Stânga vede rasism în oricine și orice – cu excepția adevăratelor acte rasiste

Stânga vede rasism în oricine și orice – cu excepția adevăratelor acte rasiste

Dacă ați urmărit în ultimii ani viața politică, fără îndoială ați auzit de multe ori despre rasism. Vi s-a spus că America este inerent și irevocabil rasistă, la nivel structural și instituțional. De asemenea, ați auzit că milioane de americani sunt rasiști ​​sau că, în cel mai bun caz, susțin un sistem rasist prin ignoranța lor. Poate chiar personal vi s-a spus că sunteți rasist, analizează Spencer Lindquist într-un articol The Federalist.

Dar cu atâtea acuzații de rasism la modă, termenul și-a pierdut legitimitatea. De fapt, se pare că aproape orice a primit eticheta respectivă. Căutați pe Google „problema rasismului în…“ și completați spațiul liber cu orice doriți.

Mergeți la schi? Rasist. Tricotați? Rasist. Lapte? Rasist. Campingul, ciclismul, baseballul, focurile de artificii, „cultura birourilor cu separeu“ dominată de bărbați albi și selecția NFL, toate au fost acuzate de rasism. Așadar, ce anume nu este rasist? Adevărul este că nu prea găsești nimic care să nu fie etichetat de Stânga drept rasist.

Orice poate fi considerat rasism?

Universitatea din Wisconsin, situată în orașul Madison, a oferit un exemplu grăitor al acestei isterii când a eliminat din campusul său un bolovan uriaș de 42 de tone, la cererea Uniunii Studenților de Culoare, care a susținut că bucata de piatră era un „monument rasist“, pentru simplul motiv că ziarul studențesc s-a referit la el folosind un termen rasist, cu aproape 100 de ani în urmă.

Acest lucru a oferit universității o justificare pentru a cheltui aproximativ 50.000 de dolari cu eliminarea lui. Julianna Bennett, reprezentant al campusului la Consiliul Local din Madison, a declarat că „studenții BIPOC (de culoare)“ pot „fi mândri de rezistența de care au dat dovadă“ și „pot începe să se vindece“ acum că bolovanul a dispărut. Dacă până și un bolovan poate fi considerat rasist, există ceva care să nu fie?

Cererea depășește oferta în ceea ce privește rasismul. Dacă nu ar fi așa, nu ar fi nevoie de atribuirea unor crime morale bolovanilor și tricotatului, nici de înscenarea unor infracțiuni motivate de ură ca cele la care s-au dedat Bubba Wallace și Jussie Smollett.

Dar din moment ce aceia care apelează fără rușine la segregarea rasială ca să obțină putere politică sau renume pot profita de pe urma unor astfel de acuzații, ele continuă.

Citește și Cum împiedici oamenii să te acuze pe nedrept de rasism

Arta este rasistă?

Se pare că și muzica clasică este „în mod inerent rasistă“, italianul Antonio Vivaldi „participând la actul de distrugere a culturii“ și înlocuind-o cu „propria sa narațiune de supremație albă“. Ce să mai zici.

Și în lumea artelor există rasism sistemic, ni se spune. Nu, cei care îi critică rasismul nu îl au în vedere pe Kehine Wiley, artistul care a pictat portretul prezidențial al lui Barack Obama și care anterior realizase două lucrări în care apăreau femei de culoare decapitând femei albe, opere pe care el le-a numit „ucideți chestiile albe“. Nici nu condamnă o altă imagine în care femei de culoare nud țin în mână capetele tăiate ale unor persoane albe, într-o postare a @supportblackart pe care Instagram a refuzat să o elimine de pe platformă.

Nu se face mult tărăboi nici în privința lui Cleon Peterson, un artist aparent de stânga care s-a ocupat de proiecte majore precum pictarea bărcii lui Edmund de Rothschild sau pictura murală de sub Turnul Eiffel, ambele după ce făcuse deja carieră pictând scene tulburătoare de violență rasistă, cu lucrări precum „Căderea Imperiului“, „Răzbunare“ și seria „Sânge și Țărână“.

În schimb, autorul articolului se plânge că participanții la o petrecere de dans în liniște (toată lumea ascultă muzica în căști) erau prea albi, o critică absurdă care prinde bine la liberalii albi etno-masochiști.

Ni s-a spus că industria noastră cinematografică este, de asemenea, rasistă, dar astfel de critici nu au de-a face cu comentariile lui Jamie Foxx despre cum „a omorât toți oamenii albi“ în pelicula „Django Unchained“ sau difuzarea unui scurtmetraj intitulat „De ce nu ucidem mai mulți albi?“ la un muzeu din San Francisco finanțat din banii contribuabililor.

Cine poate uita „Karen“ sau serialul Netflix „Dear White People“? Ar mai fi și seria „Cracka“, care s-a regăsit în oferta Amazon, Google Play și iTunes. Rescrie cu bucurie istoria astfel încât albii să fie sclavi ai celor de culoare, și chiar include în videoclipul publicitar fantezii despre agresiuni sexuale. Puneți în balanță toate acestea cu apelurile de a anula Paw Patrol, serial declarat oribil și categoric rasist.

Și mediul academic este rasist

Atât teatrul, cât și universitățile Ivy League au fost acuzate de rasism, ceea ce înseamnă că cei a căror principală specializare la Harvard este teatrul sunt cei mai virulenți rasiști, mai ales dacă fac parte dintr-o fraternitate.

Dar cei de stânga care acuză instituțiile Ivy League de rasism nu fac acest lucru din cauza politicilor de acțiune afirmativă care discriminează în mod intenționat și da, în mod sistematic, atât aplicanții asiatici, cât și pe cei albi. Nici nu condamnă declarațiile lectorului de la Yale Aruna Khilanani, care și-a exprimat dorința de a „descărca un revolver în capul“ oamenilor albi, în timpul unei prelegeri la Yale School of Medicine. Acuzațiile sunt rareori formulate împotriva falselor burse pentru Critical Whiteness Studies.

Mediul academic, per ansamblu, a fost numit rasist, dar nu pentru că universitățile finanțate de guvern publică articole pline de ură, care atacă oamenii în baza caracteristicilor lor imuabile.

Deși instituțiile din Ivy League nu au reușit să evite etichetarea, asta nu le-a împiedicat pe unele din ele, precum Harvard, să folosească la rândul lor termenul pe post de armă, condamnând rasismul industriei medicale, de exemplu. Și nu, nu criticau promisiunea guvernatorului democrat din Kentucky, Andy Beshear, de a oferi asistență medicală gratuită exclusiv afro-americanilor.

Citește și Politica Identitară – Ideologie Distructivă de Stânga Menită Eșecului

Stânga susține că America este rasistă

Celebrarea anumitor sărbători sau exprimarea mândriei naționale sunt considerate forme de rasism, Stânga condamnând Ziua lui Columb, Ziua Recunoștinței și chiar 4 iulie. Colin Kaepernick a declarat că steagul Betsy Ross e rasist, ceea ce a determinat compania Nike să retragă din vânzare adidașii inscripționați cu respectivul simbol. Sunny Hostin chiar a afirmat în direct că  o deranjează imaginea steagului american, explicând că transmite „un mesaj de supremație albă“.

Acest tip de retorică nu ar trebui să ne surprindă. Ni se spune că America în sine este sistemic rasistă datorită oamenilor albi care sunt inerent rasiști. Poate acesta este motivul pentru care multe persoane de stânga, inclusiv albi precum Michael Moore, s-au bucurat când rezultatele recensământului din 2020 au arătat că cifra populației albe a Americii s-a micșorat pentru prima dată, numind-o „cea mai bună zi din istoria SUA“.

Chiar și bebelușii albi au fost considerați rasiști, și nu doar de către adepții Teoriei Critice Rasiale pe care majoritatea națiunii, indiferent de rasă, îi consideră respingători, ci și de către Departamentul Educației din Arizona. Termenul și-a pierdut sensul, fiind acum folosit pe post de armă cu care punem sub acuzare atât țara noastră, cât și o întreagă populație, pe baza unui păcat strămoșesc cu care oamenii se nasc.

Ce anume nu este rasist?

Știm că aceste acuzații de rasism nu sunt valide, pentru simplul motiv că exemplele legitime de prejudecăți sunt complet ignorate atunci când se constată că victimele lor ar afecta eforturile necontenite ale Stângii de a-i segrega pe americani în funcție de rasa căreia îi aparțin.

Dar ce înseamnă de fapt rasismul pentru Stânga? Mulți susțin că rasismul este un amestec de prejudecăți plus putere, ceea ce sugerează că cei pe care Stânga îi consideră puternici nu pot fi victime ale rasismului, în timp ce cei lipsiți de putere nu pot fi agresori. Acesta este modul convențional de gândire în mediul academic.

Am testat această definiție reinventată utilizând un exemplu extrem. Am intervievat un protestatar pe care l-am întrebat: „Dacă cineva spune ‘ar trebui să-i ucidem pe albi’, ar fi asta rasist?“ Persoana a răspuns categoric: „Nu“.

Iată că avem răspunsul. Un anumit fenomen beneficiază de imunitate deplină: animozitatea rasială flagrantă, la nivelul întregului sistem, nu este doar tolerabilă, ci și încurajată de elitele noastre, cât timp vă alegeți ținte convenabile din punct de vedere politic. Toată lumea știe care sunt acele ținte.

Mișcarea anti-rasism nu respinge, ci promovează rasismul anti-albi. Există și un mecanism de apărare încorporat aici. Dacă cei atacați ripostează, evocați „fragilitatea albilor“ sau, și mai bine, numiți-i rasiști! Acesta nu este doar un standard dublu – este exercitarea puterii regimului.

Când rasismul este invocat la întâmplare la adresa întregii noastre țări și a unui întreg segment de populație, putem fi siguri că termenul este lipsit de semnificație reală, constituind doar un ciomag retoric care nu merită să fie luat în serios.

Numai atunci când ignorăm tentativele de manipulare ale Stângii putem evidenția un adevăr de netăgăduit: ei nu sunt interesați să elimine ura rasială din națiunea noastră, ci își dau toată silința să o îndrepte în direcția ce-i avantajează.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0