HomeActualități Americane

Discriminarea rasială, Harvard și Curtea Supremă

Discriminarea rasială, Harvard și Curtea Supremă

ACTUALIZARE: Judecătoarea Curții Supreme, Sonia Sotomayor, a rămas acasă din cauza colegului Gorsuch (???)
Demontarea a 4 argumente prin care Stânga radicală își justifică asaltul asupra Curții Supreme SUA
Toți ochii pe Curtea Supremă a Statelor Unite

Curtea Supremă a convenit recent să audieze două cazuri ce contestă utilizarea preferințelor rasiale în procedura de admitere la Harvard și la Universitatea din Carolina de Nord, informează un articol WSJ.

Felicitări judecătorilor că au profitat de această oportunitate pentru a reabilita egalitatea de tratament în fața legii, indiferent de rasă, mai ales într-o perioadă în care Stânga promovează introducerea factorului rasial în politici ce trec dincolo de viața universitară.

În același timp, Curtea are șansa de a-și corecta propriile greșeli. Deși stabilirea unor cote rasiale este interzisă, în cazul Grutter v. Bollinger (2003), o majoritate de 5-4 a susținut ideea că rasa ar putea fi un factor „complementar“ care să ajute colegiile să caute „beneficiile educaționale ce decurg din admiterea unui grup diversificat de studenți“.

Însă a existat o dată de expirare în privința acestui concept: „Ne așteptăm ca peste 25 de ani, utilizarea preferințelor rasiale să nu mai fie necesară pentru a promova interesele avizate astăzi“.

Respectivul termen aproape s-a împlinit. Însă două decenii mai târziu, zelul progresist de a categorisi oamenii în funcție de rasă, etnie și sexualitate a crescut. Colegiile au început să organizeze evenimente de absolvire specifice pentru studenții de culoare, hispanici sau LGBT. Unele cămine oferă opțional „cazare în funcție de afinitate“.

De curând, statele și spitalele au inclus rasa în politicile lor privind alocarea tratamentelor Covid-19 limitate. Vechiul obiectiv al „egalității“ este acum demodat pentru Stânga, care vrea „echitate“, mai exact tratament inegal în încercarea de a obține rezultate egale.

Citește și Egalitate versus „Echitate“

Pe de altă parte, care este limita când vorbim de un factor rasial complementar? Students for Fair Admissions, reclamantul din ambele procese, spune că Harvard admite 56,1% dintre candidații de culoare cu rezultate academice superioare, comparativ cu 31,3% dintre hispanici, 15,3% dintre albi și 12,7% dintre asiatici.

Un candidat de culoare cu rezultate academice mai slabe „are mai multe șanse să fie admis (12,8%) decât un asiatic-american aflat printre primii 10% ca rezultate academice“.

Acesta chiar e un factor complementar grozav, care sugerează că, în realitate, Harvard face cam ceea ce vrea. „Decizia din cazul Grutter a fost greșită încă de la început“, se precizează în plângere. Al Paisprezecelea Amendament garantează tuturor americanilor – de culoare, albi și asiatici – protecția egală în fața legii.

Legea drepturilor civile din 1964 interzice discriminarea rasială „în cadrul oricărui program sau activitate care beneficiază de asistență financiară federală“.

Judecătorii au pe ordinea de zi a acestui an legea avortului și cea a armelor de foc, așa că ar trebui lăudați că au acceptat să dezbată încă un alt subiect incendiar. În ceea ce privește fondul pe care se judecă, ar fi greu de adăugat ceva la formularea făcută de judecătorul șef Roberts într-un caz din 2007: „Singura cale de a pune capăt discriminării rasiale este să încetăm să mai discriminăm pe bază de rasă“.

E timpul să o repetați, domnule judecător șef!

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0