Am întrebat peste 300 de ucraineni ce cred despre război. Răspunsurile, surprinzătoare

Foto: Ukrinform

De la începutul războiului am interacționat cu peste 300 de ucraineni și am fost în Ucraina de 15 ori.

„Operațiunea specială” a lui Vladimir Putin în Ucraina este un război în toată regula. Încă din februarie 2022 s-au lansat mii de rachete împotriva Ucrainei, au fost trase sute de milioane de gloanțe – toate acestea cu prețul a zeci, dacă nu sute de mii de morți.

Pentru cei aflați în afara conflictului, vecini sau la mai mare depărtare, a fost simplu să ne dăm cu părerea cu privire la cine are dreptate, facilitați și încurajați de accesul necontrolat psihic la social media – fapt care m-a determinat să caut adevărul în rândul lor, al ucrainenilor, adevăratele victime ale acestui război fără scrupule.

România a reacționat surprinzător de frumos la drama vecinilor noștri, oferindu-și casele, mașinile și banii pentru a-i primi – granițele din estul și nordul României, gările și aerogările erau pline de organizații religioase, seculare și de stat care își arătau compasiunea pentru oamenii speriați care și-au găsit refugiul aici. Am fost plăcut surprins de o asemenea mobilizare.

Citește și Războiul care trece și prin România

Pe tot parcursul acestor luni bune de război, descoperind facilitățile oferite de statul român și UE pentru refugiații ucraineni, împreună cu alții am încercat să ajutăm cum putem, în special pe cei care erau în tranzit sau aveau nevoie de o serie de documente. La scurt timp după începerea războiului am ajuns și în Ucraina, exclusiv în comunități de ucraineni.

Context

Urmăresc de mulți ani ce se întâmplă în jurul României, în special în Ucraina și Rusia. Știam despre ambele țări că au regimuri politice corupte, că sunt sărace și mai ales că oamenii nu trăiesc bine. Însă, în timp ce Rusia se afunda tot mai mult în totalitarism, Ucraina a decis să iasă de sub influența malefică a lui Vladimir Putin, fapt care a generat revoluții, conflicte și multă pasiune în rândul ucrainenilor, dar mai ales în Rusia, care nu a vrut să accepte ca Ucraina să-și decidă singură soarta – astfel rușii au început luptele în Donbas, teritoriu ucrainean, au anexat ilegal Crimeea, de asemenea teritoriu ucrainean, culminând cu războiul în februarie 2022.

Ultimele guverne de la Kiev au promovat și au fost votate cu o agendă pro-europeană și de dezlipire totală de Rusia. În 2019, actualul președinte, Volodymyr Zelensky, a câștigat alegerile cu 73,22% în fața lui Petro Poroshenko, care a ocupat funcția de președinte în perioada 2014-2019.

În 2005, Vladimir Putin declara că „prăbușirea Uniunii Sovietice a fost o adevărată tragedie”, ca ulterior, în 2018, să spună că dacă ar putea, ar reface fosta uniune, promițând că își va menține influența în țările fostului bloc comunist de „dragul” rușilor care trăiesc acum dincolo de granițele Federației Ruse.

Ce spun ucrainenii

Toții ucrainenii cu care am interacționat în această perioadă de război, fie în România, fie în Ucraina, au afirmat răspicat că Rusia este invadatorul și că vor lupta pentru a-și apăra țara.

Unele dintre discuții au fost scurte, altele mai aprofundate, răspunsurile lor au avut și o serie de nuanțe, dar concluzia a fost una și aceeași: Rusia și Vladimir Putin sunt vinovați și nu au niciun drept să decidă soarta Ucrainei. Ei vor o altă direcție, și anume una europeană. Mulți mi-au mărturisit că unul dintre motivele care îi determină să lupte este ura față de Putin și de influența lui malefică pe care a manifestat-o prin intermediul guvernelor pro-ruse de la Kiev în ultimii 20 de ani.

„Familia mea a fugit de două războaie provocate de Rusia”

Într-una dintre călătoriile în Ucraina am întâlnit o familie de armeni; părinții erau refugiați din Odessa într-un alt oraș, aflat la graniță cu România, în timp ce una dintre fiice a rămas în Kiev cu familia ei, iar cealaltă a tranzitat România cu destinația Europa. Era a doua oră când fugeau de un război.

În 2008, folosind același tipar, Rusia a atacat Georgia. Această familie trăia liniștită și prosper în Georgia, până când a fost nevoită să fugă de război în Ucraina, unde a luat viața de la capăt. La 15 ani după acest eveniment, familia s-a regăsit în ipostaza de a fugi de un alt război provocat de Rusia, abandonând aproape totul.

„Nu-mi place Zelensky, dar face ce trebuie împotriva Rusiei”

O domnișoară ucraineancă cu care discutam la începutul acestui an era din Odessa și ducea o viață destul de bună la malul Mării Negre. Acum se afla în România împreună cu familia. Alarmele antiaeriene, lipsa electricității din oraș, rachetele rusești care loveau cartierele vecine și desele drumuri în buncărele orașului i-au determinat să fugă într-un loc sigur.

„Nu-mi place Zelensky și nu l-am votat. Nu mi-a plăcut nici guvernul pe care l-a pus”, a fost imediata reacție când am întrebat-o ce părere are despre președintele ucrainean. Înainte să o pot întreba altceva, a continuat:

„Dar îl respect pentru că nu a fugit și nu a abandonat Ucraina, deși putea s-o facă”.

„Am trăit în Donbas, într-un oraș aflat la 5 km de zonele ocupate de ruși”

Familie de ucraineni cu cinci membri, refugiați în România. Părinții aveau în jur de 45 de ani, iar cei trei copii între 5 și 17 ani. Fiica lor cea mai mare vorbea fluent limba engleză, fiind astfel facil să comunicăm. Își doreau să plece peste ocean.

Fiindcă am petrecut aproape jumătate de zi împreună, am vrut să aflu povestea lor. Care este adevărul despre Donbas, zona mult disputată și în plin conflict încă din 2014. Pentru că auzeam lucruri pe care nu le citisem sau văzusem nicăieri, aspecte de la fața locului, mi le-am notat, astfel fiindu-mi simplu acum să le pot reda.

Timotei: Ce s-a întâmplat în Donbas?

Tatăl: Regiunea Donbas este una pro-rusă încă de la dispariția Uniunii Sovietice. Deși oamenii erau oficial cetățeni ucraineni, gândeau și simțeau ca fiind ruși. Dar nu s-au gândit niciodată să se rupă de Ucraina.

Timotei: Cum au reușit rușii să-i atragă pe oamenii din regiune?

Tatăl: Din cauza corupției și incompetenței politicienilor ucraineni, a primarilor și liderilor de oblasturi, viața în Donbas era săracă, veniturile foarte mici, lipsea infrastructura și multe altele. Moment în care Rusia a început să toarne bani către oamenii de aici prin liderii locali pro-ruși, profitând de situație.

Timotei: Ce s-a întâmplat când a început conflictul?

Tatăl: După un timp, Rusia a început să nu mai susțină regiunea Donbas financiar. Rușii i-au înarmat pe ucrainenii pro-ruși din regiune, au infiltrat soldați și mercenari și au început conflictul militar. Marea majoritate a oamenilor, culmea, nu a fugit în Rusia, ci în Kiev, în Odessa sau la graniță cu Polonia.

Timotei: Ce ați făcut în acel moment?

Mama: Am decis că nu mai este sigur să rămânem acolo, locuiam la 5 km de un oraș ocupat de ruși. Am venit la Odessa și am trăit acolo până acum, când trebuie să fugim din nou”.

„Sunteți dispuși să renunțați la teritorii ca să fie pace?”

La începutul primăverii mă aflam într-un oraș mai îndepărtat de România, la aproximativ 100 de km de Odessa. Ne întâlneam cu cinci lideri de comunități din estul Ucrainei, unii provenind din orașe aflate la granița cu Rusia și în plin bombardament rusesc.

Erau oameni simpli, în vârstă sau/și cu copii minori – motive legale care le-ar fi permis să părăsească Ucraina, dar care nu au făcut-o. Nu bravau datorită acestui lucru, dar din poveștile pe care le spuneau și acțiunile pe care le întreprindeau am înțeles că au rămas pentru a-și sluji comunitățile, copiii de pe front și țara.

Căutam un moment potrivit să le adresez o întrebare la care unii români, europeni sau alții știau deja răspunsul – pentru că da, aiuriților care se cred acum și strategi geopolitici, le era simplu să decidă soarta unei țări sau, mai rău, să calce pe cadavrele ucrainenilor pentru confortul lor meschin.

Ați fi dispuși să renunțați la teritoriu pentru pace?

Spre surprinderea mea, interlocutorii nu au fost mirați și nici deranjați de întrebare. Și au răspuns pe rând că nu, nu ar ceda teritoriul Ucrainei pentru a fi pace. Unul dintre ei a fost mai nuanțat:

„Dacă cedăm teritoriu acum, poate că o să fie pace și războiul se încheie. Dar pentru cât timp? Ce ne facem dacă mai târziu Putin se întoarce și zice că vrea mai mult?”

Citește și Are Ucraina dreptul să adere la NATO și Uniunea Europeană? Are Rusia un cuvânt de spus?

Un altul, pe la 50 de ani, a povestit o întâmplare care mi-a demonstrat devotamentul lor pentru Ucraina.

„Într-o zi, am fost anunțați că rușii vor invada orașul. Până atunci toate luptele se dădeau în afara orașului și ne așteptam ca din moment în moment să fim atacați. Știam deja cum acționau rușii când intrau în orașe. Am realizat că nu vom fi în siguranță și am decis că trebuie să facem ceva pentru a ne apăra.

Am luat o parte din membrii comunității noastre și am mers la primăria orașului, unde un expert militar ne-a învățat să facem cocktail molotov (sticle incendiare), cu gândul de a ne apăra casele și viețile. Din fericire, rușii au fost împiedicați să intre în oraș, dar noi am fost pregătiți să ne apărăm”.

Concluzie

Nu toți ucrainenii cu care am vorbit sunt mulțumiți de politicienii de la Kiev sau de nivelul de trai. Ucraina, la nivel de sistem și infrastructură, este undeva la nivelul României din anii 1990-2000 – și nu spun asta ca pe o jignire. Dar au înțeles cu toții că acesta este un moment critic în care trebuie să acționeze împreună pentru a-și salva țara.

Federația Rusă nu are niciun drept să decidă soarta Ucrainei. Marile puteri, în special SUA și Marea Britanie, sunt obligate atât moral, cât și politic, să ajute Ucraina cu tot ce pot. Desigur, nu suntem naivi să credem că ajutorul vine dezinteresat sau că unele părți nu au și alte scopuri în acest conflict, dar elementul central care trebuie să ne preocupe este acela că Ucraina a fost invadată ilegal de un regim tiranic – lucru care nu trebuie tolerat, ci respins cu toată forța.

Acest material nu se vrea a fi o analiză geopolitică a conflictului de la granițele Românei, dar este o imagine clară a ceea ce gândesc ucrainenii în privința războiului și, de asemenea, un material care demonstrează fără echivoc cât de defazată este social media de realitate.

Timotei Dinică