Vestea cutremurului devastator cu magnitudinea de 7,8 grade din sudul Turciei și din Siria a fost cel puțin îngrijorătoare. Distrugeri urbane masive,
Vestea cutremurului devastator cu magnitudinea de 7,8 grade din sudul Turciei și din Siria a fost cel puțin îngrijorătoare. Distrugeri urbane masive, milioane de oameni fără acces la serviciile de bază, mii de persoane încă prinse sub dărâmături și, până în prezent, peste 20.000 de victime, analizează Mike Coté pentru The Federalist.
Seismul a lovit o regiune deja afectată, într-un moment extrem de nepotrivit. Siria se confruntă cu un război civil de peste un deceniu, care s-a extins adesea și în zona turcească de frontieră; epicentrul cutremurului a produs un dezastru și mai mare într-o regiune care deja a avut de înfruntat atât de multe.
În plus, condițiile meteorologice nefavorabile au făcut ca eforturile de salvare să fie mai dificile, iar supraviețuirea mai puțin probabilă.
Reacția internațională a fost rapidă, agențiile umanitare din întreaga lume intervenind în regiune pentru a acorda asistență și sprijin. Cu toate acestea, mai sunt multe de făcut. Statele Unite au început deja să acorde ajutor populației din Turcia, dar pot și ar trebui să facă mai mult. Nu numai că este reacția adecvată, ci și corespunde intereselor noastre geopolitice.
Acest tip de sprijin, oferit de experți americani cu experiență pe teren, este un exemplu perfect al unui domeniu în care Statele Unite excelează cu adevărat: soft power.
Conceptul de soft power, inventat de politologul Joseph Nye Jr., reprezintă „capacitatea unei țări de a-i influența pe alții fără a recurge la presiuni coercitive“. În cartea sa pe această temă, Nye detaliază trei surse cheie ale respectivei puteri de influență a unei națiuni: cultura, valorile politice și politicile externe.
Toate acestea sunt forțe „atractive“ care nu obligă, ci conving națiunile străine să acționeze în beneficiul intereselor noastre. În mod obișnuit, conceptul de soft power a fost utilizat de sectorul privat – gândiți-vă la Coca-Cola, Hollywood și muzica pop – însă guvernele pot recurge și ele la această abordare.
Această putere de influență poate îmbunătăți reputația noastră în străinătate, atât în rândul guvernelor, cât și al populației, contribuind la consolidarea relațiilor care pot fi valorificate pentru a ne promova interesele.
Una dintre principalele modalități prin care guvernul poate implementa această soft power este ajutorul extern și asistența umanitară. Acestea sunt adesea programe nepopulare în rândul dreptei politice, dar nu ar trebui să fie văzute astfel.
Scopul respectivului ajutor ar trebui să fie acela de a îmbunătăți imaginea SUA pe plan internațional, pentru a ne atinge mai bine scopurile geopolitice; din păcate, această perspectivă realistă este prea des subminată de o birocrație care caută să promoveze radicalismul de stânga în străinătate.
Ajutorul non-militar (aproximativ 0,5% din bugetul federal anual) ne permite să acționăm în multe țări și să ne extindem influența în regiuni în care nu dorim să ne implicăm militar. Este un instrument diplomatic incredibil de util, care nu ar trebui să fie ignorat de conservatori doar pentru că este asociat cu inițiative democrate.
O abordare conservatoare privind ajutorul extern american ar presupune evitarea controversei atât acasă, cât și în străinătate, precum și identificarea modalităților prin care să obținem cel mai bun raport calitate-preț pentru banii cheltuiți.
Ar trebui să ne concentrăm pe valorificarea expertizei și abilităților noastre unice, precum și a valorilor fundamentale de libertate și toleranță, care constituie fundamentul devizei noastre naționale.
Aceste strategii ne-ar permite să câștigăm cât mai mult în ceea ce privește reputația, rămânând în același timp eficienți și concentrați pe îndeplinirea obiectivelor. Asistența în caz de dezastru este un exemplu perfect de soft power.
Statele Unite sunt un lider mondial în domeniul ajutorului internațional în caz de dezastre, gestionat în principal de Office of U.S. Foreign Disaster Assistance (OFDA) sub auspiciile U.S. Agency for International Development (USAID).
Această agenție oferă sprijin în perioada imediat următoare dezastrelor naturale, precum și expertiză în ceea ce privește adaptarea la și atenuarea efectelor acestora. OFDA trimite în străinătate echipe de intervenție specializate (DART) pentru a ajuta în caz de dezastru, a coordona eforturile de redresare și a ajuta la operațiunile de căutare și salvare – unele dintre acestea acționând deja în Turcia.
Acest triaj de urgență este vital în prima fază după producerea unei catastrofe, iar SUA este una dintre puținele națiuni capabile de o astfel de intervenție. Principalii noștri rivali – China, Rusia și Iran – se implică rareori în acțiuni de ajutorare în caz de dezastru, iar lipsa lor de implicare în acest domeniu poate fi în beneficiul Americii.
Suntem foarte buni la intervenții după dezastre din două motive importante: experiența pe care o avem și federalismul.
Statele Unite se confruntă cu aproape toate tipurile de dezastre naturale, având în vedere dimensiunea teritoriului nostru, care se întinde pe tot continentul. Avem parte de tornade, uragane, cutremure, inundații, viscole, incendii și secete – aproape întotdeauna mai multe tipuri, în același an.
Sistemul de organizare federal permite ca expertiza acumulată în urma răspunsului la aceste dezastre să fie proliferată în întreaga țară la nivel federal, statal și local. De aici rezultă un mix de specializare și cunoștințe vaste pe care nimeni altcineva nu îl deține.
Operațiunile de ajutorare în caz de dezastre reprezintă cel mai bun instrument de influență, deoarece ne demonstrează competența, dar și generozitatea și altruismul. Intervenția după dezastre este necesară, iar furnizarea în timp util a acestei asistențe salvează vieți.
Beneficiile tangibile pe care le resimte o națiune afectată sunt imense și de lungă durată. Națiunea care oferă acest ajutor câștigă, de asemenea, din punct de vedere al reputației; la urma urmei, cine nu ar avea o părere pozitivă despre o țară care a sărit în ajutor după o catastrofă naturală devastatoare?
Dar cum rămâne cu partea de costuri? În prezent, cheltuielile pentru această funcție a guvernului federal sunt nesemnificative, reprezentând doar 0,05% din bugetul anual. Nu numai că este o picătură în oceanul federal, ci este, de asemenea, o fracțiune relativ minoră din bugetul nostru global destinat ajutorului extern.
Alte programe de ajutor extern sunt extrem de controversate, atât în SUA, cât și în țările pe care încercăm să le influențăm. Ideile culturale progresiste și politicile de stânga la modă azi sunt adesea în contradicție cu cele ale țărilor respective. Ele au ca efect distanțarea națiunilor pe care încercăm să le conciliem.
În loc să exportăm teorii aiurea în națiunile în curs de dezvoltare – cheltuind 2,6 miliarde de dolari pentru „echitate de gen“, 2,3 miliarde de dolari pentru climă și 6,5 miliarde de dolari pentru conștientizarea pandemiilor (a funcționat grozav data trecută!) – ar trebui să ne concentrăm pe obiective și programe concrete, care acționează în interesul nostru național.
Chiar și transferarea unei mici părți din aceste cheltuieli inutile în scopuri benefice, precum asistența după dezastre, ar fi în beneficiul nostru. Am putea interveni în mai multe situații de criză, am putea implica mai mulți experți americani și am câștiga mai multă simpatie.
Prioritizarea acestor cheltuieli ar ajuta foarte mult la reorientarea Departamentului de Stat pentru a se concentra în mod corespunzător asupra intereselor americane și nu asupra politicii de stânga. Nu este nevoie să creștem cheltuielile pentru a avea acest efect – doar să le redirecționăm.
Această abordare conservatoare, în cazul recentului cutremur, ar putea genera rezultate foarte bune. Sporirea ajutorului de urgență, chiar mai mult decât am făcut-o până acum, ar face ca SUA să fie văzută drept o forță pozitivă în mintea celor care beneficiază de asistență.
Acest lucru, la rândul său, ar exercita presiune asupra regimului Erdogan, pe care adesea nu ne putem baza, să fie mai prietenos cu SUA, mai ales că urmează alegeri importante în Turcia.
Poate că un regim mai prietenos în Turcia, chiar dacă este condus în continuare de Erdogan, ar fi mai dispus să colaboreze cu SUA în această privință și în alte probleme. Dacă va fi așa, utilizarea conceptului de soft power ar fi cea care ar face diferența crucială.
O administrație republicană ar face bine să încorporeze o viziune conservatoare privind ajutorul extern în setul său de instrumente diplomatice internaționale. Asistența în situații de urgență trebuie să joace un rol important în strategia sa.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS