Pe o creastă de deal deasupra satului Ozd, din comuna Bichiș, județul Mureș, se află unul dintre monumentele mai puțin cunoscute, dar remarcabile, ale patrimoniului transilvănean: Castelul Pekri-Radák. Cu o istorie de aproape patru secole, clădirea a traversat războaie, incendii, schimbări de proprietari și regimuri politice, ajungând astăzi într-un amplu și foarte necesar proces de revitalizare.
Înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul MS-II-m-A-15741, castelul impresionează nu doar prin arhitectura sa renascentistă, completată ulterior cu elemente baroce, ci și prin legătura cu o personalitate aparte a culturii maghiare: poeta Kata Szidónia Petrőczy.
Un castel cu origini încă învăluite în mister
Construcția datează din secolul al XVII-lea, însă identitatea primului proprietar și anul exact al ridicării sale nu sunt cunoscute cu certitudine. Cercetările istorice îi indică drept posibili comanditari pe István Radák și Lőrincz Pekri, cercetările mai recente înclinând spre varianta potrivit căreia castelul a fost construit de István Radák.
Lőrincz Pekri a fost însă, fără îndoială, unul dintre personajele centrale ale istoriei sale. General al curuților și participant la războiul antihabsburgic condus de Francisc Rákóczi al II-lea între 1703 și 1711, Pekri a locuit în castel la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea.
Numele său a rămas astfel legat definitiv de această reședință nobiliară, care avea să devină martora unor evenimente politice și militare importante pentru Transilvania.
Castelul în care a scris una dintre primele poete ale literaturii maghiare
Poate cea mai fascinantă pagină din istoria castelului este legată de soția lui Lőrincz Pekri, Kata Szidónia Petrőczy (1662–1708), considerată una dintre reprezentantele importante ale barocului maghiar din Transilvania și una dintre primele poete maghiare cunoscute.
În perioadele în care soțul său era plecat, Petrőczy a rămas la Ozd și s-a dedicat scrisului. A fost preocupată de literatura religioasă, iar poeziile sale sunt marcate de teme precum moartea, suferința, credința și fragilitatea existenței umane.
Prezența sa transformă castelul într-un loc cu o semnificație culturală aparte. Dincolo de zidurile sale nu s-au desfășurat doar evenimente politice și militare, ci s-a născut și literatură.
Este, poate, unul dintre cele mai frumoase detalii ale istoriei castelului: într-o perioadă dominată de războaie și conflicte politice, între zidurile de la Ozd o femeie își găsea refugiul în scris și meditații cu un scop mult mai suprem.
Incendiul din 1709 și reconstrucția de la 1732
Istoria castelului nu a fost lipsită de momente dramatice. În 1709, în timpul Războiului de independență condus de Francisc Rákóczi al II-lea, clădirea a fost incendiată de trupele austriece.
Distrugerile au fost importante, iar castelul a fost reconstruit în 1732. În această perioadă au fost adăugate și elemente baroce, însă caracterul renascentist al edificiului a rămas definitoriu.
Reconstrucția nu a însemnat însă dispariția trecutului. O parte dintre elementele arhitecturale și decorative păstrate până astăzi permit încă descifrarea diferitelor etape prin care a trecut clădirea.
Un exemplu remarcabil de arhitectură renascentistă transilvăneană
Castelul Pekri-Radák se remarcă printr-o configurație arhitecturală neobișnuită și elegantă. Clădirea principală are plan pătrat și patru turnuri circulare dispuse la colțuri, o formulă caracteristică arhitecturii renascentiste transilvănene.
Castelul are două niveluri, cu câte 13 încăperi pe fiecare nivel. Fațadele păstrează elemente renascentiste, între care ancadramente de ferestre din piatră și un brâu de cărămidă care separă parterul de etaj.
Intervențiile ulterioare au adus elemente de factură barocă, între care nișe și frontoane decorative, conferind ansamblului aspectul pe care îl putem descifra astăzi.
De-a lungul timpului, complexul a fost extins și modificat. Unele dintre corpurile și anexele adăugate ulterior au dispărut, astfel încât imaginea actuală a ansamblului reprezintă rezultatul mai multor etape de construcție, transformare și degradare.
Comori ascunse sub straturile de tencuială
Poate una dintre cele mai spectaculoase descoperiri legate de castel a ieșit la lumină abia în urma cercetărilor recente.
În timpul cercetărilor murale desfășurate în 1998–1999 și 2003, îndepărtarea unor straturi de tencuială a scos la iveală decorații murale originale din secolele XVIII–XIX.
În subsol au fost descoperite, de asemenea, fragmente de stucatură, elemente decorative din piatră, cahle și piese de ceramică habană datând din secolul al XVII-lea.
Astfel de descoperiri sunt extrem de importante pentru cercetarea patrimoniului transilvănean. Ele arată că povestea castelului nu trebuie citită doar prin documente și arhive, ci și prin urmele materiale ascunse în ziduri. Sub straturile de tencuială și de zugrăveală s-au păstrat, practic, fragmente din viața celor care au locuit aici cu sute de ani în urmă.
De la reședință nobiliară la școală și cămin cultural
La începutul secolului al XX-lea, castelul a intrat în posesia baronului Johann Konrad von Konradsheim și a soției sale, Ilona Teleki.
După 1945, odată cu instaurarea regimului comunist și naționalizarea proprietăților, castelul a trecut în proprietatea statului. A avut atunci același destin precum numeroase alte reședințe nobiliare din România.
Mobilierul, cărțile și obiectele decorative s-au pierdut, iar clădirea a primit succesiv funcțiuni dintre cele mai diverse. Aici au funcționat birouri ale CAP, apoi o școală și un cămin cultural, iar o parte a spațiilor a fost folosită ca locuință pentru cadre didactice.
Fără lucrări de întreținere corespunzătoare, degradarea s-a accentuat. În cele din urmă, castelul a fost abandonat, iar starea sa fizică a devenit din ce în ce mai îngrijorătoare.
Pentru un monument care supraviețuise războaielor și incendiului din 1709, cea mai mare amenințare avea să fie, paradoxal, trecerea timpului și lipsa intervențiilor. Ceea ce nu au reușit toate aceste evenimente tragice ale istoriei, iată că pe neglijentele mâini și administrații ale comunismului a fost posibil: deteriorarea până la starea din care pare aproape imposibil de revenit la frumusețea originală.
O nouă șansă pentru Castelul Pekri-Radák
Un nou capitol din istoria castelului a început în 1997, când Fundația creștină Bonus Pastor a preluat proprietatea în concesiune pentru 99 de ani și a început demersurile pentru salvarea și revitalizarea ansamblului.
Una dintre primele intervenții esențiale a fost refacerea acoperișului, lucrări desfășurate între 1998 și 2001. Intervenția a avut un rol decisiv: a limitat pătrunderea apei și a oferit zidurilor șansa de a se usca, oprind astfel una dintre principalele cauze ale degradării monumentului.
Ulterior, domeniul a fost retrocedat de statul român fiicei Ilonei Teleki, care l-a donat Fundației Bonus Pastor. Fundația a continuat proiectele de conservare și revitalizare.
Unul dintre cele mai interesante exemple de reutilizare a patrimoniului este fostul grânar al domeniului. Restaurat și adaptat unei funcțiuni moderne, acesta găzduiește Centrul de Terapie Bonus Pastor, destinat persoanelor afectate de diverse forme de dependență. Centrul funcționează aici din 2005.
Este o transformare cu o puternică valoare simbolică: un spațiu care aparținea cândva unui domeniu nobiliar a devenit un loc în care oamenii primesc sprijin pentru a-și reconstrui viața.
De la ruină la patrimoniu viu
Planurile Fundației Bonus Pastor urmăresc restaurarea integrală a castelului și transformarea sa într-un centru cu funcțiuni multiple, inclusiv culturale și educaționale.
În 2022, Castelul Pekri-Radák a fost inclus în proiectele de promovare a unor trasee culturale asociate Planului Național de Redresare și Reziliență, contribuind la readucerea monumentului în atenția publicului și la valorificarea sa ca obiectiv de patrimoniu.
Astăzi, castelul nu este doar o relicvă a unei lumi dispărute. Este un monument care încearcă să-și găsească o nouă funcție în prezent, fără să-și piardă memoria. Iar această memorie este impresionantă.
Aici a locuit un nobil implicat într-unul dintre cele mai importante conflicte antihabsburgice din istoria Ungariei. Aici a scris o poetă ale cărei versuri au rămas în istoria literaturii maghiare. Castelul a fost incendiat, reconstruit, transformat, naționalizat, abandonat și, în cele din urmă, salvat de la dispariție.
Un castel care merită redescoperit
Pentru cei pasionați de istorie, arhitectură și patrimoniu, Ozd oferă o întâlnire cu o parte mai puțin cunoscută a Transilvaniei.
Castelul Pekri-Radák nu impresionează prin dimensiuni spectaculoase, ci prin densitatea istoriei pe care o păstrează. Zidurile sale reunesc aproape patru secole de istorie politică, militară, literară și socială. Poate tocmai de aceea merită redescoperit.
Într-o regiune în care numeroase castele și conace au dispărut sau continuă să se degradeze, povestea de la Ozd arată că un monument poate primi o nouă șansă atunci când patrimoniul este privit nu doar ca o moștenire a trecutului, ci și ca o resursă pentru viitor. Iar Castelul Pekri-Radák mai are încă povești de spus.
Dorin Nădrău
Tribuna.US
Accesați aici arhiva tuturor articolelor din ROMÂNIA NEVĂZUTĂ
COMMENTS