Ce face ca o întrebare să fie considerată tabu? Într-o cultură care promovează dialogul și cercetarea științifică, s-ar părea că orice e permis. Potri
Ce face ca o întrebare să fie considerată tabu? Într-o cultură care promovează dialogul și cercetarea științifică, s-ar părea că orice e permis. Potrivit documentarului „Ce este o femeie?“, nu așa stau lucrurile, analizează Sophia Martinson pentru The Federalist.
Realizat de publicația conservatoare The Daily Wire, documentarul de o oră și 35 de minute – clasat luna aceasta pe primul loc la categoria „Filme la domiciliu“ pe site-ul Rotten Tomatoes – îl are ca protagonist pe Matt Walsh, autor și realizator de podcast, care călătorește prin țară și peste hotare căutând un răspuns la întrebarea din titlu.
În calitate de observator cultural, Walsh a explicat clar ce consideră el (și, până de curând, fiecare civilizație umană) că este o femeie: o ființă umană adultă de sex feminin.
Cu toate acestea, cu o ignoranță ironică, Walsh deschide pelicula arătându-se copleșit de mesajele conflictuale privind identitatea de gen și își propune să descopere adevărul.
Ignoranța portretizată conferă filmului o notă de umor, dar și de obiectivitate. Walsh nu intră în discuții contradictorii cu niciunul dintre cei intervievați (conservatori sau progresiști), ci doar pune întrebări.
O întrebare deranjantă
Ceea ce iese în evidență pe parcursul documentarului însă, nu este atât întrebarea lui Walsh, cât reacțiile la auzirea ei. Atunci când întreabă trecătorii din New York și Hollywood „Ce este o femeie?“, i se răspunde cu tăcere și râsete nervoase. „Sincer, nu știu“, spune cineva.
Specialiștii din mediul academic și medical refuză și ei să dea un verdict. „Nu sunt femeie, așa că nu sunt în măsură să răspund la această întrebare“, declară un psiholog. „Ar putea însemna multe lucruri, în funcție de om“, afirmă un pediatru. „Dumneavoastră ce credeți că este?“, spune un profesor.
Acestea sunt răspunsurile mai prietenoase. După ce a repetat întrebarea la Marșul Femeilor din Washington, D.C., participantele îl acuză de hărțuire și încep să scandeze un pronume trangender.
În interviurile individuale cu medici, cercetători și un politician, mai mulți dintre ei întrerup brusc discuția. Politicianul rezistă cel mai puțin.
De ce deranjează atât de mult această întrebare? Poate pentru că cere un răspuns clar.
Se vede bine asta într-unul dintre interviuri. Când Walsh îi spune unui profesor că pune întrebarea pentru că vrea să afle adevărul, profesorul se enervează și îi cere să nu mai folosească termeni transfobi și nepoliticoși.
După toate probabilitățile, acest profesor, la fel ca alți intervievați, ar fi răspuns dacă întrebarea ar fi fost formulată altfel: „Ce înseamnă feminitatea pentru dumneavoastră?“.
Dar întrebarea tranșantă „Ce este o femeie?“ îi deranjează pe oameni pentru că cere o definiție universal valabilă.
Nu există definiție sau realitate
Aceasta reprezintă o problemă pentru cultura noastră, deoarece nu există un element comun universal în ceea ce privește persoanele care se identifică drept femei, fie din punct de vedere biologic, fie din punct de vedere temperamental.
Aparent, o lesbiană cu constituție atletică este la fel de femeie ca un individ căruia i s-a „atribuit“ sexul masculin la naștere dar a crescut înconjurat de păpuși Barbie, și ambele sunt la fel de „femeie“ ca o vedetă pop cu trup voluptos.
Ce au în comun aceste trei exemple? Răspunsul lumii: nu trebuie să aibă nimic în comun, pentru că feminitatea este orice vrea oricine să fie. Totul este personal, totul este relativ – așa că totul este lipsit de sens.
Este destul de greu să te gândești la relativismul moral ca idee abstractă, dar este de-a dreptul înfricoșător să îl vezi manifestat la oameni reali care îi permit să le dicteze viața – și ar vrea să le-o dicteze și altora.
De-a lungul documentarului, niciunul din cei ce susțin ideologia de gen nu pot face o afirmație fermă privind realitatea.
„Ce se întâmplă dacă adevărul meu este că sunt un bărbat de culoare?“ îl întreabă Walsh (care este foarte alb) pe profesor. Acesta face o pauză și apoi răspunde: „Te consideri a fi de culoare?“.
„Dar dacă adevărul meu este că dumneavoastră nu existați?“ o întreabă Walsh pe o femeie. „Nicio problemă, atunci pentru tine nu exist“, ridică ea din umeri.
Citește și De când a devenit „femeie” un cuvânt urât?
Relativismul moral
Pentru ca genul să fie fluid, realitatea însăși trebuie să fie relativă. A încerca să descoperi „adevărul“ e un lucru deranjant deoarece ar putea periclita „adevărul meu“.
Asta ne aduce înapoi la acele persoane care s-au supărat rapid. Condus de sentimente, relativismul moral este numai amabilitate și toleranță până când cineva îl deranjează cerând să știe adevărul, iar atunci nu poate decât să reacționeze ca un copil frustrat.
Putem citi despre astfel de reacții în glume sau articole, dar când le vezi manifestate în conversații reale, un lucru devine extrem de clar: cultura noastră a ucis adevărul și, ca urmare, a devenit o creatură slabă și nesigură. Mai mult, nu poate decât să se distrugă pe sine, pentru că atunci când cineva declară că „adevărul meu“ este ura, violența sau terorismul, relativismul nu are puterea morală de a spune că este greșit.
Documentarul lui Walsh nu oferă soluții pentru repararea culturii mainstream, dar pentru oricine dorește să încerce așa ceva, analizarea îndeaproape a acestei culturi este un prim pas esențial. De aceea, „Ce este o femeie?“ este un documentar care trebuie vizionat.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS