Atacul ipocrit asupra Judecătorului Clarence Thomas

Stânga îl defăimează pentru opiniile soției sale, Ginni, un standard care nu a fost niciodată aplicat altor judecători

„A trecut demult de ziua în care se presupune că părerile unei soții sunt aceleași cu ale soțului ei”.

Asta susținea Stephen Gillers, profesor de drept la Universitatea din New York în 2013. Dacă numele profesorului sună familiar, este pentru că aparent a fost citat de toate instituțiile de presă importante de când a apărut știrea că Virginia Thomas, soția judecătorului suprem Clarence Thomas, a trimis un mesaj text șefului de cabinet al lui Donald Trump la Casa Albă, Mark Meadows, cerându-i să lupte pentru rezultatele alegerilor din 2020, analizează Wall Street Journal.

Los Angeles Times l-a descris pe domnul Gillers drept un „savant în etica judiciară”, iar New York Times l-a numit „unul dintre cei mai importanți experți în etică juridică ai națiunii”. Dar se dovedește că etica profesorului, ca și cea a multor democrați liberali din zilele noastre, este situațională. În 2013, el apăra decizia judecătorului defunct Stephen Reinhardt de la Curtea de Apel a celui de-al 9-lea Circuit de a nu se recuza dintr-un caz care implica Uniunea Americană pentru Libertăți Civile, chiar dacă soția lui, Ramona Ripston, a ocupat funcția de director executiv al ACLU pentru California de Sud.

„Opiniile doamnei Ripston, punctele de vedere și declarațiile publice ale ei pentru opinia curții districtuale…nu declanșează nicio problemă rezonabilă pentru a pune sub semnul întrebării capacitatea judecătorului Reinhardt de a-și onora jurământul”, afirma un document depus de domnul Gillers și alți patru colegi. „Un rezultat contrar ar determina ca soția/soțul unui judecător să nu poată deține o poziție de susținere, creând ceea ce echivalează cu o penalizare pentru căsătorie”.

Reinhardt avea o reputație bine meritată ca fiind unul dintre cei mai liberali judecători de la una dintre cele mai liberale curți de apel din SUA. Ceea ce ar putea explica de ce domnul Gillers și aliații săi partizani și-au schimbat tonul. „Nu întreba, nu spune” nu este o strategie acceptabilă pentru căsătoria soților Thomas”, le spune acum reporterilor. „Amândoi au depășit o limită și nu merită niciun beneficiu de nevinovăție”.

Pentru oricine nu poartă ochelari ideologici, judecătorul Thomas și soția lui merită aceeași prezumție de nevinovăție ca și Reinhardt și soția sa. Și există și alte exemple. Judecătoarea Cornelia Pillard de la Curtea de Apel din Circuitul SUA pentru Districtul Columbia este căsătorită cu David Cole, director juridic național la ACLU. Soțul lui Alice Batchelder, un judecător de la al Șaselea Circuit, a fost președintele Camerei Reprezentanților din Ohio. Marjorie Rendell a fost o judecătoare de apel când soțul ei, Ed, a fost guvernator al statului Pennsylvania și președinte al Comitetului Național Democrat. Când acești judecători au fost nevoiți să se recuzeze dintr-un caz din cauza unui conflict de interese, exista încrederea că vor face asta.

Criticii judecătorului Thomas nu vor să-l trateze la un standard mai înalt, ci la un standard diferit. Cazurile majore care implică avortul, controlul armelor, acțiuni afirmative și libertatea religioasă sunt pe rolul Curții Supreme anul acesta. Scopul Stângii este să-i diminueze influența și, prin extensie, influența aripii conservatoare a Curții. Și din moment ce ținta este judecătorul Thomas, care a condus mereu în lupta cu adversarii ideologici, ideea este că se acceptă orice.

„Faptele sunt clare în acest caz”, a declarat senatoarea Amy Klobuchar la ABC News. „Avem soția unui judecător de la Curtea Supremă care pledează pentru o insurecție”. Nu, nu acestea sunt faptele, cu excepția cazului în care senatoarea știe ceva ce noi nu știm. Nu au existat dovezi, publice cel puțin, că doamna Thomas a instigat la violență sau că a avut vreo legătură cu luarea cu asalt a Capitolului de către susținătorii lui Trump. Acuzarea ei pentru ce au făcut alții este o defăimare. Tot ce știm este că ea l-a încurajat pe Meadows să „rămână ferm” împotriva a ceea ce ea credea că este „furt” electoral. Dacă în fața instanței ajunge un caz care o implică pe doamna Thomas sau activitățile acesteia, judecătorul Thomas poate lua o decizie cu privire la recuzare în acel moment.

Posibil mai deranjant, doamna Klobuchar, care face parte din Comisia Juridică a Senatului, a sunat de parcă l-ar fi amenințat judecătorul șef John Roberts să aplice măsuri cerute de colegii ei democrați din Congres. „Tot ce aud este tăcere de la Curtea Supremă și sper că asta se va schimba în perioada următoare”, a spus ea. „Nu numai că Judecătorul Thomas ar trebui să se recuzeze, dar această Curte are mare nevoie de reguli de etică”. Judecătorul șef al Curții nu a făcut un secret din faptul că îi pasă profund de reputația instanței. O modalitate de a prejudicia această reputație ar fi să te pleci în fața politicii și pasiunilor zilei în felul pe care îl sugerează oameni precum doamna Klobuchar.

Clarence Thomas este cel mai longeviv membru al curții și a fost consecvent în jurisprudența sa de-a lungul deceniilor. Avem încredere că judecătorii se vor comporta profesional și cu integritate atunci când vine vorba de decizii de recuzare, iar judecătorul Thomas ne-a câștiga încrederea.

Traducere și adaptare
Tribuna.US