Biblia ca discurs de incitare la ură

Biblia ca discurs de incitare la ură

Pe 30 martie 2022, o decizie a unei instanțe finlandeze a adus bucurie tuturor celor ce iubesc atât libertatea de exprimare, cât și libertatea de religie, analizează Todd Huizinga pentru The European Conservative. 

Päivi Räsänen, parlamentara finlandeză judecată pentru incitare la ură prin exprimarea unor convingeri creștine, a fost achitată de toate capetele de acuzare. 

Opiniile sale contravin celor predominante ale Occidentului cu privire la sexualitate. Ea a postat mesaje pe Twitter și Facebook în care numea actele homosexuale „dezonorante“, „contrare naturii“ și „perversiuni“. 

Acest proces a captat atenția internațională în mare parte pentru că Räsänen a fost acuzată de incitare la ură nu doar pentru că și-a exprimat opiniile în propriile cuvinte, ci și pentru că a citat Biblia. 

În semn de protest față de sponsorizarea unui eveniment LGBT de către biserica sa, în 2019, ea a postat un link către Romani 1:24-27, care condamnă activitatea homosexuală în termeni foarte clari:

„De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, ca să urmeze poftele inimilor lor, dezonorându-şi astfel trupurile între ei. Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună şi s-au închinat şi au slujit creaţiei în locul Creatorului, Care este binecuvântat în veci. Amin! Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat pradă viciilor ruşinoase, căci femeile lor au schimbat relaţiile intime naturale cu unele care sunt contrare naturii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit relaţiile intime naturale cu femeile şi s-au aprins de poftă unii pentru alţii, săvârşind lucruri scârboase unii cu alţii şi primind astfel în ei înşişi răsplata pe care o meritau pentru rătăcirea lor“.

Pentru a înțelege acest caz, este necesar să citim cu atenție pasajul de mai sus. El arată cât de puternic contravine învățătura Bibliei culturii occidentale din secolul XXI. Chiar și mulți creștini tradiționali, care consideră că Biblia este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu, nu se pot abține să nu se înfioare la condamnarea dură și clară a practicilor homosexuale enunțată în respectivul pasaj. 

La urma urmei, practic toate vocile ce guvernează cultura noastră și tot ceea ce vedem și auzim în viața de zi cu zi ne spun că orientarea sexuală a cuiva este normală și nu trebuie judecată din punct de vedere moral și că exprimarea liberă a aproape oricărui impuls sexual este un lucru bun. După cum ar spune mulți oameni, cum să condamni o persoană pentru că iubește pe cineva, indiferent de orientarea sa sexuală sau de sexul ales?

Așadar, nu ar trebui să fim surprinși că cineva a ajuns să fie urmărit penal pentru că a făcut referire la mesajul Bibliei cu privire la activitatea homosexuală. Acest lucru s-ar fi putut întâmpla oriunde în Occident. 

Cazul Räsänen nu face altceva decât să tragă o concluzie logică din schimbarea ideologică care a avut loc în ultimele decenii, nu doar în Finlanda, ci și în Statele Unite, Canada și restul Europei de Vest. 

În Occidentul de astăzi, sensibilitatea noastră culturală și socială este modelată de ideea unei autonomii morale complete a fiecărui individ, de „dreptul absolut de a alege“ unilateral ceea ce este corect și ceea ce este greșit pentru fiecare. 

Am ajuns să considerăm că însăși demnitatea umană stă în dreptul unei persoane de a-și vedea alegerile sexuale și identitatea de gen declarată nu numai tolerate, ci și protejate prin lege și celebrate de societate. Așadar, cu un astfel de progresism secularist instinctiv devenit normă culturală, Romani 1:24-27 reprezintă discurs de incitare la ură. 

Citește și Procurorul General finlandez continuă acuzarea împotriva parlamentarei creștine care a citat Biblia

Ca și cum ar încerca să dovedească acest lucru, procurorul de stat din Finlanda a făcut apel. Aparent, procurorul este extrem de convins că fapta lui Räsänen, de a-și exprima acordul cu învățătura biblică despre sexualitate, este o infracțiune care trebuie urmărită în justiție pe toate căile legale.

Cazul lui Päivi nu va fi ultimul atac al secularismului progresist asupra formelor de religie care susțin „ortodoxia morală“ a căsătoriei tradiționale, adică uniunea exclusivă, monogamă și permanentă între un bărbat și o femeie. 

Acest lucru este valabil în primul rând în ceea ce privește creștinismul, care, având cea mai mare putere de transformare a individului, este considerat responsabil de ceea ce progresiștii seculariști numesc negarea opresivă a dreptului de alegere; adică negarea tuturor șanselor de împlinire umană pe care progresiștii consideră că le oferă pluralitatea de auto-identificări sexuale de astăzi. 

Împlinirea umană înseamnă, așadar, a avea acces liber la un curcubeu de alegeri. „Dreptul de a alege“ înseamnă echitate.

Din această perspectivă, este logic că libertatea de exprimare și libertatea religioasă ar tinde să cadă pe locul doi. Progresiștii laici sunt adepți ai ideii că libertatea de a alege înseamnă echitate și că această echitate prevalează asupra oricărui alt considerent. 

Libertatea de religie și libertatea de exprimare sunt importante, dar nu sunt absolute. Acestea și orice alte libertăți sunt inviolabile doar în măsura în care promovează echitatea înțeleasă ca extindere a libertății de alegere individuale.

Dacă opiniile persoanelor religioase tradiționale încalcă această echitate, atunci respectivele opinii trebuie suprimate. Iar dacă oamenii cu convingeri religioase tradiționale insistă să își exprime opiniile care încalcă echitatea, acei oameni trebuie sancționați. 

Citește și Procesul din Finlanda care ar putea avea efecte la nivel mondial privind persecuția religioasă exercitată de stat

Cum putem depăși această problemă? Este posibil să ne păstrăm libertatea religioasă și libertatea de exprimare pe viitor dacă progresismul secularist rămâne norma culturală? Nu știu. 

Dar poate că am putea începe prin a recunoaște natura problemei. Progresismul care domnește în cultura occidentală pune pe primul loc un ideal – idealul unei societăți perfect echitabile – înaintea oamenilor. 

Aceia dintre noi care cred în libertatea religioasă trebuie să îndemne societatea noastră să revină la a pune oamenii, cu toată diversitatea lor individuală, intelectuală și religioasă, mai presus de idealurile abstracte. 

Creștinii sunt în special bine echipați pentru această sarcină. Ei știu că toți oamenii posedă aceeași demnitate, deoarece sunt creați după chipul lui Dumnezeu. Ei cred, de asemenea, că toate persoanele, inclusiv ei înșiși, sunt imperfecte – păcătoase – și limitate în cunoștințe și experiență. 

Prin urmare, fiecăruia i se cere să respecte demnitatea și drepturile celorlalți ca semeni purtători ai chipului lui Dumnezeu, păstrând în același timp o atitudine umilă cu privire la ei înșiși, amintindu-și în mod constant de propriile imperfecțiuni și limitări. 

Aceasta este o atitudine care îi poate atrage pe toți oamenii de bună-credință, indiferent că sunt sau nu creștini. 

Este o atitudine care prețuiește libertatea fiecărei persoane și militează împotriva ideii de a sacrifica libertatea – sau înțelepciunea de veacuri – pentru idealuri abstracte de echitate. 

Aceeași Biblie care a fost acuzată în Finlanda că ar fi o sursă de instigare la ură reprezintă, totodată, cea mai solidă bază pe care a avut-o vreodată omenirea pentru libertatea, demnitatea și egalitatea umană. 

Traducere și adaptare
Tribuna.US 

COMMENTS

WORDPRESS: 0