Cetatea Poenari – adevărata cetate a lui Vlad Țepeș

Puține fortificații medievale din România impresionează la fel de mult precum Cetatea Poenari, cunoscută și sub numele de Cetatea lui Vlad Țepeș. Ridicată pe un vârf de munte din județul Argeș, la aproximativ 27 de kilometri de Curtea de Argeș, cetatea îmbină spectaculos frumusețea peisajului, valoarea istorică și numeroasele legende care o înconjoară. Monument istoric datând din secolul al XIV-lea, Cetatea Poenari este astăzi unul dintre cele mai importante obiective turistice de pe Transfăgărășan.

Originea numelui

Denumirea de Cetatea Poenari provine de la satul Poenari, situat pe Valea Argeșului, la aproximativ șase kilometri de fortăreață. Acest nume apare în izvoarele documentare din secolele al XV-lea și al XVI-lea și continuă să fie folosit în literatura de specialitate din secolele următoare.

La sfârșitul secolului al XVII-lea începe să fie întâlnită și denumirea de Cetatea lui Țepeș Vodă, inspirată din cronici care atribuie extinderea cetății domnitorului Vlad Țepeș. Potrivit acestora, voievodul ar fi folosit drept forță de muncă boieri și târgovișteni pedepsiți pentru diferite fapte grave.

Denumirea apare și în însemnările mitropolitului Neofit, precum și în relatările de călătorie ale lui Cezar Bolliac din 1845. De-a lungul timpului, fortăreața a mai fost cunoscută și sub numele de Cetatea lui Negru Vodă.

Drumul către cetate

Vizitarea Cetății Poenari presupune un efort considerabil, însă priveliștea răsplătește fiecare pas. Accesul se face pe o scară din beton construită în perioada comunistă, alcătuită din aproximativ 1.480 de trepte, care urcă până la ruinele fortificației. În medie, traseul este parcurs într-o oră.

Cetatea se află pe vârful Muntelui Cetățuia, în comuna Arefu, satul Căpățânenii Pământeni, la o altitudine de aproximativ 850 de metri. Poziția sa dominantă asupra Văii Argeșului nu este doar spectaculoasă din punct de vedere peisagistic, ci explică și importanța strategică pe care fortificația a avut-o în Evul Mediu. De aici puteau fi supravegheate căile de acces care traversau zona montană, iar apropierea versanților abrupți făcea cetatea extrem de dificil de atacat.

Frumusețea locului și atmosfera misterioasă au inspirat numeroși scriitori și călători. Se spune că peisajul din jurul cetății s-a numărat printre sursele de inspirație pentru Jules Verne la scrierea romanului Castelul din Carpați.

Istoria cetății

Potrivit tradiției istorice, prima fortificație a fost ridicată în timpul lui Negru Vodă, în secolul al XIII-lea, având inițial un singur turn. În secolul al XV-lea, Vlad Țepeș a extins construcția prin ridicarea de noi turnuri, ziduri și încăperi, transformând-o într-o puternică cetate de refugiu și apărare.

Cercetările arheologice au adus informații importante despre etapele de construcție ale cetății. Săpăturile efectuate în anii 1968–1970 au identificat drept nucleu al fortificației un turn patrulater, cu laturile exterioare de aproximativ 8,15–8,50 metri. Arheologul Gheorghe I. Cantacuzino a plasat construirea acestuia în prima jumătate a secolului al XIV-lea, în epoca lui Basarab I, în timp ce alte opinii au propus o datare chiar mai timpurie, spre sfârșitul secolului al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea. Aceste cercetări arată că istoria Poenariului începe înainte de Vlad Țepeș, chiar dacă numele voievodului avea să devină inseparabil de cel al cetății.

Prima atestare documentară cunoscută datează din anul 1453, într-un document emis în vremea regelui Ladislau al V-lea Postumul. De-a lungul timpului, cetatea a suferit numeroase distrugeri provocate de conflicte și de fenomene naturale, fiind restaurată în mai multe etape, inclusiv în perioada 1969–1972.

Așezată strategic pe o stâncă abruptă, Cetatea Poenari a reprezentat un important punct defensiv în luptele dintre Țara Românească și Imperiul Otoman. Turcii au încercat în repetate rânduri să o cucerească, fără succes.

Adevărata cetate a lui Vlad Țepeș

În imaginarul colectiv, Vlad Țepeș este asociat adesea cu Castelul Bran. Din punct de vedere istoric însă, cercetătorii consideră că Cetatea Poenari a fost principala sa cetate de refugiu și una dintre cele mai importante fortificații aflate sub controlul voievodului Așezată într-o zonă greu accesibilă și excelent fortificată, cetatea i-a oferit lui Vlad Țepeș un avantaj strategic în campaniile împotriva Imperiului Otoman și a adversarilor politici.

Arhitectura fortăreței

Cetatea are o formă alungită și dispune de cinci turnuri, dintre care patru sunt circulare, iar unul are plan prismatic. Zidurile, groase de aproximativ trei metri, au fost ridicate direct pe stâncă, constructorii folosind bârne de stejar pentru consolidarea fundației și nivelarea terenului. Datorită amplasării pe versantul abrupt, zidurile par mult mai înalte privite din exterior.

În Letopisețul Cantacuzinesc este relatat episodul potrivit căruia Vlad Țepeș i-a obligat pe boierii din Târgoviște, implicați într-un complot împotriva sa, să muncească la consolidarea cetății: „Pe toți i-a adus la Poenari și au lucrat la cetate până li s-au spart hainele după ei.”

Deși autenticitatea tuturor detaliilor este încă dezbătută de istorici, episodul a contribuit decisiv la legenda cetății.

Una dintre problemele esențiale pentru o fortificație construită la o asemenea altitudine era aprovizionarea cu apă. În interiorul cetății a fost identificată o cisternă săpată în stâncă, de aproximativ patru pe trei metri. Pentru impermeabilizare, aceasta era acoperită cu un mortar special, de culoare roșiatică, realizat după o tehnică de tradiție bizantină. Rezerva de apă putea deveni vitală în timpul unui asediu, când accesul în exteriorul fortificației era imposibil.

Constructorii medievali au trebuit, de asemenea, să găsească soluții ingenioase pentru ridicarea unor ziduri masive direct pe stâncă. Structura era consolidată printr-un sistem de bârne din lemn dispuse longitudinal și transversal, formând un adevărat grătar în interiorul zidăriei. Tehnica oferea rezistență construcției și permitea adaptarea fortificației la terenul accidentat al muntelui.

Semnale între Poenari și Curtea de Argeș?

Poziția cetății ar fi putut permite nu numai supravegherea Văii Argeșului, ci și transmiterea unor semnale la distanță. Cercetători români au testat experimental vizibilitatea dintre Cetatea Poenari și Curtea de Argeș, aprinzând pe timp de noapte o făclie în turnul-clopotniță al Bisericii Sân Nicoară. Lumina a putut fi observată de la cetate și, în sens invers, semnalul de la Poenari putea fi văzut din zona Curții de Argeș.

Experimentul nu demonstrează că un asemenea sistem a fost folosit efectiv în Evul Mediu, însă susține posibilitatea existenței unei comunicări vizuale între cele două puncte. Focurile sau semnalele luminoase reprezentau, de altfel, una dintre cele mai rapide metode prin care putea fi transmis un avertisment la distanță înaintea apariției mijloacelor moderne de comunicație.

Legendele Cetății Poenari

Numeroase legende sunt legate de această fortificație. Cea mai cunoscută spune că Vlad Țepeș, urmărit de oastea otomană, și-ar fi potcovit caii invers, cu potcoavele întoarse, pentru a induce în eroare urmăritorii și a ajunge nevăzut la cetate.

Zona este asociată și cu celebra Bătălie de la Posada (9–12 noiembrie 1330), victoria prin care Basarab I a înfrânt armata regelui Carol Robert de Anjou. Deși locul exact al bătăliei nu a fost identificat nici astăzi, unii istorici consideră că aceasta s-ar fi desfășurat în apropierea actualei Cetăți Poenari. Cronica pictată de la Viena și documentele medievale descriu confruntarea ca având loc într-o trecătoare îngustă, între versanți împăduriți.

Declinul și abandonarea cetății

Importanța militară a Cetății Poenari a început să scadă treptat în secolul al XVI-lea. Schimbările politice și militare din Țara Românească, precum și consolidarea dominației otomane au diminuat rolul vechilor fortificații montane. Documentele din jurul anilor 1542–1543 sugerează că Poenari nu mai avea importanța strategică din perioada precedentă, iar cercetătorii consideră probabil că fortificația a fost abandonată în a doua jumătate a secolului al XVI-lea.

Rămasă fără rol militar, cetatea a fost treptat afectată de trecerea timpului și de fenomenele naturale. Poziția spectaculoasă, care timp de secole reprezentase principalul său avantaj defensiv, a făcut în același timp dificilă întreținerea construcțiilor, iar zidurile au ajuns treptat în ruină.

Mistere și povești despre fantome

Faima lui Vlad Țepeș a transformat Cetatea Poenari într-un loc asociat frecvent cu legendele și fenomenele paranormale. Vizitatori și localnici au relatat, de-a lungul timpului, că au auzit zgomote inexplicabile, pași misterioși sau că au avut senzația că sunt urmăriți în apropierea ruinelor.
Tradiția populară vorbește despre spiritele celor executați în vremea lui Vlad Țepeș, care ar bântui cetatea, mai ales în nopțile cu ceață, când printre zidurile vechi s-ar auzi strigăte sau s-ar zări siluete misterioase.

Aceste povești au atras inclusiv atenția realizatorilor emisiunii Ghost Hunters International, care au investigat cetatea în căutarea unor dovezi ale activităților paranormale. După urcarea celor aproximativ 1.480 de trepte până la fortăreață, echipa nu a identificat însă fenomene inexplicabile, descoperind doar ruinele unei cetăți impresionante, încărcate de istorie și legendă.

Cetatea Poenari, restaurată și redeschisă turiștilor

După o amplă intervenție de restaurare și consolidare, Cetatea Poenari a fost redeschisă oficial pentru turiști la 14 aprilie 2025. Lucrările au fost realizate în cadrul unui proiect european implementat de Consiliul Județean Argeș și au urmărit conservarea monumentului, consolidarea ruinelor și îmbunătățirea condițiilor de vizitare.

Redeschiderea a readus în circuitul turistic unul dintre cele mai cunoscute monumente medievale ale județului Argeș și oferă vizitatorilor posibilitatea de a descoperi cetatea într-o formă mai bine protejată și pusă în valoare. Poenari rămâne astfel nu doar un loc al legendelor despre Vlad Țepeș, ci și un important obiectiv de patrimoniu, a cărui conservare permite generațiilor viitoare să descopere direct o parte din istoria medievală a Țării Românești.

Un simbol al istoriei medievale românești

Astăzi, Cetatea Poenari rămâne unul dintre cele mai spectaculoase monumente medievale din România. Dincolo de legendele care o învăluie, fortăreața reprezintă o mărturie a trecutului zbuciumat al Țării Românești și a personalității unuia dintre cei mai cunoscuți voievozi români.

Pentru cei care ajung pe Transfăgărășan, urcarea până la cetate este mai mult decât o simplă excursie: este o incursiune în istorie, într-un loc unde realitatea și legenda continuă să se împletească.

Dorin Nădrău
Tribuna.US

 

 

Accesați aici arhiva tuturor articolelor din ROMÂNIA NEVĂZUTĂ