Cultura Anulării ia în vizor Narnia, Tintin și alte povești clasice pentru copii

Când o grămadă de cărți clasice inofensive ale Dr. Seuss au fost retrase de pe piață pe motiv de rasism, la începutul acestui an, a devenit evident că, dacă progresiștii reușesc să-și atingă țelurile, literatura pentru copii considerată acceptabilă va fi în curând eliminată complet.

Cadrele didactice trezite sunt mereu surprinse de faptul că scriitorii din trecut nu împărtășesc aceleași valori cu cei actuali, astfel încât în textele lor nu apar pinguini gay, creioane colorate transgender sau copii cu gen fluid, deși exista la acea vreme o anumită mentalitate colonialistă și o sumedenie de moduri de gândire controversate, analizează Jonathon Van Maren într-un articol The Bridgehead.

Dar acestea fiind spuse, dimensiunea listei cu literatură pentru copii luată în vizor este incredibilă. Potrivit Daily Mail, cercetătorii „examinează peste 10.000 de cărți și reviste pentru a demasca autorii ofensatori, după ce activiștii au cerut profesorilor să cenzureze insultele rasiale atunci când citesc cartea lui Harper Lee, Să ucizi o pasăre cântătoare.

Poate ați auzit de ea – este o celebră lucrare clasică anti-rasism, care a captat imaginația americanilor exact în perioada în care apărea mișcarea pentru Drepturile Civile. Se pare că Lee nu mai este considerat suficient de bun, iar Mail relatează că Universitatea Cambridge intenționează să marcheze cărțile clasice pentru copii cu mesaje de „avertizare“.

Așadar, ce alte cărți sunt acceptabile – sau nu? Căsuța din Prerie a Laurei Ingalls Wilder este „potențial nocivă“. Cartea Junglei a lui Rudyard Kipling a fost – și nu inventez când zic asta – „condamnată pentru descrierea animalelor ‘în manieră colonialistă’“.

Potrivit revistei Salon, Matilda lui Roald Dahl a atins statutul de transfobă datorită personajului Miss Trunchbull (nu râde, bigotule). Nu am reușit să văd rasismul din Charlie și fabrica de ciocolată, dar se pare că acei Oompa-Loompa reprezintă bigotism față de pigmeii africani (și eu care credeam că sunt personaje inventate.)

Dar găsești rasism în orice, dacă asta cauți. Grădina secretă a lui Frances Hodgson Burnett a fost „condamnată“ pentru „dialect rasist și nuanțe colonialiste“. Cronicile din Narnia ale lui C.S. Lewis au fost criticate de publicații precum Telegraph și The Atlantic, deoarece personajul Calormenes constituie în mod evident un stereotip rasist al musulmanilor (evident pentru cei care vânează astfel de lucruri și le descoperă cu o regularitate uimitoare).

Philip Pullman, un scriitor fantasy care urăște creștinismul, a adăugat că Narnia este, de asemenea, o lucrare misogină, rasistă și plină de prejudecăți. Aceste păcate sunt aparent „evidente“ pentru el.

Citește și Stânga vede rasism în oricine și orice – cu excepția adevăratelor acte rasiste

În mod hilar, The Mail menționează că unii „critici au susținut că Frumoasa și Bestia nu este o poveste de dragoste romantică, ci mai degrabă o poveste despre o tânără răpită care dezvoltă Sindromul Stockholm“. Dacă vom începe să cenzurăm basmele, Frații Grimm vor fi desființați în întregime, iar când cenzorii vor da peste basmele rusești – atunci să vezi. Vom avea nevoie de animale de terapie, consilieri și un mare foc de tabără gata pregătit.

Peter Pan poate fi aruncat în flăcări când focul e suficient de puternic, deoarece criticii acuză că este rasist, la fel și Călătoriile lui Babar – personajul de desene animate, regele elefant, întâlnește „canibali sălbatici“, iar aceștia se pare că nu există și, dacă ar exista, nu ar trebui să fie transformați într-un stereotip. Babar denotă, de asemenea, mentalitate colonialistă, iar din această cauză cartea a fost deja eliminată de o librărie din UK.

În cazul în care vă închipuiți că sugestia arderii cărților este o hiperbolă, să știți că s-a întâmplat deja în Canada. În 2019, aproximativ 5.000 de cărți pentru copii, inclusiv romane, enciclopedii și benzi desenate Tintin și Asterix, au fost „arse sau eliminate din treizeci de școli din Quebec pe motiv că, în conținutul lor existau prejudecăți cu privire la popoarele indigene“.

Trei copii ale benzii desenate Lucky Luke au fost arse doar pentru că indigenii nu erau personajele pozitive – acest lucru fiind, conform cenzorilor, un „dezechilibru“ problematic. Incendierea cărților a fost aprobată de o comisie școlară, care a numit respectiva acțiune „un act de reconciliere“.

Dacă crezi că există totuși o limită la toate acestea, nu-ți fă iluzii. La începutul acestui an, Toronto District Schoolboard a anulat o întrevedere cu Nadia Murad, deținătoarea Premiului Nobel pentru Pace, autoarea magnificei cărți Ultima fată: Povestea captivității mele și a luptei mele împotriva Statului Islamic. Murad este o supraviețuitoare a sclaviei sexuale și a genocidului comis de ISIS împotriva poporului ei, yazidiții.

Evenimentul a fost anulat deoarece directorul consiliului de administrație a considerat că povestea lui Murad ar putea fi jignitoare pentru musulmani și ar putea „favoriza islamofobia“. Vorbim de o persoană care ia decizii cu privire la educația oamenilor.

Singura reacție adecvată la aceste aiureli este ridiculizarea lor. Se întâmplă să dețin aproape toate titlurile din lista de mai sus și doar cineva care caută cu tot dinadinsul bigotism ar putea considera rasistă o carte ca, de exemplu, Grădina secretă. Acești iconoclaști vor să înlocuim cărțile din seria Căsuța din Prerie cu literatură LGBT pentru copii; Cartea junglei cu povestiri despre avorturi; Benzile desenate Asterix cu povești transgender.

Înțeleg că scrierile dintr-o epocă diferită reflectă uneori valorile acelei epoci și că, în unele cazuri, acum le vedem mai clar defectele. Însă țineți cont ce critică acești cenzori și ce promovează. Acești oameni ar trebui ținuți foarte, foarte departe de educația copiilor noștri – iar părerile lor ar trebui să fie ridiculizate drept o glumă proastă, așa cum și sunt.

Traducere și adaptare
Tribuna.US