7 lecții de învățat din atacul terorist asupra sinagogii din Texas

Au trecut trei zile de la criza din Texas, unde un bărbat înarmat a luat patru ostatici într-o sinagogă. El a cerut în schimb eliberarea teroristei condamnate Aafia Siddiqui dintr-o închisoare federală din apropiere, informează Rajan Laad într-un articol American Thinker.

FBI l-a identificat pe actualul terorist drept Malik Faisal Akram. Akram, în vârstă de 44 de ani, este un cetățean britanic care provine din Blackburn, Marea Britanie.

El a fost împușcat și ucis de trupele de elită Hostage Rescue Team a FBI, după ce ultimul dintre ostatici a fost evacuat din Sinagoga Congregation Beth Israel.

Surse din cadrul forțelor federale au declarat pentru CNN că Akram a intrat în SUA în decembrie 2021, prin Aeroportul Internațional JFK din New York, folosind o viză de turist. Akram a călătorit apoi spre Texas, unde a petrecut trei nopți la Union Gospel Mission din Dallas, o locație pentru persoane fără adăpost, din care a tot plecat și a revenit de mai multe ori pe parcursul unei săptămâni. În cele din urmă, a părăsit pentru ultima dată locația pe 13 ianuarie.

Forțele de ordine din Marea Britanie au colaborat cu omologii lor din SUA, doi adolescenți din Manchester, despre care se spune că ar fi copiii lui Akram, fiind arestați și interogați în legătură cu incidentul.

Din această criză ar trebui învățate următoarele lecții:

1. Prima întrebare pe care trebuie să o punem este cum a reușit un bărbat presupus instabil psihic, cu antecedente penale în Marea Britanie și fără resurse financiare, la nivelul că a fost obligat să locuiască într-un adăpost, să primească viză pentru a călători în SUA.

Acest lucru evidențiază necesitatea unei mai bune cooperări între instituțiile de aplicare a legii și serviciile de informații din SUA și din alte țări de unde se eliberează vize de călătorie pentru SUA. Este nevoie de o evaluare psihologică și o verificare mai strictă a cazierului și dovezilor financiare înainte de a acorda permisiunea de a intra în țară.

2. Deschiderea granițelor, datorată incompetenței sau politicii deliberate a administrației Biden, a facilitat un aflux de imigranți ilegali neverificați. Au existat, de asemenea, zvonuri conform cărora s-ar fi permis accesul refugiaților afgani în SUA. Întrucât în Afganistan aproape că nu există niciun fel de evidență a cetățenilor sau a cazierelor lor judiciare, verificarea lor este imposibilă.

Acest lucru i-a făcut pe cetățenii americani vulnerabili la atacuri teroriste.

3. Legile din Texas privind armele de foc nu permit cetățenilor străini fără statut de rezident să achiziționeze în mod legal arme de foc. Akram sosise în SUA în urmă cu două săptămâni, dar a reușit totuși să-și procure o armă. Acest lucru demonstrează încă o dată că legile referitoare la controlul, interzicerea sau confiscarea armelor de foc nu vor avea niciun efect practic; cei care vor să pună mâna pe o armă vor ocoli legea.

Prin urmare, este esențial să se permită numai cetățenilor sănătoși mintal și fără antecedente penale să dețină arme care pot fi folosite pentru autoapărare.

4. Prezența unui personal înarmat în sinagogă ar fi putut rezolva criza mai rapid. Potrivit unei postări pe Facebook a unui pretins fost enoriaș, rabinul nu a permis ca membrii să fie înarmați în timpul slujbelor. Dar sinagogile din SUA trebuie acum să ia în considerare angajarea de gardieni înarmați.

5. Agentul special FBI responsabil de caz, Matt DeSarno, a declarat că instituția sa consideră că bărbatul era „concentrat exclusiv pe un singur aspect și nu avea legătură în mod specific cu comunitatea evreiască“, adăugând că vor continua „să investigheze pentru a găsi un motiv“. Dacă FBI nu avea toate informațiile, din moment ce investigația lor este în curs, ar fi trebuit să tacă. Această negare a motivelor antisemite ale teroristului a fost incorectă din punct de vedere faptic, iar „FBI-ul a revenit cu o declarație actualizată în care afirma: ‘Este un eveniment terorist, în care comunitatea evreiască a fost vizată și este investigat de către Joint Terrorism Task Force’“.

Trebuie amintit faptul că terorista condamnată Aafia Siddiqui, a cărui eliberare o cerea Akram, era o antisemită vehementă. Ea a cerut ca juriul de la procesul ei să fie testat genetic, astfel încât evreii să poată fi excluși.

De asemenea, dacă Akram ar fi vrut doar ostatici, ar fi ales o locație aglomerată, cum ar fi un centru comercial. Alegerea sinagogii, în ciuda faptului că erau doar patru indivizi prezenți, face evidentă motivația sa antisemită.

Este regretabil că FBI a ales să atenueze perspectiva antisemită. Se spune că negarea bigotismului evident denotă bigotism.

Cum se pot aștepta cetățenii la o investigație obiectivă și la o dezvăluire reală a informațiilor atunci când motivul care este evident pentru toți este negat?

Citește și Antisemitismul Occidental: Noul rasism față de care suntem nepăsători

6. Într-o declarație, fratele lui Akram a condamnat atacul, dar a adăugat că Akram „suferea de probleme psihice“.

Rudele sale au susținut, de asemenea, că sunt „convinse că nu va face rău ostaticilor“. Ei au mai susținut: „Nu am fi putut să-i spunem sau să facem nimic care să-l convingă să se predea“.

De asemenea, o postare distribuită pe Facebook de către comunitatea musulmană din Blackburn, care a condamnat atacul, preciza:

„Mohammed Akram (Strada Inkerman, Blackburn) a părăsit din păcate această lume trecătoare și s-a întors la Creatorul său.

Fie ca Cel Atotputernic să-i ierte toate păcatele și să-l binecuvânteze cu cele mai înalte ranguri din Paradis. Fie ca Allah să dea putere și răbdare celor dragi ai săi pentru a face față pierderii suferite“.

Vi se iartă dacă, citind rândurile de mai sus, ați crezut că Akram a murit pentru o cauză nobilă pentru care merită „cele mai înalte ranguri din Paradis“.

Aceste declarații evidențiază lipsa de disponibilitate a comunității musulmane de a combate islamismul radical.

Afirmația că era instabil psihic este în mod evident incorectă. Dacă așa ar fi stat lucrurile, el ar fi comis un act de violență aleatoriu sau ar fi declamat obscenități pe străzi. Akram avea o solicitare clară: eliberarea unui terorist islamist condamnat. Și alegerea locului unde să ia ostatici a fost bine gândită. Se prea poate să fi fost instabil psihic, dar nu suficient de nebun încât să nu-și înțeleagă misiunea sau să țină ostatici timp de zece ore.

O fotografie din dosarul lui Akram oferă un indiciu că devenise extremist. Această schimbare trebuie să fi fost evidentă pentru comunitatea sa, inclusiv pentru rudele sale, dar el nu a fost raportat autorităților din Marea Britanie.

7. De asemenea, este esențial ca un atac terorist să fie analizat nu doar din perspectiva numărului de victime, ci și în funcție de ceea ce s-ar fi putut întâmpla și de efectul psihologic pe care îl are asupra comunității vizate. Recentul atac nu a provocat niciun deces, dar ar fi putut, dacă lucrurile ar fi scăpat de sub control. Comunitatea, însă, este traumatizată. Sindromul PTSD suferit de cei patru ostatici și de comunitatea evreiască americană este incomensurabil.

În definitiv, pentru ca un medic să vindece o boală, trebuie să o numească mai întâi și să identifice ce o provoacă. O descriere minimalizată și vagă va duce doar la agravarea complicațiilor.

În mod similar, dacă SUA vor să combată terorismul islamic extremist, lupta trebuie să înceapă cu o evaluare îndrăzneață și obiectivă a situației și a cauzelor acesteia.

Dacă serviciile de informații și forțele de ordine, politicienii și mass-media continuă să se complacă în jumătăți de adevăr de teamă să nu ofenseze o religie minoritară practicată de oameni de culoare, vă puteți aștepta la mai multe incidente precum cel din Texas.

Deși ostaticii din sinagogă au fost eliberați sau au scăpat nevătămați, se prea poate ca nu orice potențială victimă să aibă un asemenea noroc.

Traducere și adaptare
Tribuna.US