5 minciuni propagate despre anularea dreptului la avort federal și cum pot fi ele contracarate

Aparatul de propagandă pro-avort a făcut ore suplimentare pentru a produce minciuni despre bebelușii nenăscuți și legile menite să-i protejeze, analizează Robert G. Marshall într-un articol The Federalist.

Nu de mult, după ce o majoritate a Senatului SUA a respins cel mai radical proiect de lege privind avortul din istoria legislativului, susținătorii pruncuciderii de la Capitol Hill și din presa corporatistă declarau că „republicanii“ (de fapt, o majoritate care îl includea și pe senatorul democrat Joe Manchin) au folosit procedura „filibuster“ (în realitate un simplu vot 51-49) pentru a respinge respectiva propunere legislativă.

Citește și BREAKING: Democrații din Senat eșuează să transforme avortul într-o lege națională

Minciuna a început cu mai bine de 50 de ani în urmă, în 1973, cu Norma McCorvey din cazul Roe vs Wade. Ulterior, McCorvey a recunoscut că „a inventat povestea că ar fi fost violată de trei bărbați și o femeie în 1969, deoarece spera să ocolească o lege texană veche de 100 de ani care interzicea avorturile, cu excepția cazului în care viața femeii era în pericol“, după cum a relatat The New York Times.

Iată 5 dintre multele minciuni bine de știut privind decizia Roe, precum și modalități de a le contracara.

1. Prin anularea precedentului Roe, femeile for ajunge la închisoare dacă fac avort

Senatorul democrat Chris Murphy din Connecticut afirma recent că opinia preconizată a fi anunțată de Curtea Supremă înseamnă că „femeile și medicii vor fi trimiși la închisoare de îndată ce această decizie va deveni realitate“.

Însă Murphy, deși e avocat, nu a menționat și faptul că înainte de Roe, când avortul era ilegal în aproape toate statele, femeile nu ajungeau la închisoare pentru că făceau avorturi. Cine ar fi făcut lobby pentru astfel de legi? Cei ce efectuau avorturi erau pasibili de pedepse cu închisoarea, cum e cazul lui Kermit Gosnell din Pennsylvania, însă femeile nu erau urmărite penal sau trimise la închisoare nici măcar dacă își provocau singure avortul.

După cum a explicat profesorul de drept Joseph Dellapenna de la Universitatea Villanova, în secolele XIX și XX, „instanțele au considerat femeilor drept victime ale avortului … declarând că o femeie ‘nu era considerată capabilă să consimtă la un act ilegal împotriva ei însăși’. Această perspectivă fost întărită de realitatea că, în general, cel ce a efectuat avortul nu putea fi condamnat fără mărturia femeii care a suferit avortul“.

Dellapenna a subliniat, de asemenea, că state precum New York „au promulgat legi de imunitate … pentru a proteja femeile de urmărire penală în cazul în care acestea depun mărturie împotriva celui ce a efectuat avortul“.

2. Femeile vor fi urmărite penal dacă își cauzează singure avortul

Avocatul Paul Linton a efectuat o analiză exhaustivă de caz privind practica reală de urmărire penală a celor ce efectuează avorturi în SUA. El nu a găsit nici măcar „un singur caz raportat de vreun stat, înainte de Roe, în care o femeie să fi fost acuzată, judecată și condamnată pentru că și-a provocat singură avortul sau pentru că și-a dat consimțământul la un avort efectuat asupra ei de către o terță parte“.

Au existat doar două cazuri de avort, a constatat el, „în care o femeie să fi fost pusă sub acuzație pentru că a făcut avort“. În Pennsylvania, o femeie a luat un medicament abortiv, dar judecătorul a refuzat să consemneze declarația de vinovăție emisă de juriu, deoarece „legea nu era menită să se aplice femeii“. Hotărârea a fost menținută în procesul de apel.

Într-un caz din Texas, din 1922, se menționează că o femeie a fost pusă sub acuzare, dar nu există nicio evidență care să ateste că femeia a fost vreodată judecată sau declarată vinovată și condamnată.

3. Femeile vor fi urmărite penal dacă au un avort spontan

Susținătorii avortului afirmă, de asemenea, că femeile care pierd sarcina ar putea fi urmărite penal. Pierderea sarcinii înainte de 20 de săptămâni de gestație poate fi rezultatul unui diabet care nu e ținut sub control, al unor infecții, al unor afecțiuni hormonale, al unor probleme la nivelul uterului sau al colului uterin sau al unei boli tiroidiene. Acestea nu au nimic de-a face cu avortul provocat intenționat. Avortul spontan apare în 26% din toate sarcinile „și până la 10% din sarcinile confirmate clinic“.

În 1981, Paul Wohlers a precizat pentru The Washington Post că termenul „avort spontan“ din unele legi statale mai vechi se referea la avortul provocat. Dar, după o cercetare amănunțită a proceselor de avort din state, de la mijlocul anilor 1800, el a concluzionat că „un avort spontan nu a făcut în niciun caz obiectul unei anchete sau urmăriri penale“.

Mai mult, un procuror ar avea mari dificultăți în a convinge un judecător sau un juriu că un avort spontan timpuriu (înainte de vârsta gestațională de 20 de săptămâni) a fost rezultatul unei acțiuni intenționate a femeii. Ar fi aproape imposibil pentru un procuror să procure trupul (prin care să dovedească comiterea delictului) unui copil avortat pentru a demara un proces penal care să dovedească că persoana acuzată și-a provocat intenționat un avort.

Un grup pro-avort a susținut că „Nu există nicio modalitate medicală de a face distincție între un avort spontan și unul provocat pe cale medicamentoasă“, în încercarea de a argumenta că femeile care experimentează un avort spontan ar putea fi urmărite penal. Dar tocmai acest lucru confirmă că niciun procuror nu ar putea astfel dovedi dincolo de orice dubiu că moartea copilului s-a datorat avortului.

4. Revocarea deciziei Roe va incrimina utilizarea anticoncepționalelor

Nu de mult, revista Forbes a sugerat că anularea precedentului Roe va duce la interzicerea pilulelor contraceptive, deoarece „definirea vieții unui ‘copil nenăscut’ ca începând de la fecundare sau concepție … ar afecta metodele contraceptive obișnuite“. Însă utilizatoarele de sterilet sau pilule nu au fost niciodată urmărite penal în temeiul legilor de avort care erau în vigoare înainte de Roe, așa că de ce ar fi urmărite penal după anularea lui? Majoritatea legilor de avort dinainte de Roe defineau viața copilului nenăscut ca începând de la fecundare sau concepție.

Harriet Pilpel, avocat Planned Parenthood, a depus un amicus brief în 1971, menționând că legile statale privind avortul nu făcuseră „niciun demers pentru a scoate în afara legii utilizarea dispozitivului intrauterin care poate împiedica, practic, implantarea după ce fecundarea a avut loc“.

Mărturia lui Pilpel în fața Congresului, în 1976, a indicat un motiv practic pentru care femeile nu fuseseră urmărite penal pentru utilizarea medicamentelor sau dispozitivelor ce împiedicau sarcina după fecundare:

„Întrucât din punct de vedere științific nu este posibil să se determine exact nici când are loc fecundarea, nici implantarea … în perioada de început a sarcinii ar fi imposibil să se determine când și dacă acest lucru a fost împiedicat“.

Mai mult, după cum a scris Charles Rice, fost profesor de drept la Notre Dame, pro-viață, „Metodele abortive utilizate în faza incipientă a sarcinii nu intră în raza de acțiune concretă a legii. De obicei, va fi imposibil să se dovedească faptul că viața fătului a fost luată printr-un astfel de avort; drept urmare, și urmărirea penală sub acuzația de avort ar fi practic imposibilă“.

„Din moment ce medicamentele ‘contraceptive’ sunt autorizate pentru utilizare în scopuri legitime, este practic imposibil să se împiedice utilizarea lor pentru avort“, a continuat el. „Eliminarea distincției dintre contracepție și avort pe plan legal a pus avortul chimic dincolo de raza de acțiune practică a legii“.

Citește și 12 adevăruri pro-viață pentru a contracara orice mit privind avortul

5. „Bebelușii nenăscuți nu au fost niciodată recunoscuți legal drept persoane“

Această minciună a fost formulată de judecătorul Henry Blackmun, chiar în decizia Roe. Dar în nota de subsol 34 din Roe, judecătorul Harry Blackmun a citat articolul lui Eugene Quay, „Avortul justificat – Fundamente medicale și juridice“, în care erau menționate legi din 19 state și Washington D.C., toate clasificând avortul drept omor prin imprudență sau crimă de gradul doi, sau aplicând pedepse similare cu așa ceva. Quay a inclus, de asemenea, extrase din 24 de legi de stat care interziceau avortul, în toate fiind utilizate cuvintele „copil“ sau „copii“, care nu pot însemna decât o ființă umană vie, o persoană.

Și judecătorul Alito a citat același articol al lui Eugene Quay în decizia încă neanunțată oficial.

La momentul în care s-a decis cazul Roe, în 1973, avortul era fie restricționat, fie interzis, în toate statele. 43 de state și Districtul Columbia interziseseră avortul pe motiv că bebelușul era o ființă umană. Chiar și președintele Joe Biden, radical susținător pro-avort, a recunoscut faptul că cel afectat de un avort este într-adevăr un „copil“.

Începând din 1973, avortul a luat viața a peste 63 de milioane de copii, în mod legal, pe baza precedentului Roe. Nu e oare timpul ca Instanța Supremă, care s-a răzgândit de cel puțin 232 de ori din 1808 încoace – conform datelor Bibliotecii Congresului, să permită cetățenilor să aibă măcar un cuvânt de spus referitor la menținerea acestei practici odioase?

Traducere și adaptare
Tribuna.US