Dincolo de cifre: Ce spune un expert în război urban despre Gaza

Într-o dezbatere tot mai intensă privind războiul din Gaza și acuzațiile de genocid, John Spencer, specialist Werst Point în război urban și fost mili

Într-o dezbatere tot mai intensă privind războiul din Gaza și acuzațiile de genocid, John Spencer, specialist Werst Point în război urban și fost militar american cu peste 25 de ani de experiență, susține că nu există dovezi pentru a califica acțiunile Israelului drept genocid. În articolul său „I’m a War Scholar. There Is No Genocide in Gaza”, Spencer își bazează argumentația pe experiența sa militară și pe analiza operațiunilor desfășurate în Gaza.

„Ceea ce se întâmplă în Gaza este tragic. Dar nu este un genocid. Și nu este ilegal”.

„În articolul său de opinie publicat în New York Times, intitulat „Sunt specialist în genocid. Îl recunosc când îl văd”, Omer Bartov a acuzat Israelul că a comis un genocid în Gaza. În calitate de profesor specializat în studiul genocidului, ar trebui să știe mai bine. Genocidul nu se definește prin câteva comentarii scoase din context, prin estimări ale victimelor sau ale distrugerilor, nici prin felul în care războiul este prezentat în titlurile ziarelor sau pe rețelele sociale. El se definește prin intenția specifică de a distruge, în totalitate sau parțial, un grup național, etnic, rasial sau religios. Acesta este un standard juridic foarte ridicat. Bartov nu l-a îndeplinit. Nici măcar nu a încercat”, explică Spencer.

Nu sunt avocat și nici activist politic. Sunt expert în război. Am condus soldați în luptă. De zeci de ani antrenez unități militare în războiul urban și, de ani de zile, studiez și predau istorie militară, strategie și legile războiului. Din 7 octombrie, am fost de patru ori în Gaza, însoțind Forțele de Apărare ale Israelului. I-am intervievat pe prim-ministrul Israelului, pe ministrul apărării, pe șeful de stat major al IDF, conducerea Comandamentului Sudic și pe zeci de comandanți și soldați de pe linia frontului. Le-am analizat ordinele, am observat modul în care își aleg țintele și am văzut cum soldații își asumă riscuri reale pentru a evita rănirea civililor. Nimic din ceea ce am văzut sau studiat nu seamănă cu un genocid sau cu o intenție de genocid.

Analize eronate

Bartov susține că cinci declarații ale liderilor israelieni dovedesc intenția de genocid. El începe cu comentariul prim-ministrului Netanyahu din 7 octombrie, potrivit căruia Hamas ar „plăti un preț uriaș”. Aceasta nu este o incitare la genocid. Este ceea ce ar spune orice lider după cel mai grav atac terorist din istoria națiunii.

El citează, de asemenea, declarațiile lui Netanyahu potrivit cărora Hamas va fi distrus și că civilii ar trebui să se evacueze din zonele de luptă. Aceasta nu este o dovadă a dorinței de a distruge un popor. Este ceea ce fac armatele profesioniste atunci când luptă împotriva unui inamic care se ascunde printre civili.

Bartov prezintă referirea lui Netanyahu la „amintiți-vă de Amalek” ca pe o dovadă incontestabilă. Însă aceasta este o expresie provenită din istoria și tradiția evreiască. Ea este gravată pe monumentul comemorativ al Holocaustului din Israel, Yad Vashem, și apare, de asemenea, pe monumentul comemorativ al Holocaustului de la Haga. În ambele locuri, ea servește drept avertisment de a rămâne vigilenți față de amenințări, nu ca un îndemn la ucidere în masă.

El subliniază, de asemenea, faptul că ministrul apărării Gallant a folosit expresia „animale umane” pentru a-i descrie pe luptătorii Hamas. Aceasta nu constituie o crimă de război. După masacrul, violurile și răpirile de civili din 7 octombrie, mulți ar înțelege sau chiar ar împărtăși această reacție.

Nefiind în măsură să identifice intențiile celor care conduc efectiv războiul, Bartov se îndreaptă către politicieni de extremă dreaptă precum Bezalel Smotrich și Nissim Vaturi. Acești indivizi nu comandă trupe, nu dau ordine și nu influențează deciziile de pe câmpul de luptă. Am studiat ordinele efective. Acestea se concentrează pe distrugerea Hamas, salvarea ostaticilor și protejarea civililor ori de câte ori este posibil. Retorica lor nu are nicio relevanță pentru cazul juridic.

Israelul adoptă măsuri extraordinare de precauție

Israelul a luat măsuri extraordinare pentru a limita victimele în rândul civililor. Avertizează înainte de atacuri prin mesaje text, apeluri telefonice, fluturași și transmisiuni radio. Deschide coridoare de siguranță și întrerupe operațiunile pentru ca civilii să poată părăsi zonele de luptă. Urmărește prezența civililor până la nivel de clădire. Am văzut misiuni amânate sau anulate pentru că în apropiere se aflau copii. Am văzut trupe israeliene care au fost ținta focului inamic și totuși au primit ordin să nu riposteze, de teamă ca civilii să nu fie răniți.

Israelul a furnizat mai mult ajutor umanitar în Gaza decât a oferit vreodată vreo armată din istorie unei populații inamice în timp de război. Peste 94.000 de camioane care transportau peste 1,8 milioane de tone de ajutoare au intrat pe teritoriul respectiv. Israelul a sprijinit spitalele, a reparat conductele de apă, a îmbunătățit accesul la apă potabilă și a permis peste 36.000 de pacienți să părăsească Gaza pentru a se trata în străinătate.

Este Gaza înfometată? Adevărul care se pierde în avalanșa de dezinformare | VIDEO

Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au coordonat distribuirea a milioane de doze de vaccin, au furnizat combustibil pentru spitale și infrastructură și au facilitat fluxul de alimente și medicamente prin intermediul ONU, al organizațiilor umanitare și al partenerilor privați. Numai Fundația Umanitară SUA-Israel pentru Gaza a livrat peste 82 de milioane de porții de mâncare — între un milion și două milioane pe zi — slăbind în același timp controlul Hamas asupra ajutoarelor. Aceasta nu este un genocid. Este o politică umanitară responsabilă și istorică, aplicată în timpul războiului.

Cifre manipulate

Bartov citează fără rezerve cifrele privind victimele furnizate de autoritățile sanitare ale Hamas. El afirmă că au fost uciși 58.000 de oameni, dintre care 17.000 de copii. Însă aceste cifre provin de la o organizație teroristă. Ele amestecă civilii cu combatanții și consideră orice persoană sub 18 ani drept copil, chiar dacă Hamas folosește adolescenți și copii mai mici ca combatanți. Cifrele nu sunt verificate independent și s-a demonstrat că conțin detalii false, inclusiv nume, vârste și sex. Decesele civililor sunt tragice, dar în Gaza ele fac parte, de asemenea, din strategia Hamas.

Nicio operațiune militară nu este evaluată exclusiv pe baza numărului de victime sau a cifrelor privind distrugerile. Dacă am folosi logica lui Bartov, orice război de amploare ar fi calificat drept genocid. Două milioane de civili au murit în Războiul din Coreea, o medie de 54.000 pe lună.

Anchetă NYT: Violențe sexuale inimaginabile comise de teroriștii Hamas: femei împușcate în zona intimă, minore violate și ucise, viol în grup

Războaiele din Irak și Afganistan au provocat moartea a sute de mii de oameni. Lupta împotriva ISIS a ras de pe fața pământului mai multe orașe și a ucis zeci de mii de oameni. Niciunul dintre aceste războaie nu a fost considerat genocid. Nici cel din Gaza nu este. Războiul este evaluat pe baza acțiunilor comandanților, a obiectivelor stabilite de lideri și a modului în care armata respectă legile războiului, nu pe baza unor statistici scoase din context.

Războiul este un iad. Este inuman, distructiv și urât. Dar nu este în mod automat o crimă. Națiunile nu trebuie să atace civilii. Ele trebuie să respecte principiile distincției și proporționalității și să depună toate eforturile posibile pentru a evita vătămarea civililor. Israelul face acest lucru. Am văzut cu ochii mei.

În Rafah, în această vară, Israelul a petrecut săptămâni întregi pregătind evacuările. A deschis noi zone sigure și a așteptat până când civilii s-au mutat înainte de a lansa atacuri asupra țintelor Hamas. Această operațiune a dus la uciderea comandantului de vârf al Hamas, la eliberarea ostaticilor și la menținerea unui număr foarte redus de victime civile. A fost un exemplu clar al intenției și acțiunilor extraordinare ale Israelului de a proteja civilii, vizând în același timp doar Hamas – o parte a poveștii ignorată de cei care reduc războiul la titluri de ziar și cifre.

Ceea ce se întâmplă în Gaza este tragic. Dar nu este un genocid. Și nu este ilegal.

Genocidul presupune o intenție clară și demonstrabilă de a distruge un popor prin acțiuni susținute și deliberate. Această sarcină a probei nu a fost îndeplinită. Bartov și alții nici măcar nu au încercat.

La fel, legile războiului nu interzic războiul în sine. Ele impun ca operațiunile militare să facă distincție între combatanți și necombatanți, ca forța folosită să fie proporțională cu obiectivul urmărit și ca comandanții să ia toate măsurile de precauție posibile pentru a proteja viețile civililor. Am văzut cum Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au procedat exact așa. Am observat reținere, ajutor umanitar și respectarea conștientă a standardelor legale, adesea cu prețul unor sacrificii tactice.

Aceasta nu este o campanie de exterminare. Este un război împotriva Hamas, o armată teroristă care s-a ascuns în mod deliberat în zone civile.

Legalitatea contează. La fel și precizia. Și, mai presus de toate, adevărul contează.

John Spencer este președintele catedrei de studii privind războiul urban la Modern War Institute și gazda podcastului „Urban Warfare Project”. A servit timp de douăzeci și cinci de ani ca soldat de infanterie, perioadă în care a participat la două misiuni de luptă în Irak. Este coautor al cărții „Understanding Urban Warfare”

Foto: IDF