4 iulie – Ziua Independenței Americii. Repere istorice

Ziua de 4 iulie – cunoscută și sub numele de Ziua Independenței – este o sărbătoare federală în Statele Unite din 1941, dar tradiția sărbătoririi Zilei Independenței datează din secolul al XVIII-lea și din timpul Revoluției Americane.

La 2 iulie 1776, Congresul Continental a votat în favoarea independenței, iar două zile mai târziu, delegații din cele 13 colonii au adoptat Declarația de Independență, un document istoric redactat de Thomas Jefferson.

Din 1776 și până în prezent, ziua de 4 iulie a fost sărbătorită ca fiind nașterea independenței americane, cu festivități care variază de la focuri de artificii, parade și concerte până la întâlniri de familie mai informale și grătare.

Istoric

Teritoriul nord-american era populat, în epoca precolumbiană, de numeroase triburi amerindiene, de vânători și pescari (athapasci, irochezi, seminoli, sioux, apași, comanși ș.a.), ai căror strămoși probabil imigraseră din Asia peste strâmtoarea Bering spre sfârșitul Paleoliticului.

Explorările și colonizările europene din secolul al XVI-lea au dus la deplasarea acestor populații. Spaniolii, conduși de Pedro Menendez de Aviles, au fondat în 1565 Sf. Augustin (în Florida), prima așezare europeană permanentă de pe continentul nord-american.

Apoi, britanicii au fondat colonii la Jamestown, Virginia (1607); Plymouth, Massachusetts (1620); Maryland (1634) și Pennsylvania (1681), potrivit volumului „Enciclopedia Universală Britannica” (2010).

Aceștia au luat New York, New Jersey și Delaware de la olandezi în 1664, la un an după ce nobili englezi începuseră să colonizeze Carolinele. Înfrângerea francezilor de către englezi, în 1763, a asigurat Marii Britanii controlul politic asupra celor 13 colonii franceze.

Primul Congres Continental a fost convocat la 5 septembrie 1774, la Philadelphia. Congresul a redactat o „Declarație a dreptului, în care se afirma dreptul de a vota propriile impozite” și a creat „Asociația continentală”.

Măsurile discriminatorii adoptate de imperiu în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea față de coloniile nord-americane au determinat nașterea mișcării comune anti-britanice, care a culminat cu Revoluția Americană (1775-1783).

Când au izbucnit primele bătălii din Războiul de Independență, în aprilie 1775, puțini coloniști își doreau independența completă față de Marea Britanie, iar cei care o doreau erau considerați radicali.

Cu toate acestea, până la mijlocul anului următor, mult mai mulți coloniști au ajuns să fie în favoarea independenței, datorită ostilității crescânde față de Marea Britanie și răspândirii sentimentelor revoluționare, precum cele exprimate în pamfletul de succes “Common Sense”, publicat de Thomas Paine la începutul anului 1776.

La 7 iunie, când Congresul Continental s-a reunit la Pennsylvania State House (mai târziu Independence Hall) din Philadelphia, Richard Henry Lee, delegat din Virginia, a prezentat o moțiune prin care se cerea independența coloniilor.

Pe fondul unor dezbateri aprinse, Congresul a amânat votul asupra rezoluției lui Lee, dar a numit un comitet format din cinci persoane – printre care Thomas Jefferson din Virginia, John Adams din Massachusetts, Roger Sherman din Connecticut, Benjamin Franklin din Pennsylvania și Robert R. Livingston din New York – pentru a redacta o declarație oficială care să justifice ruptura cu Marea Britanie.

La 2 iulie, Congresul Continental a votat în favoarea rezoluției de independență a lui Lee, într-un vot aproape unanim (delegația din New York s-a abținut, dar a votat ulterior în mod pozitiv). În acea zi, John Adams i-a scris soției sale Abigail că ziua de 2 iulie “va fi sărbătorită, de generațiile următoare, ca marele festival aniversar” și că sărbătoarea ar trebui să includă “pompă și paradă… jocuri, sporturi, arme, clopote, focuri de tabără și iluminări de la un capăt la altul al acestui continent”.

La 4 iulie, Congresul Continental a adoptat în mod oficial Declarația de Independență, care fusese scrisă în mare parte de Jefferson. Deși votul pentru independența propriu-zisă a avut loc pe 2 iulie, de atunci ziua de 4 a devenit ziua care a fost sărbătorită ca fiind ziua de naștere a independenței americane.

Sărbătorile și tradițiile timpurii ale zilei de 4 iulie

În anii premergători Revoluției, coloniștii au organizat sărbători anuale de ziua de naștere a regelui, care includeau în mod tradițional sunetul clopotelor, focuri de tabără, procesiuni și discursuri. În schimb, în vara anului 1776, unii coloniști au sărbătorit nașterea independenței prin organizarea unor simulacre de funeralii pentru regele George al III-lea, ca o modalitate de a simboliza sfârșitul stăpânirii monarhiei asupra Americii și triumful libertății.

Festivitățile care includeau concerte, focuri de tabără, parade și focuri de tun și de muschete însoțeau de obicei primele lecturi publice ale Declarației de Independență, începând imediat după adoptarea acesteia. Philadelphia a organizat prima aniversare anuală a independenței la 4 iulie 1777, în timp ce Congresul era încă ocupat cu războiul în curs.

George Washington a oferit rații duble de rom tuturor soldaților săi pentru a marca aniversarea independenței în 1778, iar în 1781, cu câteva luni înainte de victoria americană cheie din bătălia de la Yorktown, Massachusetts a devenit primul stat care a făcut din 4 iulie o sărbătoare oficială de stat.

După Războiul de Independență, americanii au continuat să aniverseze Ziua Independenței în fiecare an, în cadrul unor festivități care au permis liderilor politici emergenți ai noii națiuni să se adreseze cetățenilor și să creeze un sentiment de unitate. Până în ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, cele două partide politice majore – Partidul Federalist și Partidul Democrat-Republican – care apăruseră, au început să organizeze sărbători separate de 4 iulie în multe orașe mari.

Ziua de 4 iulie devine o sărbătoare federală

Tradiția sărbătorii patriotice a devenit și mai răspândită după Războiul din 1812, în care Statele Unite s-au confruntat din nou cu Marea Britanie. În 1870, Congresul american a făcut din 4 iulie o sărbătoare federală; în 1941, prevederea a fost extinsă pentru a acorda o vacanță plătită tuturor angajaților federali.

De-a lungul anilor, importanța politică a sărbătorii a scăzut, dar Ziua Independenței a rămas o sărbătoare națională importantă și un simbol al patriotismului.

În mijlocul verii, Ziua de 4 iulie a devenit, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, un punct de interes major pentru activitățile de agrement și o ocazie obișnuită pentru întâlniri de familie, care implică adesea focuri de artificii și grătare în aer liber. Cel mai frecvent simbol al sărbătorii este steagul american, iar un acompaniament muzical obișnuit este “The Star-Spangled Banner”, imnul național al Statelor Unite.

Tribuna.US