HomeȘtiri Externe

Ce se află în spatele revoltelor fără precedent din Franța

Ce se află în spatele revoltelor fără precedent din Franța

Foto: @0_tauriel/Twitter Furia francezilor a fost declanșată de uciderea unui adolescent de 17 ani. Băiatul a fost împușcat în timpul unui control

Foto: @0_tauriel/Twitter

Furia francezilor a fost declanșată de uciderea unui adolescent de 17 ani. Băiatul a fost împușcat în timpul unui control în trafic. Protestele sunt deosebit de violente mai ales în Nanterre, suburbia Parisului în care a locuit tânărul și sunt amplificate de social media, în special de TikTok.

Potrivit autorităților, în cele câteva zile de proteste, aproape 100 de clădiri publice au fost avariate și zeci de polițiști au fost răniți. Ministrul francez de Interne a anunțat că numărul polițiștilor scoși pe străzi va crește de patru ori, până la 40.000.

Incidentul a adus din nou în discuție discriminarea la care ar fi supuși tinerii din cartierele sărace sau reprezentanții altor etnii. Manifestații au fost organizate și în Belgia. La Bruxelles, mai mulți protestatari au fost reținuți după ce s-au încăierat cu forțele de ordine. Polițistul care l-am împușcat pe tânărul de 17 ani a fost plasat în arest. Procurorii consideră că el nu avea temei pentru a folosi arma din dotare, dar acest lucru va fi stabilit într-un proces ce va urma.

Pe modelul cazului George Floyd din SUA, protestele din Franța s-au transformat în anarhie, vandalizare și furturi.

Ce spune profesorul Adrian Papahagi despre acest caz.

„Tânărul Nahel fura mașini, le conducea fără permis, și făcea puțin trafic de droguri. Asta era activitatea lui la 17 ani. Optimiștii vor obiecta că după majorat ar fi condus cu permis mașinile furate. Pesimiștii se pot teme că ar fi adăugat frumoasei cariere de traficant și hoț activitatea de proxenet, bătăuș și poate chiar ucigaș.

Nahel a avut însă ghinion: s-a întâlnit cu doi polițiști care au insistat să-și facă datoria. După ce l-au fugărit prin tot cartierul (din fericire, promițătorul june Nahel n-a ucis niciun pieton în cursa lui), l-au somat să oprească motorul și să se predea. Cum Nahel refuza, ba chiar se pregătea de o nouă cursă, unul dintre polițiști s-a temut că junele infractor va sfârși omorând pe cineva cu mașina, și l-a împușcat.

Ghinion, cum spuneam: Nahel a uitat că nu pățea mare lucru dacă se preda. Mai fusese interpelat de 12 ori, dar justiția franceză e mereu clementă cu cei ca el. În Franța, ești amendat dacă spui ceva rău despre infractori ca Nahel, nu dacă faci ce face Nahel. De altfel, presa stângistă s-a grăbit să ne explice că Nahel nu fusese condamnat formal, ci doar interpelat, deci era inocent ca un prunc (nu și dacă pruncul e alb și i se atribuie la naștere, după examinarea superficială a anatomiei, sexul masculin — în care caz moștenește automat păcatul strămoșesc al sexismului, rasismului, colonialismului și suprematismului alb, cel puțin până când își alege alt gen, promovând astfel în categoria discriminaților).

Moartea delincventului juvenil Nahel a oferit tinerimii locale și anarhimii naționale ocazia să înceapă un nou festival al distrugerilor urbane, de care a profitat în primul rând o suburbie deja “defavorizată”, dar și alte locuri mai “favorizate”.

Mămica lui Nahel, care l-a crescut atât de frumos, a condus cortegiul triumfal pentru eroul mort la datorie, urmat de tradiționala retragere cu torțe și cocktailuri Molotov.

La cererea publicului, festivalul anarhist s-a întins pe mai multe zile. Popularitatea acestor manifestări se explică și prin faptul că tinerii francezi învață de mici mantra compusă de predecesorii lor din mai 1968:

– police partout, justice nulle part (poliție peste tot, justiție nicăieri);

– il est interdit d’interdire (e interzis să interzici);

– CRS SS (poliția anti-vandalism = SS nazist);

– nous sommes tous des indésirables (suntem cu toții indezirabili) etc.

Așteptăm să i se ridice o statuie lui Nahel, ca lui George Floyd. Eventual, aceasta ar putea înlocui statuia ecvestră a așa-zisului Rege-Soare (cetățeanul Ludovic al XIV-lea) din Place des Victoires, tristă relicvă a suprematismului alb, a colonialismului, a inegalității sociale și a exploatării calului de către om”.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0