Curtea Supremă trebuie să pună capăt legiferării practicate de birocrații pe care nu i-a ales nimeni

Curtea Supremă trebuie să pună capăt legiferării practicate de birocrații pe care nu i-a ales nimeni

O nouă Curte Supremă reînvie speranța privind limitarea puterii federale necontrolate. În ultimele decenii, Curtea Supremă a permis Congresului să delege o putere fără margini unor oficiali ai instituției care nu au fost aleși de popor și care fac în principal parte din ramura executivă. Executivul a legiferat astfel prin intermediul acestor funcționari și a acaparat puteri care nu i-au fost acordate prin Constituție, analizează Jared Roberts într-un articol The Federalist.

Cel mai recent exemplu este ordinul președintelui Joe Biden conform căruia firmele cu număr mare de angajați trebuie să le impună acestora să se vaccineze sau să fie testați săptămânal.

Branșa executivă joacă un rol mult mai semnificativ în viața noastră de zi cu zi decât intenționau părinții fondatori. Articolul 1, Secțiunea 1 din Constituție prevede că toată puterea legislativă revine Congresului. Atunci de ce a jucat un rol atât de semnificativ executivul în crearea de legi, în istoria recentă?

De exemplu, Biden a anunțat că se va ocupa ca Departamentul Educației, o instituție a ramurii executive, să impună purtarea măștii de către toți școlarii, în ciuda faptului că riscul reprezentat de Covid-19 este aproape zero pentru copii.

CDC, o instituție al cărei rol este prevenirea și controlul bolilor, vătămărilor și dizabilităților, și-a băgat nasul pe piața imobiliară și a implementat un moratoriu prin care a împiedicat proprietarii să evacueze chiriașii, pe fondul pandemiei Covid-19.

Administrația Federală a Aviației a fost creată pentru a aplica reglementările care țin de fabricarea, operarea și întreținerea aeronavelor. Acest lucru a devenit în practică impunerea utilizării măștilor de către toți pasagerii avionului.

Am văzut chiar și Comisia de Schimb Valutar atacând brokerii pentru tranzacționarea anumitor criptomonede, în baza definiției lor proprii legat de ce anume constituie o garanție.

Citește și Într-o manieră fascistă, Administrația Biden ordonă vaccinarea obligatorie pentru companiile private

Curtea Supremă a acordat instituțiilor mai multă putere discreționară

În primele cazuri, cum ar fi cel din 1935 Panama Refining Co. v. Ryan, Curtea Supremă a considerat că Parlamentul nu poate delega puterea fără a oferi un standard clar privind modul de exercitare a acelei puteri.

Până în 1989, această așa-numită doctrină împotrivitoare delegării puterii a început să se destrame. În Mistretta v. Statele Unite, Curtea Supremă a decis că atunci când Congresul a trasat câteva îndrumări privind adoptarea regulilor, acest lucru constituie un principiu director suficient. În 2019, Curtea a decis în cazul Gundy v. Statele Unite că, atâta timp cât Congresul cere unei instituții să acționeze „în mod rezonabil“ sau „fezabil“, aceasta reprezintă o îndrumare suficientă, iar instituția poate concretiza detaliile legii.

Astăzi, când Congresul lasă un gol într-o legislație și conferă practic unei instituții puterea de a acționa cât mai rezonabil în acest cadru indefinit, atât timp cât instituția acționează în mod rezonabil, instanțele îi vor acorda dreptul de a decide cum să acționeze. Acest tip de putere lipsită de frâie nu este cu siguranță ceea ce au avut în vedere părinții fondatori.

3 moduri constituționale prin care Congresul poate delega puterea

Din fericire, viitorul pare promițător pe tema schimbării cursului acestui precedent periculos, mai ales după ce judecătorii Brett Kavanaugh și Amy Coney Barrett s-au alăturat Instanței Supreme.

Deși, în final, opinia din cazul Gundy nu a avut succes în a limita guvernarea federală, opoziția judecătorului Neil Gorsuch oferă o perspectivă valoroasă pentru viitor. Gorsuch a atacat legislația, susținând că „oferă procurorului general al națiunii puterea de a scrie propriul cod penal“ și că îi „dă mână liberă“. Acest lucru se datorează faptului că, deși legea prevede că trebuie să acționeze cât mai „fezabil“, nicăieri în respectivul act nu se definește clar ce înseamnă fezabil.

Gorsuch a enumerat singurele trei moduri constituționale prin care Congresul poate delega puterea. În primul rând, atunci când Congresul ia o decizie politică care reglementează comportamentul privat și lasă în seama unei alte ramuri să „completeze detaliile“. În al doilea rând, când Congresul creează o regulă, dar lasă la latitudinea executivului să se ocupe de cercetarea faptelor. În al treilea rând, când autoritatea legislativă a Congresului se suprapune peste puterile unei alte ramuri, Congresul îi poate oferi acelei alte ramuri o autoritate vastă asupra a ceea ce are deja dreptul să facă, cum ar fi putere privind politica externă.

Deși judecătorul Samuel Alito nu s-a alăturat acestei opinii de opoziție, motivul nu era că nu ar fi fost de acord cu Gorsuch. În schimb, Alito a explicat că nu este dispus să reconsidere abordarea pentru un singur caz, fără a analiza precedentele create timp de un deceniu de Curtea Supremă.

Curtea este în măsură să limiteze puterea instituțiilor

Pe viitor, se pare că judecătorii Gorsuch, Clarence Thomas, John Roberts și Samuel Alito vor fi cu toții de acord cu limitarea puterii instituțiilor. Aceasta înseamnă că mai este necesar un singur vot. Barrett este o originalistă și o fostă membră a Societății Federaliste, care ar putea să se alinieze la tendința actuală a grupului. Kavanaugh a pus sub semnul întrebării constituționalitatea delegării puterii la scară largă în opiniile din trecut și a indicat că este timpul să revizuim această veche doctrină.

Puterea necontrolată pe care o dețin în prezent instituțiile federale este în contradicție cu nucleul doctrinei noastre privind separarea puterilor în stat. Este inadecvat ca cineva să dețină atât puteri executive, cât și puteri legislative. Așa cum a spus James Madison, „nu poate exista libertate în cazul în care puterile legislative și executive aparțin aceleiași persoane sau corp de magistrați“.

În ultimul rând, un semn clar că este timpul pentru această schimbare este însuși faptul că publicațiile de extremă stângă sunt panicate că Instanța Supremă ar putea revizui acest subiect, ceea ce ar face dificil pentru ele adoptarea reglementărilor de mediu prin intermediul Agenției pentru Protecția Mediului.

Trebuie să inversăm cursul legat de această cale neconstituțională de a acorda puteri legislative lipsite de orice control unor birocrați pe care nu i-a ales nimeni.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0