DeSantis conduce prin exemplu personal, în timp ce Stânga minte

Guvernatorul Floridei, Ron DeSantis, este omul potrivit pentru o vreme ca aceasta. Are o coloană vertebrală solidă, o busolă morală bine reglată și un intelect care îl face un adversar de temut pentru sofiștii de stânga și ipocriții din presa aservită.

Determinarea sa tenace de a contesta ideile distructive prin cuvinte și fapte îi îngrozește și îi înfurie pe membrii Stângii, care se tem că, într-o zi, el ar putea ajunge președintele Statelor Unite. Reacția lor la adevăr și curaj constă, ca de obicei, în minciuni și epitete, analizează Laurie Higgins într-un articol Illinois Family Institute.

Cea mai recentă acțiune a lui DeSantis care a provocat panică în rândul fragilelor mase de stânga a fost adoptarea unui proiect de lege ce protejează drepturile părinților, concentrându-se în special pe vârstele 5-9. Aveți mai jos rezumatul legii „Drepturile părinților în educație“, pe care Stânga a poreclit-o pe nedrept legislația „Nu folosiți termenul gay“:

„Impune consiliile școlare districtuale să adopte proceduri care să respecte anumite prevederi legislative privind notificarea părintelui elevului referitor la informațiile specificate; impune astfel de proceduri pentru a consolida dreptul fundamental al părinților de a lua decizii cu privire la educația și controlul propriilor copii; interzice districtului școlar să adopte proceduri sau forme de sprijin pentru elevi care interzic personalului districtului școlar să notifice părinții cu privire la informațiile specificate sau care încurajează elevul să ascundă părinților astfel de informații; interzice personalului districtului școlar să descurajeze sau să interzică notificarea părinților și implicarea lor în deciziile majore care afectează bunăstarea mentală, emoțională sau fizică a elevului; [și] interzice discuțiile la clasă pe tema orientării sexuale sau identitate de gen la anumite niveluri școlare [K-3]“.

Această nouă lege este menită să stopeze sau să împiedice interferența activiștilor de stânga în relația dintre părinți și copiii lor.

Pe lângă interzicerea discuțiilor la clasă despre „orientare sexuală“ și „identitate de gen“, de la grădiniță până la clasa a treia, legea interzice și la clasele mai mari discuțiile neadecvate din punct de vedere al vârstei sau nivelului de dezvoltare pe aceste subiecte. Respectiva secțiune a legislației îi înfurie la culme pe activiștii ce doresc să-și folosească poziția subvenționată din fonduri publice pentru a imprima în mințile copiilor altora ideile înapoiate ale Stângii. Membrii ei se agită pentru că în Florida nu vor mai avea libertatea de a coloniza mințile copiilor mici.

Compania Walt Disney a lansat o declarație prin care condamnă proiectul legislativ și declară război tuturor locuitorilor statului ai căror reprezentanți aleși l-au adoptat, specificând:

„Compania noastră vrea ca această lege să fie abrogată de către legislativ sau anulată în instanțe și ne menținem angajamentul de a sprijini organizațiile naționale și de stat care acționează în acest sens“.

Așadar, Disney – furnizorul de „divertisment“ pentru copii – dorește să asigure îndoctrinarea copiilor mici în școlile de stat.

Dacă aceste corporații imense, cu conturi bancare doldora de bani, pot abroga legile de stat promulgate în mod corespunzător, mai e puterea guvernării în mâinile poporului, și pentru popor?

Ryan Thoreson, care scrie pentru organizația de stânga Human Rights Watch, se plânge de cerința ca în clasele 4-12, discuțiile despre „orientare sexuală“ și „identitate de gen“ să fie „corespunzătoare vârstei“. În mod ironic, el se vaită că,

„[Legea] nu specifică ce se consideră a fi adecvat vârstei sau cine decide“.

Este ironic întrucât membrii Stângii susțin necontenit că orice material deviant și obscen la care expun copiii este „adecvat vârstei“ și „stadiului de dezvoltare“. Și rareori, sau aproape niciodată, specifică ce ar fi considerat adecvat vârstei și cine decide.

Așa cum am îndemnat de mai bine de un deceniu, părinții ar trebui să pună acele întrebări și să ceară specificitate în răspunsuri. Dacă școlile declară că o organizație externă a stabilit criteriile utilizate pentru a determina vârsta și nivelul de dezvoltare adecvat, părinții ar trebui să ceară numele organizației. Apoi ar trebui să afle dacă organizația are o înclinație ideologică sau dacă membrii săi au opinii de mijloc, între „progresiste“ și conservatoare. Și ar trebui să mai ceară să li se precizeze care sunt acele criterii specifice.

Dacă s-a format o comisie la nivel de district pentru a stabili criteriile prin care se decide dacă un material este sau nu adecvat, părinții ar trebui să întrebe cine a format-o, mai exact, și cum? Care sunt numele membrilor? Este echilibrată comisia în ceea ce privește numărul de membri „progresiști“ și conservatori? Care sunt criteriile specifice utilizate pentru a determina dacă un material este adecvat?

Thoreson, la fel ca nenumărați alți susținători ai deviațiilor sexuale, se agită că personalul școlar nu va mai putea ține secrete față de părinți:

„Ar limita în mod semnificativ capacitatea consilierilor și profesorilor de a fi o resursă confidențială pentru elevi, inclusiv pentru cei din categoria LGBT, care s-ar putea să nu se simtă în siguranță sau confortabil să pună întrebări despre orientarea sexuală sau identitatea de gen membrilor familiei“.

Este uimitor cum de au îndrăznit până acum cadrele didactice sau administratorii să-și aroge dreptul de a păstra secrete față de părinți.

Citește și Școlile publice îi conving pe copii că sunt transgender, ignorând autoritatea părinților

Analizați nițel contrastul dintre convingerile „progresiste“ și cele conservatoare privind sexualitatea. Voi decideți care set este predat și promovat în școlile publice și care este interzis:

• Stânga consideră că nu există limită de vârstă în funcție de care un copil nu ar putea fi expus la ideile ontologice și morale privind „orientarea sexuală“ și „identitatea de gen“ și că profesorii din școlile publice ar trebui să facă acea expunere. Conservatorii sunt de părere că între 5 și 9 ani, copiii sunt prea mici pentru a li se preda noțiuni complexe despre homosexualitate și disforie de gen și că părinții – nu profesorii – ar trebui să abordeze aceste subiecte (sau să nu le abordeze, dacă așa consideră) cu proprii lor copii de vârsta menționată.

• Stânga susține că opiniile conservatoare îi fac pe oameni „să simtă nesiguranță“, ceea ce înseamnă de fapt că îi incomodează. Conservatorii consideră că ideile de stânga produc suferință.

• Stânga vede homosexualitatea având același statut ca rasa, fără a identifica însă vreodată un punct de corespondență între dorința homosexuală propriu zisă și rasă/culoarea pielii ca atare. În schimb, conservatorii cred că homosexualitatea se încadrează în aceeași categorie cu alte fenomene determinate de dorințe erotice bolnave și acte voluntare, cum ar fi „dragostea“ pentru rude de sânge, poliamorul și zoofilia.

• Stânga consideră că actele homosexuale sunt la fel de acceptabile din punct de vedere moral ca și cele heterosexuale. Conservatorii le denunță drept intrinsec imorale.

• Stânga crede că orice configurație numerică și sexuală privind relațiile parentale este la fel de respectabilă și la fel de benefică pentru copii. Conservatorii consideră că structurile familiale homosexuale (și poli) dăunează copiilor și societății.

• Stânga afirmă că dorința de a fi de sex opus este una bună și normală și că modificarea pe cale chimică sau chirurgicală a corpului cuiva pentru a părea că este de sex opus constituie acțiuni justificabile din punct de vedere etic. Conservatorii consideră că astfel de dorințe sunt tulburări și că astfel de acțiuni sunt practici inutile ce neagă realitatea și pun în pericol sănătatea fizică, emoțională și mentală.

• Stânga susține că, dacă există o incompatibilitate între impresia mentală/dorințele cuiva în ceea ce privește masculinitatea sau feminitatea sa și corpul său sănătos, care funcționează așa cum trebuie, problema o reprezintă corpul. Conservatorii consideră că problema ține de gândire.

Membrii Stângii nu sunt supărați că discuțiile pe tema homosexualității și disforiei de gen nu mai pot avea loc în sălile de clasă K-3 din Florida. Ei au pledat de multă vreme pentru cenzurarea opiniilor conservatoare privind „orientarea sexuală“ și „identitatea de gen“ în școli.

Mai degrabă, adepții diversității, echității și incluziunii sunt supărați că ipotezele lor privind „orientarea sexuală“ și „identitatea de gen“ nu mai pot fi promovate în școala primară.

Stângă își motivează cenzura de facto a punctelor de vedere conservatoare privind actele homosexuale și identificarea trans susținând că astfel de opinii denotă ura conservatorilor față de alte persoane. Însă teoria conform căreia conservatorii i-ar urî pe cei ce se identifică drept „LGBTQ“ este o idee de stânga, un construct social.

Majoritatea oamenilor sunt perfect capabili să-i iubească pe cei ce au convingeri diferite și trăiesc în conformitate cu acele convingeri. Majoritatea oamenilor fac lucrul acesta zilnic. Stânga este cea care îi urăște pe cei cu convingeri diferite, care-și iau deciziile de viață în concordanță cu acele convingeri.

Ceea ce urăsc într-adevăr conservatorii este faptul că adepții de stânga folosesc școlile publice pentru a îndoctrina copiii conservatorilor. Guvernatorul DeSantis și parlamentarii din Florida speră să oprească flagelul care utilizează instituțiile de învățământ și fondurile contribuabililor pentru a converti ideologic copiii altora.

Traducere și adaptare
Tribuna.US