Bebelușul găsit la tomberon crește să devină CEO de 62 de milioane de dolari

Bebelușul găsit la tomberon crește să devină CEO de 62 de milioane de dolari

„Aș fi putut fi un om al străzii sau mort dacă nu aș fi fost găsit într-un tomberon după ce m-am născut”.

Abandonat într-un tomberon, Freddie Figgers a sfidat neșansa în multe feluri. O poveste de viață extraordinară.

La doar câteva zile după naștere, Freddie Figgers a fost abandonat lângă un tomberon în zona rurală a Floridei. Un trecător l-a observat plângând și a sunat la poliție. Freddie a fost ținut sub observație medicală timp de 2 zile pentru a se recupera din leziunile minore pe care le suferise.

Odată stabil, Freddie a fost preluat de sistemul de plasament. A fost luat de Nathan și Betty Figgers, care locuiau în Quincy, Florida, soți care mai aveau o fiică.

Soții Figgers, înregistrați ca părinți maternali, au decis rapid să-l adopte pe Freddie.

Crescând, Freddie a fost hărțuit de alți copii în școala elementară, fiind numit „băiatul tomberon”.

„Este o zonă rurală, așa că după episodul cu găsirea mea, toată lumea a auzit despre asta”, a spus Eddie. „Pe măsură ce am crescut, părinții mi-au spus adevărul despre ce s-a întâmplat. M-am gândit mult la asta și copil fiind, trebuie să spun că eram jenat de acest lucru”.

Cu toate acestea, în anii de școală elementară, Freddie și-a descoperit pasiunea pentru computere. Tatăl lui, Nathan, i-a cumpărat un Macintosh vechi, din 1989, de 25 de dolari, pe care să se joace.

„Tata s-a gândit că un computer ar putea să mă ajute să mă feresc de probleme”.

A funcționat. La doar 9 ani, Freddie a dezasamblat și reasamblat computerul de mai multe ori. Apoi, și-a dat seama cum să folosească unele piese de radio vechi pentru a repara computerul, astfel încât acesta să pornească.

„Încă mai am acel computer”, spune Figgers. „Practic este ceea ce mi-a stârnit interesul pentru tehnologie”.

La 13 ani, Freddie era atât de priceput la computere, încât administrația orașului a început să-l angajeze pentru a le repara computerele. La 15 ani, și-a deschis prima companie în camera de zi a părinților săi, numită Figgers Computer. S-a specializat în repararea computerelor, ajutându-i pe oameni să stocheze și date pe serverele pe care le-a creat.

„Nu aș recomanda calea pe care am ales-o eu tuturor”, a spus Freddie referindu-se la faptul că a renunțat la colegiu. Dar pentru mine a funcționat. Când aveam 17 ani, aveam 150 de clienți care aveau nevoie de website-uri și de stocare pentru fișierele lor. Am continuat să mă dezvolt începând de acolo”.

Când Freddie a împlinit 20 de ani, Nathan Figgers s-a îmbolnăvit de Alzheimer. Înainte ca Nathan să moară în 2014, Freddie inventase un dispozitiv GPS care să-l ajute să-l găsească și să-l urmărească pe tatăl său când acesta rătăcea confuz pe străzi.

„Am creat un dispozitiv pe care l-am putut introduce în pantoful lui, care să-mi permită să-l urmăresc, plus să vorbesc cu el prin pantoful lui. A fost dificil să văd cum starea lui se înrăutățește – este ceva ce nu uiți niciodată. Am fost întotdeauna extrem de recunoscător părinților mei, care m-au învățat să nu las circumstanțele să definească cine sunt”.

În ciuda acestei circumstanțe dificile, Freddie și-a vândut invenția GPS unei companii pentru suma de 2.2 milioane de dolari în 2012, la doar 23 de ani.

Compania sa, Figgers Wireless, care vine telefoane și pachete de date, a fost evaluată la peste 62 de milioane de dolari în 2017. Freddie este mândru de afacerea lui, dar spune că este încă pasionat de implementarea tehnologiei în siguranța și îngrijirea medicală.

„Cel mai bun lucru pe care îl poate face orice ființă umană este să influențeze un alt om”, spune Freddie.

El vinde aparate de măsurare a glicemiei wireless pentru persoanele cu diabet, aparate care permit pacienților să descarce și să partajeze nivelul de glucoză prin Bluetooth. De asemenea, lucrează la un proiect similar tehnologiei „încălțăminte inteligentă” pentru a ajuta familiile să rămână în contact cu cei dragi care trăiesc pe străzi.

„Puteam fi eu pe străzi, un om fără adăpost sau mort, dacă nu aș fi fost găsit în gunoi după ce m-am născut”.

Crescând, a aflat că mama lui naturală era o prostituată dependentă de droguri. Nu a cunoscut-o și spune că nu are niciun interes să facă asta.

„Părinții mei m-au adoptat, mi-au oferit dragoste și un viitor. Au făcut tot ce au putut pentru a face lumea mai bună, ceea ce și eu vreau să fac acum”.

Tribuna Românească

COMMENTS

WORDPRESS: 0