Vasile Bănescu, BOR, reacție tranșantă față de câștigătorul Eurovision: Victoria lui Nimeni (Nemo)

Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhie Române, a reacționat tranșant cu privire la câștigătorul concursului internațional de muzică Eurovision, Nemo, reprezentantul Elveției: O victorie „zdrobitoare și insultătoare la adresa Muzicii, una exterminatoare a bunei-cuviințe și a bunului-simț”.

„Victoria lui Nimeni (Nemo),

Una zdrobitoare asupra firescului și insultătoare la adresa Muzicii, una exterminatoare a bunei-cuviințe și a bunului-simț, toate caricaturizate și evacuate din mentalul colectiv al masei isteric (tele)spectatoare.

O masă în stare de ebrietate ideologică din care cultura reală, elementarele repere morale și însuși Sensul au fost izgonite de activismul șleampăt care huiduie realitatea, siluiește arta, face țăndări ierarhiile și cântă ridicol prohodul planetei căreia i-a crescut temporar temperatura, un simptom manifestat recurent în istoria ei cosmică.

Nemo/ Nimeni. Nu întâmplător, ci expresiv în context.

„Codul” unei uși desenate pe un zid. Destinația oricărei sminteli ideologice.

Un chinuit imn înălțat non-binarității, fluidizării aberante a datului sexualității masculine și feminine, lichidării distincțiilor dintre chipurile binelui & răului și a distincției dintre Adevăr și minciuna numită deconstructivist „post-adevăr”, dincolo de care nu începe vreo superioară libertate, ci doar curtea strâmtă a sordidului.

Relativizarea a tot ce ne onorează ca ființe raționale și ne salvează ca oameni failibili, dar unici ca persoane create pentru a trăi o veșnicie spre care trecem prin episodul morții. Nu doar o meschină viață în care să o facem lată, prostind-ne în fel și chip”.

Actualitatea permanentă a uneia dintre cele mai profunde cărți despre cel care truchează realitatea și malformează grotesc ordinea naturală  – „Partea Diavolului”, a lui Denis de Rougemont:

Răul secolului – depersonalizarea/ masificarea.

Citește și Transgenderismul și războiul său împotriva Adevărului

„Marea strategie a Diavolului în timpurile noastre nu se mai sinchiseşte de individ, pentru că acesta a dispărut, ci de mase. Diavolul lucrează en gros.

Kierkegaard a înţeles mai bine decât oricine şi înaintea tuturor principiul diabolic care creează masele:  fuga de propria persoană, dorința de a nu mai fi răspunzător, deci vinovat, şi de a deveni deodată participant la puterea divinizată a Anonimului.

Or, Anonimul are multe şanse de a fi cel căruia îi place să spună:

Eu sunt Nimeni…

Mulţimea este locul de întâlnire al oamenilor care fug de ei înşişi, de ei şi de vocaţiile lor”.

Vasile Bănescu revine cu un post scriptum la o zi după postarea inițială:

„Un necesar post scriptum – Europa nu e o minoritate ideologică

Cei care se grăbesc să-și justifice zgomotos și obraznic criminala agendă anti-europeană prin trimitere la manifestările scandaloase ale ideologiilor stângiste pansexualiste, urcate în ultimul răstimp și pe scenele unor mari festivaluri consacrate muzicii, nu propagandei, e bine ia la cunoștință că originea hidoasei ideologii socialiste din care s-a ivit „marxismul cultural” care siluiește azi arta, nu este la Malmö sau la Bruxelles, ci mult mai la răsărit, tocmai la Moscova – locul așa-zisei Mari Revoluții socialiste a(supra) poporului, clocită intelectual de părinții crimei în masă, locul unde ctitorii sinistrului Gulag care a înghițit peste 100.000.000 de vieți, dar și recenții artizani ai războiului de agresiune declarat „sfânt” și justificat ipocrit de „păcatele Occidentului”, aceste figuri patibulare sunt încă pictate sacrileg în bisericile confiscate și ele ideologic.

Apropo de artă, putem estima ușor cum s-ar raporta azi la perversele urmări culturale ale socialismului marxist-leninist, dar în mod egal și la războiul purtat împotriva unui stat suveran al Europei, mari spirite ca Dostoievski, Cehov, Tolstoi, Turgheniev, Soloviov, Berdiaev, Florenski, blândul, nu atomicul Serafim de Sarov și alți giganți ai culturii universale care a rodit abundent deopotrivă la Răsărit și la Apus”.

Nemo Mettler, în vârstă de 24 de ani, se declară „non-binar”, termen folosit politic de comunitatea globală LGBT care descrie persoanele care nu se identifică doar cu unul dintre cele două genuri biologice – masculin și feminin.

„The Code”, piesa muzicală pe care a interpretat-o, este o odă adusă „transgenderismului”, în care cântărețul își descrie drumul spre noua „identitate non-binară”.

Tribuna.US

Foto: Photocapture YouTube