Bisericile care binecuvântează căsătoriile gay transformă copiii în victime

Biserica Scoției s-a îndepărtat oficial de credința creștină, conducerea sa votând recent în favoarea permiterii căsătoriilor între persoane de același sex, analizează Katy Faust și Stacy Manning într-un articol The Federalist. 

Aceasta se alătură numeroaselor confesiuni din SUA ce denunță învățăturile biblice, printre care Biserica Prezbiteriană SUA, Biserica Episcopală, Biserica Unită a lui Hristos și Biserica Evanghelică Luterană din America, fiecare binecuvântând căsătoriile gay în numele lui Isus, contrar poruncilor Sale clare.

De ce ignoră aceste denominațiuni majore istoria bisericii primare, o istorie în care conceptul de căsătorie între persoane de același sex nu a fost niciodată luat în considerare, cu atât mai puțin acceptat? Răspunsul, ca de obicei, este că empatia pentru sentimentele adulților a devenit mai importantă decât tradiția, Scriptura și legea naturală. 

Un pastor scoțian a explicat astfel decizia: „Am văzut suferința celor din congregațiile noastre care au relații homosexuale și care nu se pot căsători în biserica de care aparțin, deși sunt creștini devotați“.

Empatia și compasiunea sunt necesare atunci când ne raportăm la persoane atrase de același sex. Frații și surorile noastre care se luptă cu această problemă, cu siguranță au nevoie de dragostea și prietenia noastră. 

Dar vai de liderii bisericii care se cred mai toleranți și mai iubitori decât Dumnezeul care a ales să fie țintuit pe cruce pentru ei. Isus nu a lăsat nimic interpretabil atunci când a definit căsătoria, în Matei 19:4-5; „De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar cei doi vor deveni un singur trup“, afirmând clar că Dumnezeu „i-a făcut bărbat și femeie“.

Aceste confesiuni au ajuns să răstălmăcească învățăturile clare ale lui Hristos și ale părinților bisericii. Pavel și alți lideri ai bisericii primare au precizat limpede obligația creștinilor de a se feri de „porneo“, un termen grecesc care se referă la orice fel de sex, indiferent cu cine se practică, în afara căsătoriei bărbat-femeie. 

Veți găsi condamnări clare și fără echivoc ale comportamentului homosexual în Biblie în Romani 1, 1 Cor. 5:9-11, Ef. 5:5, 1 Tim. 1:9-10, Evrei 13:4, Apoc. 21:8, Apoc. 22:14-15, 1 Cor. 6:9-10.

Dar pe acești preoți toleranți și deschiși la orice nu-i împiedică o tradiție enervantă sau versetele scripturale să se bucure de lumina reflectoarelor curcubeului. Nici legea naturală nu le stă în cale. 

Ei par să urmeze o teologie trezită, suprimând adevărul cu privire la „ceea ce a fost creat“. Și demn de reținut, ceea ce continuă creația ia naștere doar prin intermediul uniunilor bărbat-femeie: copiii.

Copiii sunt de fapt victimele bătăliei teologice pe care biserica progresistă o duce împotriva ei însăși. O biserică care pretinde că uniunile între persoane de același sex au același statut ca o căsătorie biblică îi condamnă pe copii la o viață lipsită de mamă sau tată. 

Acești lideri creștini tranzacționează drepturile, dorințele, nevoile și bunăstarea copiilor în schimbul preamăririi de sine. Procedând astfel, ei fac un mare rău „celor mai neînsemnați dintre aceștia“.

Citește și Declinul instituției căsătoriei demonstrează încă o dată că aveau dreptate conservatorii

Iată un scenariu cu care se vor confrunta în următorii ani, fără îndoială, unii dintre pastorii care flutură steagul curcubeului. Ce i-ar spune un astfel de Pastor Tolerant acestui băiat de 15 ani dacă ar fi membru al bisericii sale: „Ambii mei părinți sunt lesbiene… Îmi plac bunicii mei, sunt mai degrabă ca niște părinți pentru mine, dar viața mea nu e la fel ca a altora. Sunt atât de invidios pe prietenii mei… Aș vrea să îl cunosc pe tatăl meu și să dispară depresia pe care o simt în fiecare zi“.

Din punct de vedere biblic, acestui băiat i se poruncește să își onoreze mama și tatăl, doar că, Pastorul Tolerant a ales să oficieze nunta celor două mame ale sale, ceea ce face ca lui să-i fie imposibil să se supună poruncii lui Dumnezeu.

Pastorul interpretează Scriptura într-un mod care nu ține cont de cele mai profunde dorințe ale acestui adolescent însetat de a avea un tată sau de dreptul lui fundamental de a fi cunoscut și iubit de tatăl său.

Ce părere aveți, domnule Pastor Tolerant? Credeți că acest băiat trebuie să-și sacrifice nevoia de tată pentru ca dumneavoastră să validați sentimentele adulților din congregația pe care o conduceți?

Dacă Pastorul Tolerant s-ar confrunta cu realitatea biblică și a legii naturale, lipsa dureroasă de tată/mamă experimentată de copiii cu părinți de același sex ar demola fanteziile sale „incluzive și de afirmare“, conform cărora căsătoria homosexuală este echivalentă cu cea biblică.

Pastorul Tolerant ar putea fi nevoit să recunoască în cele din urmă că opiniile prietenilor săi progresiști contează mai mult pentru el decât cuvântul infailibil al lui Dumnezeu și drepturile fundamentale ale acestui băiat suferind.

Creștinii trebuie să se opună „argumentelor care sună bine“ (Coloseni 2:4) și îndeamnă biserica să „devină relevantă pentru comunitățile lor“ prin reinterpretarea vechii doctrine cu privire la sex și căsătorie.

Când aveți îndoieli, iată un pont de care oamenii lui Dumnezeu să țină seama; din perspectiva divină, cei slabi nu se sacrifică niciodată pentru cei puternici. Nici măcar o dată, niciodată. Mai degrabă, cei puternici sunt cei care trebuie să se sacrifice pentru cei slabi și nevoiași.

Poate vă amintiți de un astfel de sacrificiu imens, făcut pentru voi de un om pe nume Iisus. Din dragoste, El și-a folosit puterea pentru a îndura suferințe inimaginabile și a făcut sacrificiul suprem pentru noi toți, pentru că suntem slabi și aveam nevoie de asta. Apoi ne-a spus să îi urmăm exemplul.

Bisericilor și confesiunilor progresiste care fac compromisuri cu privire la legile lui Dumnezeu privind căsătoria și sexualitatea, fie nu le pasă, fie au uitat ce sacrificii impun poruncile scripturale, indiferent că este vorba de a dărui oamenilor lui Dumnezeu care sunt în nevoie, de a-i binecuvânta pe cei care ne blestemă sau de a avea grijă de orfani și văduve.

Cu toate acestea, atunci când Dumnezeu ne poruncește să facem sau să nu facem ceva, respectiva poruncă constituie adesea un afront pentru confortul nostru imediat și pentru dorințele noastre umane.

În mod firesc, ne împotrivim să plătim prețul ridicat al unei vieți conduse de Duhul, dar pe termen lung, directivele lui Dumnezeu au întotdeauna ca rezultat o împlinire relațională, fizică, emoțională și spirituală, în special pentru cei mai vulnerabili.

Nicăieri nu se reflectă mai bine acest concept – preț uriaș pe termen scurt, câștig pe termen lung – decât în a trăi în conformitate cu planul lui Dumnezeu, ce limitează sexul doar în cadrul căsătoriei. Stăpânirea dorinței sexuale are un preț și este greu de făcut. Dar atunci când impulsurile noastre sexuale devin dumnezeu, îi forțăm pe copii să se sacrifice în locul nostru.

Citește și Căsătorie homosexuală, incest… Ce mai urmează?

Este dificil să te abții de la contacte sexuale înainte de căsătorie, dar prea adesea acestea au ca rezultat copii născuți de părinți necăsătoriți și, prin urmare, familii instabile. 

Cuplurile căsătorite descoperă că trebuie fie să treacă peste dificultăți precum blocajele de comunicare, factorii de stres financiar și așteptările nerealiste privind relația maritală, fie să își supună copiii la instabilitatea și separarea ce vine la pachet cu divorțul.

Adulții care-și construiesc o familie punând în prim-plan atracția lor față de persoane de același sex, astfel încât să poată „avea totul“, își forțează copilul să sacrifice o educație primită de la doi părinți de sex diferit. Părinții „ajung să aibă totul“ alegând o viață fără mamă sau fără tată pentru copiii lor. Pentru împlinirea lor totală, copiilor le sunt împlinite doar jumătate din nevoi.

Ceea ce au făcut aceste confesiuni iubitoare, tolerante și progresiste prin validarea uniunilor între persoane de același sex este să pună asupra copiilor povara de a se sacrifica pentru adulți. 

Ele insistă ca aceștia să renunțe la dreptul lor de a fi cunoscuți și iubiți de cele două persoane responsabile pentru existența lor, la maternitatea și paternitatea ce maximizează dezvoltarea copilului și la un model în propria casă privind devotamentului lui Dumnezeu față de propria sa mireasă, Biserica.

În relația părinte-copil, cineva va trebui să facă un sacrificiu. Ar trebui să fie adulții sau copiii? Atunci când respecți planul lui Dumnezeu, răspunsul este întotdeauna adulții, indiferent dacă sunt heterosexuali sau homosexuali, singuri sau căsătoriți.

Niciun adult nu are scuze. Toți trebuie să pună pe primul loc bunăstarea copiilor în alegerile lor sexuale. Respectarea poruncilor lui Dumnezeu este costisitoare, dar supunerea deciziilor noastre sexuale autorității lui Hristos are ca rezultat împlinirea relațională, fizică, emoțională și spirituală a copiilor.

Există multe dezacorduri legitime între creștini, dar sexul și căsătoria nu este unul dintre ele. Redefinirea căsătoriei, atât în context creștin, cât și în context cultural, redefinește conceptul de părinte, prin faptul că face ca mamele și tații să devină opționali în viața unui copil. Iar acest lucru este greșit.

În calitate de creștini, ni se poruncește foarte clar să-i protejăm pe cei lipsiți de tată, nu să-i ducem noi în starea aceasta. Decizia Bisericii Scoției va face exact acest lucru: îi va lăsa pe mulți copii fără un părinte.

Traducere și adaptare
Tribuna.US