HomeDreptul la viață

Au creștinii pro-viață o obligație specială față de femei și bebeluși?

Au creștinii pro-viață o obligație specială față de femei și bebeluși?

Fără Crăciun, Statele Unite nu ar exista
Consecințele devastatoare ale respingerii lui Dumnezeu
Michael Farris: Relativismul este mort

În urma anulării deciziei Roe vs Wade, un mesaj popular al Stângii supărate este acesta: „Dacă susțineți așa ceva, sunteți obligat să adoptați un copil“.

Există adevăr în acest mesaj? Au americanii pro-viață o responsabilitate mai mare decât americanii pro-avort de a sprijini femeile cu sarcini neplanificate sau copiii care rezultă din aceste sarcini?, analizează Hadley Heath Manning pentru The Federalist.

Nu. Dar opiniile pro-viață derivă adesea din credința creștină, care include, de asemenea, porunca de a iubi pe aproapele și de a trata persoanele marginalizate ca pe Hristos însuși.

Prin urmare, creștinismul este un factor complex, care motivează atât susținerea pe plan politic a cauzei pro-viață, cât și sprijinul personal pentru femei și copii.

Opiniile pro-viață nu impun o responsabilitate specială

Dacă o persoană consideră că viața – începând de la concepție – trebuie protejată prin lege, această convingere nu-i impune o responsabilitate suplimentară.

În mod similar, cineva poate susține drepturile animalelor fără a fi proprietarul unui animal de companie. Cineva se poate opune încarcerării pe nedrept și torturii sau poate susține imigrația, fără a oferi cazare și masă celor afectați.

Oamenii au dreptul să se opună violenței domestice fără să primească o femeie bătută în camera de oaspeți.

Desigur, a oferi resurse, adăpost și bunăvoință este un lucru admirabil și bun, dar poziția cuiva cu privire la legalitatea sau ilegalitatea anumitor practici nu obligă la acțiune și nici nu impune o povară mai mare celui ce susține un anumit punct de vedere.

Ideea că susținătorii pro-viață au o responsabilitate specială față de copiii din centrele de plasament sugerează că persoanele pro-viață – judecători, politicieni și alegători – ar fi responsabile pentru orice creștere a numărului de astfel de copii după anularea precedentului Roe.

Dar această logică nu funcționează: Nu interzicerea avortului determină apariția unui nou copil în centrele de plasament. Copiii ajung acolo datorită altor probleme, fie că este vorba de boala unui părinte, de încarcerare, de abuz, de neglijare sau de droguri. Putem soluționa aceste probleme fără a legaliza avortul.

Citește și 96% din biologi admit că viața începe în momentul fertilizării

Creștinii sunt mai predispuși să se identifice drept pro-viață

Potrivit Pew Research, protestanții evanghelici albi sunt cel mai pro-viață grup religios: 74% afirmă că avortul ar trebui să fie ilegal în toate sau în majoritatea cazurilor. Procentul de susținere din partea altor grupuri de creștini variază, dar toate subgrupurile creștine au niveluri mai ridicate de sprijin pentru restricțiile privind avortul decât persoanele non-religioase:

Doar 15% dintre persoanele fără afiliere religioasă declară că avortul ar trebui să fie ilegal în toate sau în majoritatea cazurilor.

Credința creștină învață că fiecare persoană este creată după chipul lui Dumnezeu și că fiecare viață umană are o valoare incomensurabilă. Biblia spune, de asemenea, că viața începe în pântecele mamei și că Dumnezeu are un plan pentru fiecare persoană chiar înainte de naștere:

„Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele“.

Povestea sarcinii Mariei cu Isus include o vizită la verișoara ei însărcinată, Elisabeta, iar copilul Elisabetei, Ioan Botezătorul, „a săltat de bucurie“ în pântecele Elisabetei.

Unii oameni ajung să aibă opinii pro-viață chiar și fără să îmbrățișeze creștinismul. Convingerea că bebelușii care nu s-au născut încă merită protecție legală nu impune adoptarea credinței creștine – la fel cum nu impune să devii părinte adoptiv.

Creștinismul vine la pachet cu o responsabilitate specială

Unii creștini pro-viață s-au grăbit să răspundă în mod defensiv la mesajul „ar fi cazul să oferiți servicii de plasament!“, subliniind că multe persoane care le împărtășesc opiniile susțin deja în mod activ femeile însărcinate, bebelușii și copiii.

Este adevărat, iar în ultimii ani multe biserici creștine s-au concentrat pe a oferi astfel de servicii copiilor în nevoie. În ultimul deceniu, o explozie de „organizații intermediare“ creștine a crescut mult numărul de centre de plasament în comunitatea creștină, folosind bisericile pentru a recruta, instrui și sprijini părinții adoptivi creștini.

Proiectul 1:27 este una dintre aceste organizații. A început în Arizona și acum operează în opt state. Printre alte organizații se numără 4KIDS, Promise686, Proiectul 111, Orphan Care Alliance, Focus on the Family’s Adoption and Foster Care Initiative și CALL – un grup din Arkansas căruia i se datorează înscrierea a mai mult de jumătate din familiile ce oferă asistență maternală în acest stat.

Creștinii și bisericile sprijină copiii marginalizați și cu banii lor. Din 2010 până în 2015, donațiile pentru centrele creștine de îngrijire a orfanilor au crescut cu peste 87%, iar cele pentru adopții au crescut cu peste 73%.

Dar factorul care motivează toate aceste donații și servicii de voluntariat nu este o opinie politică pro-viață. Este creștinismul în sine. De fapt, toți creștinii, indiferent de opiniile lor cu privire la avort, sunt chemați să aibă grijă de „cei mai mici dintre aceștia“, ceea ce poate însemna oameni marginalizați de toate felurile, inclusiv persoane fără adăpost, refugiați, prizonieri, orfani, văduve și alte categorii.

Exact cum auziți: Chiar și creștinii care se consideră a fi pro-alegere primesc aceeași învățătură și poruncă de a sprijini viitoarele mame și pe copiii lor (precum și alte persoane aflate în nevoie).

Și, sincer, faptul că cineva se oferă să sponsorizeze cheltuielile cuiva pentru a face avort nu este un lucru bun sau o dovadă de generozitate. A-ți utiliza resursele personale pentru a sponsoriza călătoria cuiva în afara statului în scopul unui avort înseamnă că nici măcar nu ești „personal pro-viață“ – termenul pe care mulți liberali îl folosesc pentru a-și indica poziția „eu, personal, nu aș face-o niciodată, dar…“.

Și iată un alt adevăr dificil de înghițit: creștinii nu pot transfera responsabilitatea lor pentru săraci către guvern. Unii progresiști par să creadă că a sprijini femeile aflate în nevoie înseamnă doar marcarea buletinului de vot într-un anumit mod (modul care ar înființa mai multe programe guvernamentale ce pretind că rezolvă problemele sociale).

Conservatorii sunt mai predispuși să se simtă personal responsabili pe plan social și, în consecință, să facă voluntariat sau să doneze către organizații de caritate.

Citește și De ce este esențială pentru creștini mișcarea pro-viață?

Creștinismul este un factor complex

Cu toate acestea, legat de binecunoscutele date care sugerează că adepții conservatori se oferă voluntari, își donează banii și chiar donează sânge mai des decât liberalii, merită să facem o precizare.

Religia este de fapt factorul care motivează acțiunile în acest caz. Liberalii religioși donează la fel de mult ca și omologii lor conservatori, iar conservatorii seculari nu sunt foarte generoși. Doar că mai mulți oameni religioși se identifică drept conservatori.

Același lucru este valabil și în ceea ce privește sprijinul acordat femeilor însărcinate, bebelușilor și copiilor adoptați. Creștinismul este factorul care determină opiniile pro-viață pe plan politic, precum și sprijinul personal pentru organizațiile caritabile aferente și pentru centrele de plasament.

În concluzie, creștinii sunt chemați să sprijine femeile însărcinate și copiii la modul personal, indiferent de opiniile pe care le au cu privire la avort sau la rolul guvernului în politica de asistență socială.

Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să facem acest lucru în moduri din ce în ce mai eficiente.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0