În scurta perioadă din istoria omenirii în care SUA a recunoscut „căsătoria“ homosexuală, susținătorii acesteia au pus mereu aceeași întrebare: „Cum t
În scurta perioadă din istoria omenirii în care SUA a recunoscut „căsătoria“ homosexuală, susținătorii acesteia au pus mereu aceeași întrebare: „Cum te afectează pe tine căsătoria mea gay?“
Presa mainstream i-a caricaturizat pe oponenți ca fiind niște instigatori la ură, prezentând în același timp căsătoria între persoane de același sex drept exemplul suprem de „trăiește și lasă și pe alții să trăiască“, analizează Ben Johnson pentru Washington Stand.
Chiar și mecanismul fad și tehnic pe care democrații l-au folosit pentru a convinge unii republicani să susțină proiectul Respect for marriage – ce dă drepturi depline „familiei“ gay și recunoaște contractele semnate în alte state – îmbracă problema într-o fațadă de reciprocitate.
În realitate, redefinirea instituției centrale a societății umane provoacă prejudicii reale – exact cele prezise de apărătorii căsătoriei. Activiștii radicali LGBT au încercat deja să îi priveze pe credincioși de mijloacele de trai, de afacerile lor și de dreptul de a-și exercita practic credința.
În tot acest timp, ei puteau fi siguri că mass-media moștenită le va ține isonul. „Predicțiile cumplite pe care adversarii căsătoriei între persoane de același sex le născocesc acum nu s-au adeverit de când a început redefinirea căsătoriei, în 2005, și nu există niciun motiv legitim pentru a suspecta că se vor adeveri vreodată“, a declarat David Stacy, directorul The Human Rights Campaign, un grup de activiști LGBT.
Însă, a subliniat președintele Family Research Council, Tony Perkins, consecințele reale nu mai sunt teoretice. Iată cinci victime ale deciziei de a redefini căsătoria:
1. Barronelle Stutzman. Statul Washington a legalizat „căsătoriile“ între homosexuali în 2012 și, până în 2013, și-a găsit prima țintă majoră: bătrâna florăreasă creștină Barronelle Stutzman.
În 2013, doi bărbați care se identifică drept homosexuali i-au cerut lui Stutzman să facă un aranjament floral pentru ceremonia lor. Stutzman a refuzat, explicând că, deși magazinul ei – Arlene’s Flowers – servea și angaja activiști LGBT, credința ei creștină o împiedica să ia parte la o nuntă între persoane de același sex.
Din câte se pare, ea și-a exprimat cât se poate de frumos refuzul; era întruchiparea „ingenuității“ și îl considerase prieten pe unul dintre reclamanți, Rob Ingersoll.
Procurorul general al statului Washington, Bob Ferguson (D), a dat-o prompt în judecată pentru discriminare, iar Curtea Supremă a statului Washington a declarat-o vinovată în 2017.
Curtea Supremă a SUA a preluat cazul, dar l-a retrimis instanței inferioare, cerându-le judecătorilor de stat să reconsidere decizia în lumina precedentelor SCOTUS – însă instanța de stat a ajuns în esență la același verdict, în 2019.
Amenzile cumulate și onorariile avocaților necesare pentru a proteja conștiința lui Stutzman i-au pus în pericol afacerea, bunurile și mijloacele de trai. Pentru a înrăutăți lucrurile, în iulie anul trecut, Curtea Supremă a SUA a refuzat să audieze cazul ei.
Stutzman a decis să se pensioneze și a semnat un acord în noiembrie anul trecut prin care plătește cuplului de același sex o despăgubire de 5.000 de dolari – pe care aceștia au promis că o vor dona către PFLAG, un grup de presiune LGBT.
„Sunt gata să las pe alții să lupte în instanță pentru libertate. La 77 de ani, este timpul să mă retrag“, a scris străbunica cu o atitudine evidentă de oboseală și resemnare.
2. Jack Phillips. Persecuția juridică îndreptată asupra proprietarului Masterpiece Cakes, Jack Phillips, a durat mai mult decât multe dintre căsătoriile pentru care el a conceput tortul de nuntă.
Phillips a declarat că un cuplu de același sex a început să țipe la el după ce le-a explicat că nu le putea face tortul pentru viitoarea lor ceremonie datorită convingerilor sale religioase.
Oficialii statului l-au contactat în 20 de minute, își amintește el, declanșând un caz de libertate religioasă care a ajuns până la Curtea Supremă a SUA. La câteva săptămâni de la victoria sa cu 7-2, statul a deschis un nou proces împotriva sa, pe motiv că brutarul creștin a refuzat să creeze un tort care să celebreze o tranziție de gen.
„Credința mea mă obligă să îi servesc pe toți cei ce intră în magazinul meu, dar nu pot transmite orice mesaj prin creațiile mele“, a declarat recent Phillips pentru The Jerusalem Post.
„Fiecare american ar trebui să aibă libertatea de a trăi și munci în conformitate cu conștiința sa, fără teama de a fi pedepsit de guvern. Și asta este ceea ce era în joc“.
Citește și În era căsătoriei de același sex, libertatea religioasă trebuie respectată
3. Orfanii din Tennessee. Holston United Methodist Home for Children din Greeneville, Tennessee, a plasat copii abuzați, neglijați și abandonați la părinți creștini de când o văduvă metodistă a fondat agenția, în 1895.
De-a lungul timpului, instituția s-a ocupat de peste 8.000 de copii din estul Tennessee și sud-vestul Virginiei – o zonă în care United Way estimează că 51% dintre locuitori nu-și pot permite traiul zilnic.
Holston este parțial finanțat prin Titlul IV-E al HHS (programul de îngrijire și adopție), iar administrația Obama a emis îndrumări prin care îi obligă pe cei ce primesc fonduri federale să plaseze copiii la cupluri LGBT.
Președintele Trump a permis o scutire pe bază religioasă, pe care secretarul HHS al lui Biden, Xavier Becerra, a anulat-o. Deși agențiile de adopție laice depășesc cu șase la unu numărul agențiilor de adopție religioase numai în Tennessee, administrația Biden cere instituției creștine să-și plece genunchiul în fața agendei homosexuale.
Orfelinatul l-a dat în judecată pe Becerra, care se pare că pune căsătoria între persoane de același sex mai presus de bunăstarea orfanilor săraci din Appalachia.
4. Elevii din școlile publice. Politicienii care au pretins că pot modifica definiția familiei fără a afecta educația publică au înțeles greșit lucrurile (sau au mințit). Atunci când politicienii redefinesc o instituție, școlile publice devin uneltele care le implementează ideologia.
Iată doar două dintre cele mai oribile exemple:
Pe 10 iunie, un bibliotecar de la Școala Elementară Thurgood Marshall din Prince William County, Virginia, a folosit perioada anunțurilor de dimineață pentru a citi „Prinț și cavaler“ – o carte pe care directorul a descris-o ulterior drept „o carte adecvată vârstei, care celebra curajul unui cavaler și al unui prinț care se luptă cu un dragon, se căsătoresc și sunt celebrați în comunitatea lor incluzivă“.
Cartea conține mai multe imagini în care cuplul apare ținându-se de mână.
În mod similar, în 2006, părinții s-au opus ca o profesoară să citească elevilor săi de clasa a doua o carte care prezenta căsătoria între persoane de același sex. Cartea, „King & King“, prezintă și primul sărut al cuplului.
Atunci când părinții îngrijorați au obiectat, directorul școlilor publice din Lexington, Massachusetts – butoiul cu pulbere care a declanșat Revoluția Americană – a făcut referire la legislație și le-a spus să-și vadă de treabă.
„Lexington se angajează să îi învețe pe copii despre lumea în care trăiesc, iar în Massachusetts căsătoria între persoane de același sex este legală“, a declarat Paul Ash.
Chiar și școlile publice din Texas au pedepsit elevii care au afirmat că homosexualitatea „este un lucru greșit“.
Confuzia pe care o experimentează acești copii atunci când părinții le insuflă un set de valori morale, în timp ce profesorul lor se folosește de banii plătiți de aceștia în taxe pentru a-i îndoctrina în altul, nu ar trebui să existe.
5. Copiii, în general. În septembrie anul trecut, Pete Buttigieg a distribuit o fotografie cu el și partenerul său ținând în brațe cei doi copii născuți prin mamă surogat. Fotografia a fost înscenată cu grijă, pe un pat de spital, ca și cum unul dintre ei ar fi dat cumva naștere copilului.
În realitate, faptul că au recurs la o mamă surogat, întrucât biologia nu le permitea să aibă urmași, a eliminat-o pe mama gemenilor din viața lor. Tuturor copiilor crescuți într-un cămin în care există o „căsătorie“ între persoane de același sex le lipsește un părinte care să portretizeze trăsăturile biologice masculine sau feminine.
Deși circumstanțele pot face ca unor copii născuți în familii naturale să li se refuze o relație cu una (sau ambele) dintre persoanele care le împărtășesc ADN-ul, „căsătoria“ între persoane de același sex impune acest lucru în mod standard.
La bunul plac al unui cuplu de același sex, copiii sunt produși prin mame surogat și comercializați ca un bun de consum. Îndepărtarea unui părinte din viața unui copil produce rezultate negative cu impact asupra vieții lor.
Copiii crescuți de cupluri de același sex au avut cu 35% mai puține șanse de a absolvi liceul decât cei crescuți în familii tradiționale și sunt de două ori mai înclinați să sufere de probleme emoționale sau de ADHD.
Acest lucru poate explica motivul pentru care actorul britanic Rupert Everett, care se identifică drept homosexual, a declarat că mama sa „consideră că toți copiii au nevoie de un tată și de o mamă și sunt de acord cu ea. Nu-mi pot imagina nimic mai îngrozitor decât să fii crescut de doi tați homosexuali“.
Multe dintre daunele sociale reale create de „căsătoria“ între persoane de același sex au fost preconizate de conservatorii ce s-au opus deciziei Obergefell. Judecătorul-șef John Roberts a subliniat că opinia majoritară „sugerează grațios că adepții religioși pot continua să ‘susțină’ și să ‘promoveze’ opiniile lor despre căsătorie“, în timp ce Primul Amendament garantează libertatea de „a practica“ religia.
„Libertatea religioasă se referă la libertatea de a acționa în chestiuni ce țin de religie în general“, a scris separat judecătorul Clarence Thomas, menționând că decizia Obergefell implica „consecințe potențial devastatoare pentru libertatea religioasă“.
S-a dovedit că Thomas a avut dreptate, însă politicienii de astăzi nu au nevoie de predicția sa. Acum, problema a fost tranșată definitiv, iar temerile scepticilor s-au dovedit întemeiate.
Republicanii care votează alături de președinta Nancy Pelosi (D-Calif.) și de liderul majorității din Senat, Chuck Schumer (D-N.Y.), pentru a aproba partea greșită a istoriei – experimentul scurt, tragic, de șapte ani, de a plasa „drepturile“ sexuale mai presus de libertatea de religie definită constituțional și de bunăstarea copiilor – nu vor avea nicio scuză.
Ei fac acest lucru știind clar că votul lor va provoca daune propriului partid și posterității noastre. Nimeni nu îi va privi cu ochi buni pentru asta.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS