HomeActualități Americane

De ce lipsesc turiștii din America: COVID-19, infracționalitate și timpi lungi de așteptare pentru vize

De ce lipsesc turiștii din America: COVID-19, infracționalitate și timpi lungi de așteptare pentru vize

Patruzeci de primari din 18 state au semnat o scrisoare adresată secretarului de stat Antony Blinken, în care imploră Departamentul de Stat să urgente

Patruzeci de primari din 18 state au semnat o scrisoare adresată secretarului de stat Antony Blinken, în care imploră Departamentul de Stat să urgenteze procesul de emitere a vizelor pentru turiști, a căror prezență o doresc din nou în orașele lor, începând cu Austin, Texas, până la Urbana, Illinois, informează Simon Hankinson, Daily Signal.

Această problemă a vizelor a costat economia americană aproximativ 5 miliarde de dolari în 2022 și va reduce numărul de turiști cu 2,5 milioane în 2023, ceea ce va însemna alte 7 miliarde de dolari, susțin primarii în scrisoarea adresată lui Blinken pe 13 februarie.

Orașele „sanctuar“, precum New York, chiar ar avea nevoie de acești bani, deoarece respectivele orașe realizează în prezent ce înseamnă ca promisiunile pe care le-au făcut – locuințe, educație și servicii sociale pentru cetățenii străini care nu plătesc taxe –să fie transpuse în realitate.

Până și cei mai de stânga politicieni locali încep să conștientizeze că susținerea politicilor nesăbuite ale președintelui Joe Biden privind frontierele deschise implică cheltuieli serioase pentru state și orașe.

Valul de imigranți ilegali survine într-un moment în care bugetele orașelor sunt deja afectate de lockdown-urile COVID-19 și de rata ridicată a infracționalității.

Când a izbucnit pandemia de COVID-19, în martie 2020, orașele americane au închis școlile, restaurantele, teatrele și mijloacele de transport. Însă multe dintre ele au continuat să le mențină închise mult timp după etapa de vârf a pandemiei, ceea ce a agravat prejudiciul.

Puternicul sindicat al profesorilor din Chicago a cerut ca școlile să rămână închise până în 2022, în ciuda dovezilor tot mai numeroase că măștile nu împiedicau răspândirea COVID-19 și că imunitatea naturală oferea un grad semnificativ de protecție.

Declararea stării de urgență

Districtul Columbia încă are în vigoare mandate de utilizare a măștilor în clădirile guvernamentale, iar primarul din D.C., democrata Muriel Bowser, abia acum a început să pledeze pentru revenirea angajaților federali care deservesc afacerile din domeniul alimentar și al serviciilor din oraș.

În New York, acum că turismul a renăscut, primarul Eric Adams, un democrat, folosește hoteluri scumpe pentru a găzdui imigranți ilegali, sabotând astfel activitatea restaurantelor și a serviciilor din jur.

Chiar și atunci când măsurile COVID-19 au fost în sfârșit eliminate, faptul că primarii din Chicago, New York, Los Angeles, Philadelphia și multe alte mecca-uri turistice au ignorat problema persoanelor fără adăpost, a traficului de droguri și a altor comportamente inadecvate, nu a ajutat industria turismului.

În același timp, procurorii de stânga refuză în mod deliberat să urmărească penal pe cei vinovați de furt, vandalism sau agresiune, lăsându-i în libertate pe infractorii violenți recidiviști.

În ultima vreme, pe măsură ce mii de imigranți ilegali sosesc în orașele lor, Bowser, Adams și primarul din Denver, Michael Hancock, au declarat stare de urgență. Însă pentru accesarea fondurilor federale destinate situațiilor de urgență e nevoie de timp și chiar și atunci când devin disponibile, nu vor fi disponibile la nesfârșit.

Când ai zeci de mii de noi veniți într-un oraș, cineva trebuie să plătească taxele pentru a susține serviciile gratuite de care ei beneficiază.

Acest lucru are ca rezultat o situație în care se ia de la unii pentru a-i susține pe alții în orașe precum New York și Districtul Columbia, a căror venituri depind de turiștii din țară și din străinătate.

Când hotelurile găzduiesc imigranți ilegali, automat nu sunt pline de mii de vizitatori care să-și cheltuie banii în restaurante, muzee și achiziționarea de suveniruri, afaceri care sunt toate supuse unor impozitări substanțiale la nivel local.

În New York, proprietarii de afaceri locale sunt furioși că pierd clienți din cauza scăderii numărului de turiști în hotelurile din zonă. Aceste magazine și restaurante vor colecta mai puține taxe pe vânzări, întrucât cei ce trăiesc din ajutoare de la stat nu cheltuiesc la fel ca turiștii.

Iar scăderea veniturilor se traduce prin impozite federale, de stat și locale mai mici, exact impozitele menite a finanța viitoarele miliarde de dolari pe care Biroul de Management și Buget al orașului estimează că New York-ul va trebui să le aloce pentru a face față fluxului continuu al aparatului de imigrație Mayorkas.

Pe termen scurt, hotelurile rezervate în prezent de către municipalitate pentru a găzdui imigranți ilegali sunt afectate material de această situație, iar pe termen lung le-ar putea fi afectată reputația.

Citește și Democrații închid ochii la infracționalitatea amplificată de propriile politici

De ce durează atât de mult procesul de acordare a vizelor?

Închiderea consulatelor de peste hotare datorită pandemiei a pus pe butuci întregul sistem de eliberare a vizelor. Matematica e clară: Fiecare ambasadă sau consulat are un număr limitat de funcționari, și fiecare dintre aceștia poate realiza doar un număr limitat de interviuri într-o oră.

Fiecare zi în care o secție consulară din străinătate a stat închisă a mărit numărul de interviuri în așteptare în țara respectivă cu o zi. Timpii de așteptare de unul sau doi ani de zile ce există în prezent în unele locuri reprezintă totalul de zile pierdute.

În scrisoarea adresată lui Blinken, cei 40 de primari se plâng de „o întârziere majoră în procesarea vizelor de vizitator“ care se datorează „lipsei de prioritizare a acestei categorii“.

Deși Departamentul de Stat susține că timpul mediu de așteptare a scăzut de la 120 de zile, cât era în urmă cu un an, la doar 50 de zile în prezent, aceasta este o medie la nivel mondial și include categorii precum studenții și muncitorii temporari, care au fost prioritizate în detrimentul vizitatorilor, în urma presiunilor exercitate de universități și angajatori.

Pe parcursul celor doi ani de pandemie, multe ambasade au permis interviuri pentru vizele de turist doar în situații de urgență (de exemplu, pentru înmormântări sau tratamente medicale). Astfel de excepții nu sunt de natură să umple buzunarele unor orașe turistice precum Las Vegas sau Nashville.

Turiștii din anumite țări dezvoltate, cu risc scăzut, pot utiliza Programul de scutire de vize, care nu necesită un interviu fizic și o viză aplicată în pașaport. Dar vizitatorii din restul lumii trebuie să demonstreze unui ofițer consular că au mijloacele necesare pentru a călători în SUA și, mai important, că au o situație suficient de bună în țara lor de origine – locuri de muncă, bani și proprietăți – care să garanteze că se vor întoarce acolo.

Acest lucru presupune un interviu în persoană, în cadrul căruia solicitantului i se iau amprentele digitale, este fotografiat și se verifică în bazele de date dacă are antecedente penale sau teroriste.

Bagheta magică nu există

În Sao Paulo, Brazilia, timpul de așteptare pentru o viză turistică este de 528 de zile, iar în Bogota, Columbia, de 872 de zile. În New Delhi și Mexico City, timpii de așteptare pentru eliberarea vizei de turist sunt de peste 600 de zile.

În Brazilia, Columbia, India și Mexic trăiesc sute de miliardari și milioane de persoane bogate, mulți dintre aceștia dornici să vină în SUA – în special în Florida, acesta fiind, probabil, motivul pentru care nouă primari din respectivul stat au semnat scrisoarea adresată lui Blinken.

Departamentul de Stat nu dispune de o baghetă magică cu care să rezolve solicitarea celor 40 de primari. Prioritizarea unei anumite categorii de viză la îndemnul celor mai zgomotoase lobby-uri înseamnă ca celelalte tipuri să ajungă la coada listei.

Primarii din SUA descoperă că politicile de imigrare nu diferă deloc de altele, cum ar fi infracționalitatea și COVID-19. Programele exagerat de liberale și generoase vin la pachet cu un cost uriaș.

Când banii sau răbdarea publică se epuizează, politicienii trebuie să facă alegeri dificile.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0