Castelul Bánffy din Bonţida – Versailles-ul Transilvaniei

Ansamblu arhitectonic construit de familia Bánffy în comuna Bonțida, județul Cluj, castelul Bánffy este unul dintre monumentele de arhitectură reprezentative pentru barocul transilvan, bogăţia de elemente specifice acestui stil aducându-i şi numele de „Versaille-ul Transilvaniei”.

Castelul Bánffy din Bonțida este mai mult decât o simplă clădire. Este un simbol al renașterii și al transilvanismului, adăpostind atât cultura contemporană, cât și meșteșugurile tradiționale. Monumentul, care aproape că a pierit în urma celui de-al Doilea Război Mondial și a comunismului, este restaurat și readus la viață de către Fundația Transylvania Trust. Veniturile provenite din vizite sunt utilizate pentru restaurarea ansamblului. Nucleul complexului de edificii este renascentist, extinderile și modificările ulterioare fiind făcute în secolul al XVIII-lea în stil baroc, iar în secolul al XIX-lea în stil neoclasicist și stil romantic (galeria neogotică de la 1855).

Familia Bánffy a intrat în posesia domeniul de la Bonțida în secolul al XIV-lea, prin donație regală. Acesta a fost donat familiei Bánffy de catre regele Sigismund de Luxemburg in anul 1387. Se bănuiește că pe acest loc a existat o reședință nobiliară încă din secolul al XIV-lea, iar construcția la castel a început în 1437, când baronul Bánffy a primit din partea regelui Albert permisiunea de a-și ridica o cetate, și a fost finalizată în 1543. Prima atestare documentară a castelului datează însă din secolul XVII, când, potrivit unui raport militar (1680), exista un sistem de fortificații care înconjura conacul.

Până la începutul secolului al XIX-lea, castelul renascentist fortificat cu ziduri și turnuri putea fi accesat prin turnul de poartă de șapte niveluri.

La mijlocul secolului al XVIII-lea reședinței i s-a adăugat o curte de onoare barocă, clădirile acesteia adăpostind școala hipică și grajdul. Din materialul de construcție obținut prin demolarea turnului de poartă familia a construit moara din apropiere, care a fost folosită de comunitatea locală până în anii 1960.

Ca rezultat al lucrărilor de construcție din secolul al XVIII-lea a fost creat un parc francez, care mai târziu a fost reamenajat în parc romantic. Mulțumită acestuia, aripa către parc a fost refațadizată în stil neogotic. Este unul dintre cele mai remarcabile castele nobiliare din Transilvania, care în prezent funcționează ca centru educațional și cultural, atrăgând anual 50.000 de vizitatori. Înainte de 1944, cel mai frumos parc aferent unui castel din Transilvania se afla la Bonțida. Războiul al II-lea mondial însă și-a lăsat grav amprenta.

Cel care a inițiat construcția ansamblului actual, între anii 1668-1674, a fost Dionisie Bánffy al II-lea (1638-1674), comite de Dăbâca și Cluj, cumnat și consilier al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I.

Conacul inițial, cu plan în formă de „L” a fost fortificat cu ziduri de incintă dispuse în formă dreptunghiulară, turnuri circulare în cele 4 colțuri și un turn de poartă înalt la intrare. După decapitarea lui Dionisie, lucrările au fost continuate de moștenitorul lui, viitorul guvernator Gheorghe al III-lea. Ansamblul renascentist se cunoaște dintr-un inventar întocmit în anul 1736, care descrie clădirile de dinaintea modificărilor baroce.

Între 1704 și 1711, castelul renascentist a fost avariat în războiul de independență condus de Francisc Rákóczi al II-lea, necesitând reconstrucții și numeroase reparații în mai multe locuri.

În 1735 domeniul a fost moștenit de Dionisie Bánffy al IV-lea, care avea în acel moment 12 ani. După un timp petrecut la Curtea de la Viena, acesta s-a întors în Transilvania în anul 1747 ca Mare Comis al împărătesei Maria Tereza, după care a inițiat reconstrucția castelului în stil baroc între anii 1747-1751. În primă fază s-a construit curtea de onoare din fața clădirii porții, inspirându-se din arhitectura barocă vieneză. Curtea de onoare cu plan în formă de „U” era alcătuită din: manejul, grajdul, remiza și locuințele servitorilor. Galeria de statui care decora acest corp al ansamblului a fost realizată de sculptorul Johann Nachtigall, care a transpus „Metamorfozele” lui Ovidiu în grandioase statui de piatră. Tot Dionisie a fost cel care a inițiat modificarea clădirii principale de acum. În această perioadă, va fi creat și parcul care înconjura castelul, în spiritul barocului francez, caracterizat prin forme clare, geometrice, stricte, cu alei, lac, statui și fântâni arteziene.

Aripa de nord a reședinței (clădirea principală) a fost terminată de fiul lui Dionisie, Gheorghe al V-lea, atestată de o inscripție deasupra balconului intrării dinspre curte, unde apare anul 1784.

Următorul descendendent al familiei, József Bánffy, modifică aspectul domeniului prin demolarea turnului de la poartă și redefinirea formelor sobre baroce din parc, cu altele mai libere, romantice, specific englezești. Tot în timpul domniei lui József se ridică o nouă aripă a clădirii, iar din materialul rezultat din demolarea turnului se construiește o moară de apă, pusă la dispoziția sătenilor.

În 1858, József Bánffy a vândut castelul baronului Miklós Bánffy, comite a comitatului Alba de Jos, bunicul scriitorului și politicianului Miklós Bánffy, ultimul proprietar al castelului înainte de naționalizare.

Clădirea principală a castelului a fost folosită până în 1944 ca reședință familială: în aripa de vest se aflau apartamentele familiei, în aripa centrală, la parter, se afla sala de recepție, iar la etaj se aflau sala de mese, sala de bal și o serie de camere de oaspeți. Aripa de est a servit ca capelă până în 1907, când a fost reproiectată pentru a oferi majordomului un apartament decent.

Contele Miklós Bánffy, un intelectual avangardist, fost politician, scriitor, grafician și director de opera, a fost ultimul locuitor al ansamblului castellar. În 1935-1937 acesta a restaurat fațada vestică și turnul nord-vestic. A părăsit castelul în octombrie 1944, fugind de trupele germane în retragere care au jefuit și ars clădirea. Prin urmare, castelul și-a pierdut amenajarea interioară, biblioteca, precum și faimoasa galerie de portrete. În prezent, bogăția interioarelor sale este atestată doar de fotografiile de epocă.

În anul 1944, castelul este folosit ca spital militar, urmând ca la sfărșitul celui de-al doilea război mondial să fie în mare măsură avariat prin vandalizare şi incendiere de către trupele germane aflate în retragere.

Naționalizarea din 1948, utilizarea inadecvată și lipsa de conservare au condus la deteriorarea rapidă a stării clădirilor. După anul 1950, una din aripile castelului devine sediul Cooperativei Agricole de Producţie Bonţida.

Cele mai mari clădiri ale Curții de Onoare erau grajdurile și școala de echitație, construite una față de cealaltă, pe laturile lungi ale formei de U, deservind faimoșii cai ai familiei Bánffy. După naționalizare, școala de echitație a fost distrusă de un incendiu și a servit ca carieră de materiale de construcție pentru localnici, fiind exploatată până la punctul în care s-a prăbușit, în 1955.

În perioada anilor `60 Direcția Monumentelor Istorice a încercat reabilitarea castelului, dar din lipsă de fonduri nu a putut efectua nici o acțiune concretă în acest sens. Castelul a fost folosit mai departe ca depozit de materiale de construcții, iar parcul s-a transformat treptat în pășune, copacii devenind lemn de foc.

Și grajdurile au început să se deterioreze, stația de tractoare și cooperativa agricolă le folosesc ca club pentru muncitori, iar mai târziu aici se instalează o fermă de ciuperci. Până la sfârșitul secolului XX, grajdul rămâne fără acoperiș, bolțile și o parte din stâlpii de susținere se prăbușesc, jgheaburile sculptate și statuia-fântână în formă de cal sunt vandalizate.

În 1963, castelul a fost folosit ca decor în realizarea filmului „Pădurea spânzuraților”, în regia lui Liviu Ciulei. Filmul a inclus o scenă scurtă cu un foc, pentru care scenografii au incendiat una dintre clădiri, cauzând pagube masive.

Lucrările de restaurare au fost demarate în 1999, în urma unui acord semnat de Ministerul Culturii din București și de Ministerul Patrimoniului Cultural din Budapesta. Ministerul Culturii din București a finanțat, de asemenea, restaurarea parțială a șarpantei clădirii principale.

În 1999, acoperișul de deasupra aripii nordice și estice a fost reconstruit. Restaurarea întregii clădiri este o sarcină extrem de complexă datorită dimensiunilor sale și daunelor produse în deceniile anterioare. În jurul anului 2005, fosta capelă a fost restaurată, fiind utilizată în prezent ca centru cultural comunitar. În 2014, acoperișul a fost finalizat.

În 2016, în cadrul unui proiect european care a urmat unui concurs internațional de idei, a fost finalizată o intervenție temporară în sala de recepție. Instalația este o readaptare a spațiului istoric, devenind unul dintre locurile preferate ale vizitatorilor. De asemenea, au fost realizate leagăne și cai din lemn pentru curtea castelului, evocând faimoșii cai ai familiei.

Bucătăria a fost construită prin incorporarea zidului exterior fortificat al castelului, iar turnul său servea ca spațiu de depozitare pentru alimente și legume mai puțin perisabile. Turnul cu ceas atașat clădirii, cu un punct de observație, este rezultatul transformărilor neogotice ale castelului care au avut loc la mijlocul secolului al XIX-lea.

În perioada comunistă, în clădire funcționa o cantină pentru angajați, iar aici se afla și stația de alimentare cu apă a Stației de Tractoare. La sfârșitul anilor `70, în interiorul zidurilor seculare a fost înființată o fermă de iepuri. În anii ‚80, cea mai mare parte a acoperișului bucătăriei încă exista, dar până în 2000 au supraviețuit doar zidurile în ruină, înconjurate de câmpurile de porumb din curte.

Clădirea bucătăriei avea nevoie de reparații urgente. În cadrul programului de formare în conservarea patrimoniului construit din 2001, structura a fost reparată, acoperișul a fost reconstruit, iar clădirea a fost restaurată. La parterul turnului a fost deschisă cafeneaua Art Cafe. În 2004, în partea centrală a clădirii au fost amenajate o bucătărie echipată și o sală de mese, iar în pod au fost amenajate spații de cazare, destinate în principal participanților la taberele de restaurare. De atunci, restauratorii se concentrează pe întreținerea continuă a clădirii și pe modernizarea interioarelor. Clădirea bucătăriei este restaurată în proporție de 90%. Turnul cu ceas se înclina deja la scurt timp după ce a fost construit: în prezent, este susținut de o structură temporară.

Fundația Transilvania Trust din Cluj-Napoca are grijă de castel începând din 2001, care în 2008 a fost retrocedat familiei Bánffy. Fundația a demarat lucrări de restaurare extinse, desfășurate în principal în cadrul Programului de specializare în reabilitarea patrimoniului construit. Aici sunt organizate în prezent numeroase activităţi cultural-artistice, activități care atrag numeroși vizitatori.

Din anul 2001, în fosta clădire a bucătăriei, funcționează Cafeneaua Culturală. Fundația Transilvania Trust din Cluj-Napoca și-a deschis centrul educațional în clădirea Miklós. Alte spații ale ansamblului, precum fosta capelă, grajdul sau clădirea principală găzduiesc evenimente și programe culturale.

În afara evenimentelor Fundației (Zilele Castelului, Zilele Bánffy, Zilele Patrimoniului etc.), castelul este deschis și altor organizații și instituții, cum ar fi Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), care în plus față de proiecțiile în aer liber timp de două zile organizează, de asemenea, activități pentru copii, sau festivalul de muzică electronică. Castelul a devenit celebru datorită faptului că anual acesta găzduiește celebrul festival de muzică Electric Castle. Festivalul a debutat pe domeniul castelului în anul 2013, desfășurându-se pe parcursul a 3 zile, în care iubitorii diferitelor genuri muzicale au trăit o experiență unică în România. De la an la an, festivalul devine tot mai iubit, înregistrând creșteri în rândul participanților, scenelor folosite, inovație și creativitate. Printre cele mai importante premii obținute de festival se numără premiul Best Camping Award, la European Festival Awards din anul 2017, premiul Best Food & Drinks Award, la European Festival Awards în anul 2018 și premiul Best Medium Sized Festival la European Festival Awards în anul 2019.

Parcul și lacul din spatele castelului sunt ideale pentru picnicuri sau pentru relaxare. În plus, castelul poate fi închiriat pentru a găzdui conferințe, tabere, nunți, ateliere culturale și multe alte evenimente.

Dorin Nădrău
Tribuna.US

Accesați aici arhiva tuturor articolelor din ROMÂNIA NEVĂZUTĂ