Imaginați-vă dacă reacțiile internaționale la masacrul din 7 octombrie ar fi fost imediate și fără echivoc. În schimb, istoria va consemna reacții mar
Imaginați-vă dacă reacțiile internaționale la masacrul din 7 octombrie ar fi fost imediate și fără echivoc. În schimb, istoria va consemna reacții marcate de tăcere, negare, justificări și atacuri la adresa evreilor.
Imaginați-vă dacă reacțiile internaționale la masacrul din 7 octombrie ar fi fost imediate și fără echivoc:
Hamas, o organizație teroristă genocidară care acționează în numele regimului islamic terorist din Iran, trebuie să se dezarmeze; cele 251 de persoane răpite, printre care supraviețuitori ai Holocaustului și copii, care au fost luați și ținuți în captivitate cu încălcarea flagrantă a legii și a moralității, trebuie să fie eliberate; iar făptașii care s-au infiltrat în Israel pentru a măcelări, a viola, a arde de vii și a răpi sute de persoane trebuie să fie aduși în fața justiției internaționale.
- Trump: Nu cred că războiul din Gaza este un genocid. Pe 7 octombrie „s-au întâmplat lucruri oribile”
- Calcul barbar al liderului Hamas: Numărul mare de victime civile din Gaza este un „sacrificiu necesar”
- Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram
Gaza, ai cărei civili și infrastructură sunt folosiți ca scuturi umane și victime de către Hamas și de către „ajutorul” finanțat la nivel internațional, trebuie dezarmată, demilitarizată și deradicalizată; toți cei care finanțează, susțin și adăpostesc Hamas trebuie trași la răspundere, în loc să fie prezentați drept „mediatori onești”.
Imaginați-vă o situație în care comunitatea internațională să recunoască fără echivoc că Hamas – o organizație teroristă care folosește în mod deliberat și sistematic tragedia umană ca strategie – nu poate invoca cu cinism tocmai principiile dreptului internațional pe care le încalcă sistematic.
În schimb, istoria va consemna reacțiile de tăcere, negare, justificare și atacuri împotriva evreilor și a statului-națiune evreiesc, începând cu 8 octombrie. Ea va consemna valul uriaș, urmat de normalizare și apoi de recompensarea unei ură letale, străvechi și în continuă mutație, ancorată în minciuni, ca răspuns la cel mai grav masacru al evreilor de la Holocaust încoace.
Acest lucru va aminti de declanșarea unei arme neconvenționale de distrugere în masă, minciuna supremă din manualul antisemitismului „progresist”: acuzarea Israelului de genocid, chiar în timp ce acesta se apăra împotriva crimelor de război și a crimelor împotriva umanității premeditate de Hamas, menite să ducă la îndeplinire intenția sa genocidară declarată deschis.
Nu există niciun dubiu cu privire la semnificația termenului „genocid”.
„Genocidul” este o infracțiune recunoscută la nivel internațional. Raphael Lemkin, avocatul polonez de origine evreiască care a inventat și a definit acest termen în contextul Holocaustului, a înțeles că atrocitățile care i-au anihilat sistematic întreaga familie necesitau o identificare clară și măsuri de prevenire.
Termenul „genocid”, așa cum este definit în Convenția privind genocidul din 1948, la care Israelul a fost printre primii semnatari, presupune intenția de a distruge, în totalitate sau parțial, un grup național, etnic, rasial sau religios ca atare. Această „intenție” nu este o chestiune de natură tehnică. Ea reprezintă distincția juridică dintre genocid și alte crime.
Însă termenul „genocid”, alături de alte concepte juridice internaționale create tocmai pentru a oferi protecție împotriva acestor încălcări flagrante, a fost deturnat, redefinit, inversat și transformat în armă în mod sistematic, cu scopul de a demoniza, delegitima și aplica standarde duble față de „evreul” dintre națiuni, precum și de a alimenta minciuna conspiraționistă care face din antisemitism o armă de distrugere în masă ușor accesibilă pentru teroare și tiranie, menită să distrugă umanitatea și libertatea.
Războiul este un iad. Este tragic, distructiv și devastator. Dar războiul de apărare, în sine, nu este o crimă.
În urma celui de-al Doilea Război Mondial, au fost elaborate norme menite să reglementeze conflictele armate dintre state, printre care se numără principiile distincției, proporționalității și măsurile de precauție pentru protecția civililor. Aceste norme se bazează pe presupunerea că statele părți, și nu reprezentanții fără scrupule ai unor regimuri tiranice, vor respecta aceste principii.
Au pus la dispoziție instrumente pentru a-i trage la răspundere pe cei care le încalcă, inclusiv prin amplasarea deliberată a infrastructurii militare în rândul populației civile, sub și în spitale și ambulanțe, în și sub școli și moschei, folosindu-și propria populație ca scuturi umane și victime.
După ani de planificare și pregătire minuțioasă, arma numită „GenoLIE din Gaza” a fost folosită aproape imediat după 7 octombrie – înainte ca Israelul să fi început măcar să răspundă la crimele de război și la crimele împotriva umanității comise în acea zi și de atunci încoace pe mai multe fronturi.
Verdictul a fost pronunțat cu mult înainte ca „dovezile” care ar fi susținut comiterea infracțiunii să existe sau să fie prezentate. La fel ca în cazul Dreyfus, Israelul a fost înscris pe nedrept pe lista internațională a acuzaților, fiind obligat să se apere și să răspundă la acuzații calomnioase, chiar în timp ce lupta pentru supraviețuire.
De ce campania GenoLIE este importantă
Masacrul din 7 octombrie a scos la iveală frontul de război care face ravagii și care afectează capacitatea de luptă pe toate celelalte fronturi: o bătălie pentru câștigarea inimilor și minților care „justifică” distrugerea poporului evreu în rândul națiunilor. După ce războaiele convenționale au eșuat, denaturarea extremă a faptelor și a legii – sub forma „GenoLIE” – ar putea justifica genocidul națiunii evreiești și al statului său.
Acuzația de genocid este, așadar, cea mai periculoasă minciună a vechii calomnii sângeroase, într-o versiune modernă care consideră că „sionismul este rasism”, iar Israelul este un „stat al apartheidului”.
Fiecare repetare a acestei minciuni în continuă evoluție, care face ecou și unește propaganda sovietică, nazistă și islamistă, capătă amploare și alimentează marea minciună generală conform căreia „evreul” este răul întruchipat și, prin urmare, trebuie distrus, „curățând” lumea de paria în care a fost transformat.
Însă mileniile de istorie ne arată clar: antisemitismul nu este niciodată o problemă a evreilor. Este o problemă a regimurilor tiranice care folosesc cu succes această armă de distrugere în masă în toate locurile și spațiile pe care sunt hotărâte să le distrugă.
Începând cu 8 octombrie, valul de antisemitism, normalizarea acestuia și recompensarea lui – care au atacat și au ucis evrei din întreaga lume – au scos la iveală antisemitismul ca simptom al exploatării deliberate a punctelor forte ale democrațiilor și ale instituțiilor însărcinate să le păstreze și să le protejeze, inclusiv instituțiile internaționale, mass-media și universitățile – cu scopul de a le submina fundamentele din interior.
De aceea, participarea la campania GenoLIE are o importanță care depășește cu mult cercul organizațiilor evreiești și al susținătorilor Israelului.
Lemkin a creat termenul de „genocid” și a elaborat convenția privind prevenirea și pedepsirea crimei de genocid, pentru a împiedica teroarea și tirania să mai comită vreodată crime atroce menite să distrugă.
Tocmai crimele teroriștilor barbari și ale susținătorilor și aliaților lor tirani, care au atacat Israelul începând cu 7 octombrie, declarând deschis intenția de a distruge poporul evreu printre națiuni – ca un semnal de alarmă pentru distrugerea civilizației noastre comune.
Foto: Ted Eytan/Wikimedia Commons
COMMENTS