HomeSpiritualitate

Ce ne învață Armistițiul de Crăciun din 1914 despre cum să ne iubim dușmanii

Ce ne învață Armistițiul de Crăciun din 1914 despre cum să ne iubim dușmanii

Ce își doresc persoanele în doliu să știi de Crăciun
Nu-mi voi minți copiii că există Moș Crăciun
Cred în miracolele de Crăciun – nouă ni s-a întâmplat unul!

Când îngerii s-au arătat păstorilor de lângă Betleem cu mai bine de 2.000 de ani în urmă, ei au anunțat vestea cea mare a întrupării și au cântat ceea ce a devenit rugăciunea universală de Crăciun de-a lungul secolelor: „Pace pe pământ și înțelegere între oameni“.

Poate că aceiași îngeri au cântau și deasupra Frontului de Vest în 1914, când tunurile au tăcut, analizează Aubrey Gulick pentru The Federalist.

Armistițiul de Crăciun din 1914 este una dintre acele istorisiri pe care mulți dintre noi le-am tot auzit, dar merită să o mai ascultăm încă o dată.

Este atât de incredibilă încât aproape că sună prea frumos pentru a fi adevărată; a fost o serie de încetări a focului pe scară largă, voluntare și neoficiale între germani și englezi, care au avut loc în zilele din perioada Crăciunului.

Primul Război Mondial începuse de doar cinci luni, iar soldaților din ambele tabere li se promisese că războiul va fi atât de scurt, încât „De Crăciun vor fi acasă“.

Dar, până în decembrie, devenise deja clar că războiul urma să se înindă mult mai mult. Acesta evoluase la un stadiu staționar, în care oamenii trăgeau neîncetat unii în alții din tranșee noroioase, iar apariția unei alte persoane la doar 30 de metri distanță era suficientă pentru a deschide focul.

Acasă, afișele de război englezești îl înfățișau pe inamicul german ca pe o maimuță furioasă hotărâtă să distrugă englezi nevinovați, în timp ce propaganda germană avertiza că victoria britanică ar însemna pentru Țara Rinului sărăcie și ruină. Era limbajul războiului total; în mintea europenilor nu exista decât noțiunea de a câștiga sau a muri.

Pe când a venit vremea Crăciunului, se părea că milioane de oameni își vor petrece ziua respectivă în noroi până la genunchi, trăgând în semenii lor și manifestând sentimente de ură față de inamicul fără chip și fără nume.

Britanicii și germanii cântă împreună colinde

Într-o scrisoare publicată în The Bedfordshire Times și The Independent pe 1 ianuarie 1915, un caporal a descris experiența avută în timp ce făcea de gardă, la ora 1 a dimineții de Crăciun:

„Eram de gardă și unul dintre germani mi-a urat Bună dimineața și Crăciun fericit. Niciodată în viața mea nu am fost mai surprins decât atunci când s-a luminat de ziuă și i-am văzut pe toți deasupra tranșeelor, făcându-ne cu mâna și cântându-ne colinde“.

Scrisoarea unui alt soldat, publicată în The Carlisle Journal pe 8 ianuarie 1915, consemnează sărbătorirea Crăciunului de către britanici și germani. Soldații au cântat împreună colinde, au făcut schimb de țigări și suveniruri și au băut în sănătatea regelui.

„Regimentul a jucat chiar și un meci de fotbal cu germanii, care i-au bătut cu 3-2“, a scris el. „Până la urmă, am avut parte de un Crăciun aproape fericit, deși ciudat“.

În multe zone ale frontului, soldații germani au pus lumânări și pomi de Crăciun în parapeți. Cu toate că aveau în jur doar noroi înghețat, nu aveau de gând să renunțe la a celebra nașterea lui Hristos.

Un soldat belgian a scris că nu-i părea rău că și-a petrecut ziua în tranșee. Experiența armistițiului de Crăciun a făcut ca totul să merite:

„Amintirea acelei zile va fi mereu de o frumusețe nepieritoare. La miezul nopții, un bariton s-a ridicat în picioare și a cântat cu o voce puternică și răsunătoare ‘Minuit Chretiens’. Bombardamentele au încetat și când imnul s-a terminat au izbucnit aplauze din partea noastră și din tranșeele germane“.

Citește și Voi sunteți sarea Pământului!

Recunoscând umanitatea dușmanului

A fost ultima dată când un armistițiu de o asemenea amploare avea loc pe front. Anul de lupte grele ce a urmat a semănat amărăciune în inima ambelor tabere și, pe măsură ce războiul a continuat, acestea au devenit incapabile să perceapă umanitatea dușmanilor lor.

Nimeni nu l-ar fi învinovățit pe englezul ce stătea de pază dacă i-ar fi împușcat pe germanii care veniseră la parapetul său la miezul nopții de Crăciun. Dar nu a făcut-o. A fost suficient de creștin pentru a sărbători venirea lui Hristos pe lume împreună cu inamicul său – chiar dacă a continuat să creadă în justețea propriei cauze.

Crăciunul acesta, când ne rugăm să dispară dezbinarea și ca Regele Păcii să domnească pe pământ, haideți să ne propunem ceva la fel de radical de frumos ca acel armistițiu. Este un miracol care începe cu noi înșine coborându-ne armele suficient de mult pentru a vedea umanitatea celorlalți.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0