De ce se numește hamburger dacă nu are șuncă (ham)?

Celebrul hamburger are o istorie internațională bogată, care este încă în dezbatere, explică Awanthi Vardaraj într-un articol Reader’s Digest.

Originea oricărui fel de mâncare popular este întotdeauna fascinantă, dar cu atât mai mult când vorbim de ceva atât de emblematic precum hamburgerul.

Oxford English Dictionary definește acest fel de mâncare nelipsit de la un grătar drept „o chiftea plată și rotundă din carne de vită tocată, prăjită sau gătită pe grătar și servită de obicei într-o chiflă, garnisită cu diverse condimente“.

Un lucru care, de obicei, nu apare pe lista de ingrediente? Șunca. Acest lucru ridică întrebarea: De ce un hamburger se numește hamburger dacă nu conține șuncă (ham)?

Dacă v-ați pus vreodată aceeași întrebare la un meci de baseball sau la un carnaval, nu sunteți singurul. Dar am investigat cum și-a primit numele acest fel de mâncare cu carne și vă informăm în rândurile de mai jos.

De unde vine denumirea de hamburger?

Nu se știe chiar exact de ce un hamburger se numește hamburger, dar cea mai logică presupunere a noastră are de-a face cu numele însuși: originile pot fi urmărite până în Hamburg, Germania.

Când europenii au început să emigreze în masă în Statele Unite în secolele XVIII și XIX, au adus cu ei mâncărurile lor preferate, inclusiv fripturile de Hamburg, sau chiftelele prăjite din carne tocată de vită și ceapă, legate împreună cu ouă, pesmet și condimente.

Burgerul, așa cum îl cunoaștem astăzi, a evoluat din fripturile de Hamburg. Numele mâncării germane a fost prescurtat în „Hamburgs“ și apoi, când carnea de vită a ajuns în cele din urmă să fie servită între două felii de pâine, a devenit „hamburgeri“.

Unele surse susțin că termenul „hamburger“ a apărut pentru prima dată pe un meniu în 1873, când restaurantul Delmonico’s din New York City făcea reclamă unei fripturi hamburger. Ulterior, americanii l-au prescurtat în „burgeri“.

Dar oare chiar de aici îi vine denumirea? Ca și în cazul altor mâncăruri populare, există multe persoane care își asumă meritele nu numai pentru cuvânt, ci și pentru idee.

Au fost oare inventatorii frații Frank și Charles Menches, care au așezat o bucată de carne de vită între două felii de pâine la un târg din Hamburg, New York, în 1885?

Sau poate adolescentul Charlie Nagreen, care a pus chifteluțe între felii de pâine și le-a vândut ca hamburgeri la Târgul din Seymour, Wisconsin, în același an?

Sau a fost Oscar Weber Bilby, care a pus pentru prima dată o chiftea într-o chiflă în 1891 în Tulsa, Oklahoma?

Poate că, așa cum vă vor spune localnicii, primii hamburgeri au fost serviți la magazinul de sandvișuri Louis’ Lunch din New Haven, Connecticut, în 1900.

Poate că ideea le aparține tuturor. La acea vreme se circula intens între statele americane – și mii de imigranți care au făcut din această țară casa lor și-au adus cu ei tradițiile, poveștile și mâncărurile.

Indiferent cui i-a venit inițial ideea de a pune carnea între felii de pâine, apetitul național pentru hamburger continuă și în ziua de azi, burgerii fiind considerați o mâncare cât se poate de americană.

Citește și Istoria delicioasă a pizzei

Care este diferența dintre un burger de vită și un hamburger?

Nu există nicio diferență! Deși nu putem afirma cu certitudine de ce un hamburger se numește hamburger, burgerii din carne de vită se numesc tot hamburgeri, chiar dacă nu conțin șuncă.

Termenul „Hamburg“ a influențat denumirea mâncării moderne, poate pentru că friptura de Hamburg seamănă atât de mult cu chifteaua de vită, astfel încât orice burger este considerat un hamburger, inclusiv cei care nu conțin deloc carne.

De ce îi spunem burger și nu sandwich?

Probabil că ați auzit despre una dintre celelalte mari dezbateri privind mâncarea generației noastre: Este hot dog-ul un sandviș? Iată o opinie înrudita și la fel de controversată: Deși hamburgerul a luat naștere ca o chifteluță de vită (sau chifteluțe) plasată între două felii de pâine, un burger nu este un sandviș.

Pentru a explica, vă vom trimite la originile sandvișului. În secolul al XVIII-lea, pe insula ploioasă cunoscută sub numele de Anglia, contele de Sandwich a devenit frustrat de faptul că ora mesei îi întrerupea constant activitățile zilnice.

El i-a ordonat bucătarului său să îi servească carne așezată între două felii de pâine, astfel încât să nu fie nevoit să își abandoneze îndatoririle din cauza timpului de masă. Și astfel s-a născut sandvișul. Bineînțeles, așa cum se întâmplă în cazul acestor lucruri, mâncarea comodă a devenit incredibil de populară.

Așadar, dacă un sandviș înseamnă carne între două felii de pâine, iar un burger este carne între două felii de pâine, atunci de ce un burger nu este un sandviș? Ei bine, aici încep dezbaterile.

Dar țineți cont de următoarele: Există multe diferențe subtile între cele două (cum ar fi tipul de pâine folosit și modul în care este tăiată), nu în ultimul rând umplutura. Un burger va conține întotdeauna una sau mai multe chifteluțe făcute pe grătar din carne sau legume sau carne falsă măcinată – și are întotdeauna formă rotundă.

De asemenea, hamburgerul modern implică întotdeauna chifle, mai exact, nu pâine feliată. În acest caz, pâinea nu le mai face identice, ci este singurul detaliu care le face complet diferite.

Am răspuns la întrebarea „de ce se numește hamburgerul hamburger?“. Am explorat numeroasele origini ale acestui fel de mâncare adorat. Și am aprofundat dezbaterea despre sandvișuri. În momentul de față, putem fi cu toții de acord asupra unui lucru: istoria alimentelor populare este pe cât de fascinantă, pe atât de complicată.

Indiferent că vă place să serviți hamburgerul cu cartofi prăjiți și ketchup, în sânge sau bine făcut, sau exclusiv de la McDonald’s, vă urăm poftă bună!

Tribuna.US