Xi nu ar trage o concluzie similară. În schimb, dacă Rusia este învinsă, Xi recepționează un mesaj tranșant.

Disidenții care exagerează corupția Ucrainei și minimalizează problema reprezentată de Rusia nu au o bază solidă. Acești șoimi fiscali nou-născuți vociferează cu privire la deficit, când, în realitate, sprijinul oferit Ucrainei reprezintă doar o mică fracțiune din buget.

Cât de mult am cheltui de-a lungul anilor și deceniilor în eventualitatea unui al doilea Război Rece? O investiție mică pentru a distruge capacitățile de luptă ale unui stat paria, fără a pune un singur cetățean american în pericol, pare a fi o investiție înțeleaptă.

O lecție care ar trebui învățată din acest război este cât de fragile sunt statele totalitare. Peste 20% dintre ruși nu au apă curentă. Armata rusă nu a obținut aproape nicio victorie tactică semnificativă.

Singurul lucru care stă în calea unei victorii depline a Ucrainei este voința politică și obiective strategice clare. Vitejia armatei ucrainene și a cetățenilor săi, mânați de speranța că libertatea nu va fi niciodată suprimată în țara lor, ar trebui să ne facă și mai determinați.

Există întotdeauna riscul unei escaladări. Dar, așa cum spunea Ronald Reagan referindu-se la Uniunea Sovietică, „fiecare lecție pe care ne-o oferă istoria sugerează că e mai riscant să faci compromisuri“.

Traducere și adaptare
Tribuna.US