Câteva sfaturi pentru persoanele din categoria T a grupării LGBT

Categoria de persoane reprezentată de litera „T” din acronimul LGBT este cea „transgender” – persoane care se identifică de sexul opus decât cel natural, biologic.

Vreau să vorbesc despre un subiect de cea mai mare importanță științifică. Este o întrebare la care CDC, NIH și NASA nu sunt deloc în măsură să răspundă. 

Bănuiesc că directorii de publicitate de la Anheuser-Busch au impresia că știu răspunsul, dar tot ei au conceput și strategia de marketing cu Dylan Mulvaney – așa că rețineți acest aspect, scrie John Green pentru American Thinker.

Iată marea întrebare: Ce a fost mai întâi, oul sau găina? Nu este doar o ghicitoare. De fapt, am un răspuns și un argument important – la care voi ajunge în felul meu sinuos, „exagerat de complicat, așa cum numai un inginer poate face lucrurile“.

Înainte de a putea da un răspuns, trebuie să pornim de la o ipoteză. Mergem pe ideea creației divine sau a gândirii evoluționiste? Prezența noastră pe acest Pământ se explică prin credință sau prin știință?

În varianta creației divine, prima dată a fost găina. Biblia spune că, în a șasea zi, Dumnezeu a populat pământul cu animale. Înainte de apusul acelei zile, câteva găini și cocoși s-au adunat și au început să facă mai multe găini și să asigure cele necesare micului dejun. O găină creată în mod spontan de Dumnezeu a depus primul ou. Prin urmare, găina a fost prima.

Bănuiesc că Stânga nu este prea încântată de această explicație, așa că haideți să examinăm alternativa. Să aruncăm o privire la varianta evoluționistă – explicația privind apariția noastră pe acest Pământ care nu implică credința.

Evoluția consideră că prima dată a fost oul. Potrivit lui Charles Darwin, la un moment dat în istorie, un animal care nu era găină a depus un ou cu o mutație. Acest ou, care era genetic divergent față de mama și tatăl său, a eclozat în cele din urmă într-un pui. ADN-ul găinii a început ca o mutație în ou. Prin urmare, prima formă de manifestare a găinii a avut loc într-o coajă. Oul a fost primul.

Care dintre aceste teorii credeți că ar fi cea la care ar subscrie cei ce se dedică salvării planetei de schimbările climatice? Ar accepta Stânga că un animal a suferit o mutație treptată de-a lungul a milioane de ani pentru a deveni o găină? Sau ar prefera să creadă că Dumnezeu a pocnit din degete, iar regnul animal a apărut în mod miraculos?

Bănuiesc că adepții autoproclamați ai științei consensuale ar prefera explicația evoluționistă. Acceptarea noțiunii unui Dumnezeu viu și atotputernic sigur îi sperie de moarte.

Ar însemna că nu există nimic relativ în ceea ce privește binele și răul, iar flirtul lor permanent cu răul ar putea fi un pic problematic pentru viața de apoi.

Fiind sensibil la viziunea delicată asupra lumii a fiecărei persoane de stânga, voi continua cu argumentul meu pornind de la ipoteza că nu există Dumnezeu și că nu va exista o viață de apoi în care ei vor trebui să dea explicații serioase.

Citește și Ce este ideologia de gen?

În vederea realizării acestui articol, voi porni de la premisa că evoluția este modul în care am ajuns cu toții aici, iar răspunsul la întrebarea extrem de importantă este că oul a fost primul.

Evident, această concluzie înseamnă, de asemenea, că ceea ce suntem este definit de genetica noastră. Conform teoriei evoluției, genele care suferă mutații lente sunt cele care au permis unor creaturi drăguțe și blănoase să evolueze în cele din urmă în niște atotștiutori de stânga odioși.

Dar dacă acceptăm știința geneticii, nu putem ignora cromozomii „X“ și „Y“, doar pentru că sunt incomozi pentru idioții utili ce suferă de confuzie de gen. Acei cromozomi nu sunt imaginari. Ei există cu adevărat – în fiecare celulă umană.

Dacă o persoană are un cromozom „X“ și un cromozom „Y“, acea persoană este de sex masculin. El nu poate combina cromozomi pentru a crea alți mici oameni, indiferent de modul în care se prezintă în fața societății sau de cât de mult și-ar dori să poată.

Cu toate acestea, el poate fertiliza o persoană cu doi cromozomi „X“ (cunoscută în mod obișnuit sub denumirea de femeie), astfel încât aceasta să poată face îmbinarea genetică necesară pentru a da naștere unei alte persoane unice – presupunând că nu își exercită „dreptul de a alege“.

Acesta este rolul pe care natura l-a dat bărbaților și femeilor în reproducerea umană. Este o chestiune științifică pe care am învățat-o la ora de educație sexuală din clasa a șasea. Probabil că judecătoarea Brown a chiulit în ziua respectivă.

O persoană cu acele mici chestii „X“ și „Y“ în celulele sale poate să-și imagineze că este o ea, un ei, o prințesă sau un secretar adjunct al sănătății. Dar în ciuda a orice și-ar imagina, el rămâne tot de sex masculin.

(Notă: nu l-am numit bărbat. Acest statut implică un nivel de maturitate și de conștientizare de sine care nu se observă la cei implicați în traversti-ul fanteziei de gen).

Tind să fiu destul de libertarian în ceea ce privește concepția mea despre viață. Nu-mi pasă prea mult de ceea ce fac oamenii cu viața lor, atâta timp cât nu încalcă dreptul la viață, libertate și fericire al altora.

Acestea fiind spuse, dacă domnul „XY“ vrea să își facă implanturi, să își mutileze părțile intime, să facă cumpărături la Victoria’s Secret și să creadă că suferă de crampe menstruale, tot nu mă voi lăsa intimidat să îl iau în serios.

Indiferent de problemele mentale ale domnului „XY“, el nu este de fapt doamna „XX“.

Dar dacă alege să ia în vizor copii, să concureze în sporturi feminine, să facă duș cu fetele sau să danseze pentru copiii de la bibliotecă, încalcă drepturile altora, iar fantezia lui a devenit antisocială și ofensatoare.

Mai mult, dacă insistă ca eu să mă comport ca și cum aș da crezare fanteziei sale, îmi încalcă dreptul la liberă exprimare. Și asta e prea mult. Dacă „el“ se poate comporta ca o „ea“, și eu îmi pot exprima incredulitatea.

Am un mesaj pentru categoria „T“ din mulțimea LGBT. Faceți-vă jocurile fanteziste, dar respectați-ne drepturile și nu ne implicați în lumea voastră imaginară. Faceți asta, iar eu voi încerca să nu vă ridiculizez – cel puțin nu prea mult.

Dar dacă veți continua să insistați că realitatea voastră percepută este realitatea mea concretă, atunci începe lupta.

Tribuna.US