Cu 10 ani în urmă, Partidul Republican nu avea viitor. Trump a schimbat asta, dar calea nu este nici pe departe sigură

Harta electorală a țării noastre este în continuă schimbare: multe din statele care erau cândva clar republicane au devenit mixte sau democrate în ultimele două decenii, analizează Cristopher Bedford într-un articol The Federalist.

Cei care nu au observat lucrul acesta mai demult, cu siguranță au făcut-o în 2020; și chiar dacă considerați că rezultatul de anul trecut a fost determinat mai degrabă de schimbări radicale ale legilor electorale pe ultima sută de metri, trebuie totuși remarcat faptul că aceste schimbări au fost posibile în primul rând pentru că atât de multe state au devenit realmente mixte sau democrate în ultimele două decenii.

Nu cu mult timp în urmă, Virginia era clar republicană; în prezent, legile și capitala sa sunt de nerecunoscut. Aruncați o privire la cursa electorală pentru scaunul de guvernator, unde candidatul republican are ca adversar o persoană afectată serios de legăturile de lobby și cu un lung istoric sordid, care declară că vrea să închidă practic cetățenii la nesfârșit, de teama bolii, și minte în mod constant pentru a ataca posesorii de arme. Și spune lucrurile acestea în Virginia.

Ce a făcut republicanul drept reacție? A luat atitudine? Oarecum, mai exact a înclinat serios spre centru. Indiferent cum se va sfârși această cursă destul de dezamăgitoare, va fi foarte dificil pentru republicani să câștige acel stat la următoarele alegeri prezidențiale.

Carolina de Nord era și ea, nu demult, o fortăreață republicană; astăzi, șansele sunt împărțite. Georgia l-a votat pe George W. Bush cu o diferență de 17 puncte; anul trecut l-au ales pe Biden și ne-am ales cu doi senatori democrați.

Citește și Opinie: Alegerile din Statul Georgia și ascensiunea creștinismului „progresist”

Cu toate că democrații visează în fiecare an – iar republicanii se dau de ceasul morții în fiecare an – Texasul este încă republican. Dar dacă analizăm tendințele,  observăm că nici entuziasmul, nici îngrijorarea, nu sunt nefondate – datorită imigranților din exterior și interni, precum și unităților de învățământ și schimbărilor din industrie, statul Texas se schimbă – și nu devine mai republican.

Arizona, casa senatorilor John McCain și Barry Goldwater, deschizătorul de drumuri al revoluției conservatoare din anii 1960, este acum un stat mixt. Nava republicană din Colorado este acoperită de un val albastru de democrați și lucrul acesta se vede în degradarea frumoaselor sale orașe. Nevada a trecut de la roșu la albastru; iar New Mexico, care în trecut doar înclina spre democrați, este astăzi pe deplin democrat.

În 2000, Oregon a votat pentru Gore în loc de Bush cu doar 7.000 de voturi în plus; astăzi, statul a luat-o razna într-atât încât legile COVID sunt singurele pe care se mai deranjează să le implementeze.

Aceasta nu este o tendință bună: oricât de ostil este de multe ori GOP față de dreapta, Partidul Republican este singurul vehicul major pentru ideile conservatoare din această țară, și așa a fost de zeci de ani.

Nu este o tendință bună, dar face sens. Cum să nu fi rămas în urmă GOP? Au fost aproape înghețați de zeci de ani, legați de o ideologie politică în loc să fie ghidați de o filozofie politică.

An după an, democrații au înclinat tot mai tare spre stânga și, în acest proces, au abandonat un mare număr de alegători din clasa muncitoare – exact oamenii care formaseră coloana vertebrală a coaliției democrate. În ciuda acelei uriașe oportunități, GOP nu a făcut aproape niciun efort pentru a aborda problemele acelor alegători – pentru a deveni noii lor susținători.

Nu era nevoie să fii profet ca să examinezi atent cei 30 de ani de ortodoxie a liberului schimb și să vezi că criticii săi au avut dreptate, că nu a funcționat, că i-a lăsat în urmă pe cei mai vulnerabili americani; dar ideologia republicană i-a împiedicat pe aceștia să se ocupe de alegătorii din clasa muncitoare până de curând.

În mod similar, conservatorismul social și valorile religioase ale partidului au fost eliminate sau pur și simplu enunțate doar verbal de către politicieni, chiar dacă fiecare conservator din afara unui oraș profund democrat știe că aceste chestiuni sunt coloana vertebrală a GOP.

Instanțele activiste au pus stăpânire pe problema căsătoriei ca sacrament și au îngropat ceea ce cultura noastră de consum omorâse cu mult timp înainte, retrogradând căsătoria la statutul juridic de natură economică, valabil cât ai chef și ușor de desfăcut, pe care îl are în prezent. Majoritatea politicienilor republicani s-au bucurat să lase acea luptă în urma lor. „Vedeți!? Nu e vina noastră! Nu putem face nimic.“

Sacrificarea cu acte în regulă a peste 2.000 de bebeluși pe zi a fost în mod similar clasat la nivel național ca altă porțiune din „războiul cultural pierdut“. O chestiune pe care să o rezolve instanțele. „Ne pare rău, nu putem face nimic. Asta e legea statului.“

Donald Trump a schimbat toate aceste lucruri. El a luat cu asalt ortodoxia globală a liberului schimb în mod public. A apărat viața celor nenăscuți – și chiar a descris realitatea înfiorătoare a avortului – pe o scenă de dezbatere națională din Nevada. Și ce am observat? Trepidații în statele clasei muncitoare, cum ar fi Wisconsin, Michigan și Pennsylvania. Desigur, acestea trei erau practic state în care se dădea o luptă acerbă, dar în fiecare an păreau să le câștige democrații, la doar câteva puncte diferență – asta până în 2016.

Florida, un stat ai cărui alegători înclinau ba într-o parte, ba în alta, a rămas în poziție fixă și e posibil chiar să se încline din nou spre dreapta. Ohio și Iowa, care la alegerile anterioare erau jumi-juma, au început să devină și ele republicane.

Și apoi, prin șarada votului prin corespondență, o politică COVID prostească cu Fauci pe primul loc și o campanie de realegere care nu avea niciun mesaj coerent în afară de „liberalii sunt răi și nedrepți“, Trump a pierdut în 2020.

Citește și Analiză: Va candida Trump în 2024?

Odată cu dispariția sa de la Casa Albă și de pe rețelele de socializare, republicanii care au candidat în numele și mesajul său au revenit ușor la felul în care erau înainte de marea trezire. În timp ce Stânga ne îndoctrinează copiii și implementează un sistem de caste pe baza injecțiilor inoculate supușilor săi, republicanii pătează renumele lui Ronald Reagan pentru a-și explica propria lașitate și slăbiciune.

Pe măsură ce Joe Biden și secretarul apărării o dau complet în bară cu retragerea SUA din Afganistan, transformând-o într-o umilință deplină, mulți din GOP care au dat doar din buze pentru a pune capăt războaielor nesfârșite, lipsite de obiective clare, devin din nou susținători fermi ai politicilor agresive. Fiecare membru analfabet al tribului, dotat cu un nou AK și un nou apartament – avantaje ale noului loc de muncă – este un agent al-Qaida călit. Bucurați-vă: partidul de război bipartizan din Washington a revenit, oameni buni!

Dar alegătorii nu mai reacționează; s-a terminat cu vechiul GOP. După ce au văzut și votat un candidat care spune ceva diferit, cu voce tare, nu mai există cale de întoarcere.

În prima jumătate a secolului al XX-lea, gânditorii de elită ai Americii au convins țara că nu există o tradiție intelectuală conservatoare – era doar o colecție de bătrâni demodați și reacționari care urăsc progresul. Greșeau, iar bărbați precum Russell Kirk, Bill Buckley, Ronald Reagan și Goldwater au dovedit lucrul acesta.

În prezent, încearcă să facă același lucru, susținând că dreapta populistă înseamnă doar furie a albilor și rasism reacționar lipsit de principii. Acest lucru este la fel de fals acum precum era și atunci – singura autoritate găunoasă din această ecuație o reprezintă propria lor existență putredă.

Și datorită unor gânditori și scriitori precum Sohrab Ahmari, Mike Gonzalez, Ben Domenech, Tucker Carlson, Oren Cass, Mollie Hemmingway, Rachel Bovard, Matthew Peterson, David Azerrad, Michael Anton și Christopher Rufo și chiar unor politicieni precum Josh Hawley, J.D. Vance și Blake Masters, conservatorismul populist nu este doar un impuls de mânie, este o filozofie politică cu ancore reale.

Unele dintre aceste ancore sunt figuri recente, cum ar fi Pat Buchanan; altele sunt înrădăcinate solid în secolul al XX-lea, bărbați ca Robert Taft, „Mr. Republican“ al anilor ’40 și ’50; iar alții au trăit în vremea elaborării Constituției SUA sau mai devreme.

Acesta este genul de partid care poate umple golul creat de Stânga modernă. Noul Partid Democrat este din ce în ce mai elitist, din ce în ce mai împotrivitor clasei de mijloc, din ce în ce mai anti-creștin, din ce în ce mai anti-american. Nu este doar anti-albi, ci și din ce în ce mai anti-oricine este considerat adiacent albilor, și asta include o mulțime de hispanici, indieni, asiatici și chiar oameni de culoare dacă au opinii greșite, dețin o afacere sau participă la biserica nepotrivită.

Există semne promițătoare că acest gol este umplut de GOP. Trump a pierdut anul trecut pentru că a pierdut sprijinul alegătorilor albi din clasa muncitoare, pe care l-a avut în 2016, dar a câștigat în rândul hispanicilor – în special al celor care se aseamănă cel mai mult cu segmentele tradiționale de alegători GOP: fermierii rurali din sudul Texasului, locuitorii suburbiilor din Florida, credincioșii din întreaga țară. Se pare că acestora nu le plac nici revoltele, nici Teoria Critică Rasială și nici externalizarea locurilor de muncă.

De curând, NBC a lansat un sondaj în care cerea alegătorilor republicani să spună dacă se considerau mai degrabă un susținător al lui Donald Trump sau al GOP. Fostul președinte a obținut 40%, comparativ cu cele 50 de procente acordate GOP – cel mai scăzut punctaj al său de până acum.

Citește și Adevărul inconvenient despre Partidul Republican

Acesta este un semn pozitiv pentru Partidul Republican; nicio ideologie nu poate supraviețui dacă este complet dependentă de un singur om. Dar lucrurile nu vor rămâne pozitive dacă GOP folosește respectivul sondaj ca scuză pentru a reveni la vechile sale obiceiuri – deprinderile ideologice care au tras partidul atât de jos în primul rând. Partidul va prospera fără Donald Trump dacă – și numai dacă – preiau mesajul său din 2016 și îl duc mai departe, așa cum a făcut guvernatorul Ron DeSantis în Florida.

Desigur, Trump a făcut deja primul anunț privind campania sa din 2024, așa că e posibil ca cel mai influent republican să revină înainte de a fi dispărut din peisaj. Indiferent ce se întâmplă în ceea ce privește persoana, căile pentru a avea un partid republican național durabil sunt nesigure și puține.

Lăsând deoparte următoarele alegeri prezidențiale, dacă vor să câștige alegeri în 2028 sau 2032, republicanii trebuie să devină genul de partid pe care l-a întrezărit clasa muncitoare și cea de mijloc a Americii în 2016; genul de partid care, dacă își face treaba corect, nu își va păstra doar statele în care deja domină, ci poate chiar să răstoarne situația într-un stat precum Connecticut, de exemplu.

Acum câțiva ani, am ținut un discurs în fața unui club GOP din acel minunat stat din regiunea New England. Am fost oaspetele lor și am petrecut o seară excelentă într-un orășel mic de pe malul Atlanticului. Atunci, la fel ca și acum, orașele extrem de bogate de pe malul Atlanticului erau ultimele enclave ale Partidului Republican în Connecticut, iar în jurul nostru, spre nord și est, se întindeau kilometri întregi de albastru solid, al clasei muncitoare democrate.

Le-am spus în timpul cinei că, dacă acest experiment funcționează, vor vedea cum culorile de pe hartă se schimbă: o insulă minusculă de elitiști albaștri vor sta agățați de stânci în mijlocul unei mări de roșu republican. Au primit cuvintele acestea surprinzător de bine; erau sătui să tot piardă. La fel suntem și noi.

Traducere și adaptare
Tribuna.US