Ce îi poate proteja pe copii de efectele nocive ale experimentelor transgender? Curajul

Curajul poate fi un catalizator pentru schimbările de care avem atâta nevoie. Iar cei care spun adevărul fără teamă – de exemplu, cei care doresc să se identifice din nou cu sexul lor biologic și cei care denunță, cei care dezvăluie adevăruri pe care alții ar prefera să le țină ascunse – expun efectele devastatoare ale experimentelor de gen, în special asupra copiilor, analizează Sharon Supp într-un articol Townhall.

Jamie Reed – fost manager de caz la Washington University Transgender Center din cadrul St. Louis Children’s Hospital – a denunțat cu îndrăzneală „serviciile pediatrice de afirmare a genului“ (proceduri experimentale cum ar fi hormonii ce blochează pubertatea, hormonii de sex opus și intervențiile chirurgicale drept soluție pentru ceva ce adesea constituie doar o confuzie temporară cu privire la identitatea de gen) și daunele reale și ireversibile pe care le provoacă copiilor.

Ceea ce a urmat apoi au fost încercările previzibile de a o discredita pentru curajul de care a dat dovadă.

Organizații medicale americane politizate, precum Academia Americană de Pediatrie și Societatea Endocrinologică, au promovat hormonii și intervențiile chirurgicale ca fiind singura modalitate de tratare a disforiei de gen la copii. Acestea afirmă că recomandările lor ar trebui să devină un standard de tratament, în ciuda lipsei unor dovezi care să ateste că intervențiile chirurgicale și hormonale asupra corpului în creștere al unui copil duc la îmbunătățirea sănătății sale mintale. Ele continuă cu această abordare ideologică a actului medical, punând în pericol mințile și corpurile a mii de copii vulnerabili.

Datele arată că între 61% și 98% dintre copiii cu disforie de gen vor depăși această problemă denumită „fază tranzitorie“. Pe când răul provocat de hormonii cu potențial sterilizant are efecte îndelungate și le afectează întreaga viață.

Mai multe țări din Europa (precum Suedia, Anglia și Finlanda) au făcut deja o schimbare drastică de direcție de la această abordare – care utilizează hormoni pentru a încerca să adapteze corpul copiilor la convingerile subiective ale acestora cu privire la sexul lor, în loc să țină cont de realitățile biologice obiective.

În graba de a face tranziția de gen se ignoră adesea problemele grave de sănătate mintală subiacente (cum ar fi anxietatea, depresia, tendința suicidară și tulburările alimentare).

Citește și Raport al administrației Biden: Statutul LGBT este strâns legat de bolile mintale

După ce au efectuat propriile analize sistematice ale datelor disponibile, aceste țări au confirmat faptul că pacienții minori cu tulburări de gen au nevoie de asistență psihiatrică și psihologică plină de compasiune, nu de administrarea unor substanțe nocive care le modifică permanent corpul și provoacă probleme de sănătate pe termen lung.

Numărul copiilor care se identifică ca fiind de sex opus aproape s-a triplat în doar câțiva ani. Peste 300 de clinici pediatrice de gen funcționează în prezent în SUA, scopul lor fiind acela de a-i direcționa în mod pripit pe acești copii spre proceduri experimentale de tranziție la genul opus.

Această creștere bruscă a numărului de copii care își pun întrebări cu privire la sexul lor se datorează în mare parte influenței sociale și faptului că tot mai multe școli din întreaga națiune joacă un rol cheie în inocularea ideii că este posibil să te fi născut în corpul greșit.

Personalul școlar îi îndeamnă pe copii să folosească nume și pronume diferite la școală, fără știrea sau acordul părinților. Iar școlile – cum ar fi cele din Madison Metropolitan School District și Harrisonburg City Public Schools – adoptă politici care impun angajaților să ascundă părinților acest lucru.

Potrivit experților, această încercare de „tranziție socială“ este o intervenție psihoterapeutică majoră, cu consecințe reale. Odată ce copiii fac tranziția socială, cresc radical șansele ca ei să persiste în acea identitate de gen pe termen lung.

Tranziția socială cimentează identitatea de gen discordantă a unui copil, ceea ce atrage după sine direcționarea către clinici de gen, pentru hormoni și intervenții chirurgicale, o viață întreagă de tratament medical și chiar sterilitate. Conștientizând această realitate, respectivul tipar a fost denumit „traiectoria școală-sterilizare“.

Clinicile de gen au de câștigat din punct de vedere financiar de pe urma copiilor care se prezintă pentru intervenții medicale asupra corpului lor. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că o solicitare recentă în baza Freedom of Information Act a relevat faptul că același centru care a făcut obiectul dezvăluirilor lui Jamie Reed a sfătuit o școală locală să „afirme și să valideze“ un grup de fete de clasa a V-a care se identificau drept transgender – în ciuda îngrijorărilor exprimate de un profesor cu privire la contagiunea socială (adică faptul că alte fetițe vor căuta să le copieze).

Citește și Curajul este contagios

Curajul demonstrat de Reed a fost un catalizator extraordinar pentru o analiză mai atentă a „serviciilor de afirmare a genului“ (și, sperăm, pentru o schimbare) în Missouri. Alte state – cum ar fi Arkansas, Alabama, Dakota de Sud, Mississippi și Tennessee – au luat deja măsuri pentru a restricționa prin lege utilizarea hormonilor și intervențiile chirurgicale la tratarea disforiei de gen în cazul minorilor.

Iar Florida a dat un exemplu întregii națiuni prin faptul că a dispus propria examinare sistematică independentă a datelor și studiilor disponibile, adoptând un standard de asistență medicală bazat pe dovezi ( în loc de cel ideologic) care interzice astfel de proceduri dăunătoare la minorii care se confruntă cu tulburări de gen.

Unii ar putea ezita să se pronunțe împotriva utilizării acestor scheme experimentale de tratament la copii, de teamă să nu fie „anulați“ sau etichetați drept „transfobici“, dar trebuie să avem cu toții curajul de a indica dovezile științifice și de a rosti adevărul cu privire la efectele nocive de care au parte copiii ca urmare a acestor „proceduri medicale în scopul imitării unui gen închipuit“.

Protejarea copiilor vulnerabili de un rău inutil și ireversibil – și acordarea celei mai potrivite forme de ajutor posibil – trebuie să fie prioritatea fiecăruia, oricare ar fi consecințele.

Fără curaj nu are loc schimbarea. Evident, Jamie Reed înțelege acest lucru – la fel și curajoșii reîntorși la genul de la naștere, ale căror voci au tras un semnal de alarmă pe 12 martie, cu ocazia Detrans Awareness Day.

Ei sunt neînfricații care spun adevărul în zilele noastre, riscându-și dreptul la viața privată și reputația, pentru binele tuturor. După cum bine zicea Franklin D. Roosevelt: „Curajul nu este absența fricii, ci mai degrabă conștientizarea faptului că altceva contează mai mult decât frica“.

Tribuna.US