De ce atâta grabă pentru „realocarea genului“? 

De ce atâta grabă pentru „realocarea genului“? 

În ultimii câțiva ani, s-a intensificat brusc promovarea blocanților de pubertate, hormonilor cross-sex și a intervențiilor chirurgicale de realocare a sexului pentru minori. Dar de ce atâta grabă? Există riscuri de sănătate asociate, în cazul copiilor, și, dacă da, care sunt acestea?, analizează Molly Carman într-un articol Family Research Council.

În documentarul introspectiv, Trans Mission: De ce atâta grabă pentru realocarea genului?, realizatorii intervievează pediatri, un biolog, un psihiatru, persoane care au revenit la sexul de la naștere și părinți ai minorilor ce se identifică drept transgender. Concluzia? „Realocarea genului pe cale medicală nu este suficientă pentru a îmbunătăți funcționalitatea și a reduce comorbiditățile psihiatrice în rândul adolescenților cu disforie de gen“.

Majoritatea copiilor care optează pentru tranziția de gen nu suferă de fapt de afecțiunea cunoscută drept disforie de gen. Ci sunt presați și încurajați să ia în considerare tranziția de către adulți.

În documentar, mai mulți părinți cu copii minori transsexuali spun că medicii fac presiuni asupra lor pentru a afirma identitatea de gen a copilului lor. Li se spune că faptul că nu îmbrățișează identitatea de gen a copilului lor ar pune copilul în pericol de depresie și sinucidere. O mamă a povestit cum un doctor i-a spus: „Ai prefera să ai un fiu viu sau o fiică moartă?“

Cu toate acestea, într-un articol intitulat „Sinucidere sau tranziție: singurele opțiuni pentru copiii cu disforie de gen?“, doctorii în psihologie J. Michael Bailey și Ray Blanchard scriu: „Cele mai bune dovezi științifice sugerează că tranziția de gen nu previne neapărat sinuciderea… Nu există dovezi convingătoare că procedurile de tranziție de gen reduc probabilitatea sinuciderii în rândul copiilor cu disforie de gen.“

Deși dovezile nu arată că tranziția de gen scade riscul de suicid, ele arată în schimb efectele secundare distructive ale administrării de hormoni sau blocanți ai pubertății, în special la minori. Keira Bell, a cărei poveste este evidențiată în documentar, a trecut prin astfel de proceduri când avea 17 ani, pentru a semăna mai mult a băiat, și și-a schimbat numele în Quincy. În prezent a renunțat la tranziție și a intentat proces clinicii de gen care i-a permis să facă alegeri atât de distructive, ce i-au alterat profund viața, cât era încă minoră.

Keira spune: „Mi s-a permis să continui cu această idee pe care o aveam, aproape ca o fantezie, pe când eram adolescentă… și m-a afectat pe termen lung, ca adult“.  

Keira Bell nu este singura care dorește dreptate și tranziție înapoi la sexul ei biologic. Deși, din păcate, viața ei, la fel ca a altora, nu va fi niciodată la fel cum a fost. Un articol intitulat „Sute de tineri trans caută ajutor pentru a reveni la sexul cu care s-au născut“ a citat-o pe Charlie Evans, o femeie britanică care se identificase anterior ca bărbat timp de 10 ani:

„Vorbesc cu tineri cu vârsta între 19 și 20 de ani, care au făcut o operație chirurgicală completă de schimbare a sexului, care și-ar dori să nu o fi făcut, iar disforia nu s-a ameliorat, nu i-a ajutat“.

În loc să se simtă mai bine, copiii vulnerabili ajung deprimați, traumatizați, mutilați și sterili.

Citește și Manipularea umanității: Profesioniști francezi din domeniul medical și academic denunță transgenderismul

Deși mulți medici și terapeuți care susțin astfel de proceduri afirmă că utilizarea blocanților de pubertate este un tratament reversibil, nu este adevărat. Cel mai probabil, copilul va ajunge infertil, deoarece sistemul său reproducător nu se va dezvolta niciodată corespunzător. Pe lângă alte efecte îngrijorătoare, aceste medicamente ce blochează pubertatea cresc riscul formării cheagurilor de sânge, de accident vascular cerebral, probleme cardiace și afectează organele reproductive.

Documentarul scoate în evidență poziția vulnerabilă a acestor copii și provocările cu care se confruntă părinții lor. Mulți dintre acești părinți nu știu că copiii lor fac terapie, iau hormoni sintetici sau folosesc alte pronume la școală. În plus, unii părinți divorțați au constatat că partenerul încurajează utilizarea de blocanți ai pubertății sau intervenția chirurgicală. Însă mai mulți părinți prezentați în documentar fac demersuri în instanță și iau atitudine pentru a-și proteja copiii.

O mamă care nu este de acord cu tranziția fiicei sale a spus: „Motivul pentru care mă opun nu este că nu o iubesc. Ci tocmai pentru că o iubesc atât de mult, sunt dispusă să înfrunt această ideologie, pentru a o feri să ia o decizie ireversibilă pe viitor. Și chiar dacă asta înseamnă că vrea să mă urască și nu vrea să vorbească cu mine, o iubesc suficient de mult încât să fiu dispusă să continui să lupt pentru ea.“

Lupta împotriva agendei transgender este o luptă pentru a proteja inimile, mințile, trupurile și sufletele următoarei generații. Minorii sunt sterilizați, mutilați, abuzați și spălați pe creier, iar aceste acțiuni detestabile trebuie aduse în fața justiției.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0