HomeActualități Românești

USR și boicotanții fac jocul lui Dragnea: „Boicotul, capcana care îl ajută pe Dragnea”

USR și boicotanții fac jocul lui Dragnea: „Boicotul, capcana care îl ajută pe Dragnea”

EUGEN TOMAC: Boicotul, capcana care îl ajută pe Dragnea Îmi pare nespus de rău că societatea românească este astăzi, cu doar câteva zile înainte de

EUGEN TOMAC: Boicotul, capcana care îl ajută pe Dragnea

Îmi pare nespus de rău că societatea românească este astăzi, cu doar câteva zile înainte de referendum, profund divizată. La fel de rău îmi pare să constat consolidarea unui trend fals, cel al boicotului.

Paradoxal, boicotul servește cel mai mult celui care a confiscat, în cel mai josnic mod, această inițiativă. Nu m-ar mira deloc ca, peste ani, să spună ca el a votat împotrivă. La diversiuni, Dragnea e campion.

Ca om de dreapta, am însă obligația să argumentez de ce este periculos să punem semnul egal între un personaj poltic nociv și o temă cu semnificații atât de puternice, făcând jocul lui Dragnea.

Sunt un adversar al PSD din convingere. Nu pot accepta ideologia pe care o promovează și, în plus, cum aș putea avea încredere într-un partid care îl are în calitate de Președinte de onoare pe Ion Iliescu? Un om care a ales Moscova pentru a-și face studiile în perioada în care Stalin conducea Imperiul răului, iar apoi, după ’90, a creat un stat după chipul și gândirea sa.

Acum peste 20 ani, încă din primele zile ale sosirii mele în țară, m-am înscris în PNȚCD, pentru că prețuiam valorile pe care Coposu le așezase la baza acestui partid. Mai exact, lupta împotriva comunismului, reabilitarea foștilor deținuți politici, orientarea țării pe făgașul euro-atlantic, condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov și, desigur, readucerea bisericii în viața societății după o lungă perioadă de prigoană.

Am părăsit PNȚCD în 2008, după 10 ani, atunci când am ales să intru în politică la îndemnul Președintelui Băsescu. L-am urmat în toți acești ani. Condamnarea în Parlament, în numele statului român, a regimului criminal comunist rămâne pentru mine unul dintre cel mai importante momente din mandatul domniei sale de Președinte.

Astăzi, în Parlament, sunt în opoziție totală față de PSD. Nu este ușor să-l înfrunți în mod direct pe Liviu Dragnea, acest om ahtiat de putere. Nu o fac pe Internet sau în stradă, o fac, alături de colegii mei, zi de zi, prin confruntare directă, o confruntare care ne costă. PMP este singurul partid parlamentar care, în mod abuziv, a fost lipsit de toate drepturile ce-i revin ca partid de opoziție în Parlament.

Am înșiruit toate acestea pentru a încerca să vă conving că nu am și nu voi avea vreodată nimic în comun cu ciuma roșie, dar cred că, mai ales în aceste zile, e bine să fim sinceri și lucizi.

Sunt de acord cu toți cei care susțin că șacalul din vârful PSD folosește acest referendum în scopuri politice personale, dar cum s-a ajuns aici?

E simplu, mai întâi s-a născut inițiativa modificării art. 48 din Constituție, care să definească mai clar căsătoria. O acțiune născută în sânul bisericilor creștine cu un scop precis, acela de a apăra această instituție, așa cum este ea definită în morala creștină. Pentru asta, s-au strâns trei milioane de semnături, parcurgând un drum lung, cel al birocrației statului român. Reamintesc că totul a început în anul 2015!

Această coaliție cetățenească, mânată de convingeri sincere, religioase, s-a întâlnit, pe holurile statului, cu un lup viclean, așezat în fruntea Parlamentului și al Guvernului, care a deturnat mesajul unui demers valid și onest.

Dragnea a simțit că acest referendum, care, repet, a fost inițiat prin mijloace democratice, fără implicarea politicului, poate fi utilizat la un moment dat, atunci cand interesul i-o va dicta.

După 10 august, în plin proces de evaluare internă în partid, moment în care nemulțumiții din PSD i-au cerut capul, acesta a aruncat în joc, forțând limitele, organizarea referendumului. Bineînțeles, cu scopul de a acoperi haosul care îl înconjoară, știind bine că această temă va împărți în mod firesc societatea.

Până aici i-a ieșit, a reușit să scape de presiunea internă, iar acum țara este preocupată de dezbateri care nu au nimic în comun cu ce face el. Sunt convins că nici măcar nu știe ce articol din Constituție se cere a fi modificat pe 6 și 7 octombrie, pentru că nu-l interesează.

Cel mai probabil, acum se ocupă de remanierea răsculaților și își pregătește discursul de la ora 21.00, de după încheierea referendumului.

Ca om de dreapta, care prețuiește rolul bisericii în societate, nu pot să nu observ că Dragnea pozează în ce nu este și nu va fi vreodată, dar va încerca să mimeze că este singurul apărător al creștinismului din România.

Lui Dragnea îi convine boicotul, atunci va avea șansa să se prefacă cu și mai multă ardoare că a făcut și va face tot ce îi stă în putere să apere Biserica.

Mișcările #stauacasă și #boicot îi fac jocul. Va folosi acest prilej pentru a se victimiza. Între timp, românii vor privi înmărmuriți cum o temă care nu exista pe agendă devine subiect de dezbinare, măcinând societatea în următoarele decenii mai mult decât lupta anticorupție.

Acest personaj îngropat în dosare, obsedat să scape cu orice preț, va deveni în curând un cadavru politic. În schimb, noi, ca societate, vom rămâne dezbinați, căutând motive pentru a ne justifica neimplicarea.

Aceasta este adevărata capcană. Prin boicot, îi creăm lui Dragnea un nou profil, un nou piedestal la care nici nu visa și pe care nu merită să urce.

Boicotul sau nevalidarea referendumului produce efecte periculoase și va consolida o putere coruptă, care va manipula cu mai multă ușurintă o națiune obosită de tensiuni și dornică de o minimă normalitate.

Repet, eu sunt un adversar al PSD, dar merg la vot. Avem această realitate pe care nu avem dreptul să o tratăm exclusiv în cheie politică. Ea are semnificații mult mai profunde. Nu merită să lăsăm stânga neocomunistă să confiște, în scopuri propagandistice, acest mesaj pe linie spirituală.

Noi, românii, le place unora sau nu, suntem un popor creștin și tolerant. Niciun cetățean care își trăiește viața altfel decât o trăiește majoritatea nu se va simți marginalizat sau discriminat prin simpla consolidare a definiției căsătoriei în Constituție.

Nimic nu îngrădește astăzi libertatea a două femei sau a doi bărbați, de exemplu, de a locui împreună. Probabil, la un moment dat, va exista și un cadru juridic care să reglementeze statutul acestora. Însă nu sunt de acord cu căsătoria dintre persoane de același sex, ea trebuie să rămână între un barbat și o femeie!

Eugen Tomac
Președinte PMP

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0