Dragi creștini, e timpul să petrecem mai mult timp în rugăciune decât pe Facebook și Twitter

Dragi creștini, e timpul să petrecem mai mult timp în rugăciune decât pe Facebook și Twitter

În ultima vreme se vorbește tot mai frenetic despre un al Treilea Război Mondial. Twitter este inundat de propagandă din partea ambelor părți ale graniței Rusia-Ucraina. Pe Instagram e plin de postări pro-Ucraina, iar profilurile sunt pictate în culorile drapelului ucrainean, albastru și galben, analizează Elle Reynolds într-un articol The Federalist.

NPR (National Public Radio) vrea să se asigure că știți cum să faceți față fluxului de informații, pe fondul conflictului dintre Rusia și Ucraina. Pentru a nu fi mai prejos, și Fox vorbește pe aceeași temă – cum gestionăm stresul provocat de știrile despre război.

Multe dintre aceste reacții nu sunt un lucru rău. E bine să celebrăm faptele de vitejie și să susținem cu îndârjire pacea. La fel de benefic este ca uneori să ne rupem de ciclul știrilor și să ne ocupăm de propriile îndatoriri zilnice.

Dar există un pericol real în a crede că, în calitate de creștin american care nu te afli fizic în Ucraina, poți ajuta în vreun fel dacă te lași prins în angrenajul informațional online. Deși cu siguranță nu este nimic în neregulă în a folosi o postare sau un hashtag pentru a-ți arăta susținerea față de oamenii care suferă, ar fi o greșeală să ne amăgim că o astfel de contribuție înseamnă „a ajuta“ – la fel cum mulți creștini bine-intenționați au postat în 2020 pătrate negre pe Instagram, care nu au avut niciun alt efect decât să le liniștească suficient conștiința pentru a putea spune că au făcut ceva.

Cu toții avem dorința umană de a știi ce se petrece și, într-o anumită măsură, de a ne implica, atunci când apare o criză. Acesta este motivul pentru care „dacă e ceva de rău, e pe prima pagină“ a devenit o zicală în industria massmedia și motivul pentru care oamenii bârfesc. Voi fi prima care recunoaște că am observat asta la mine, în această săptămână, și m-am simțit vinovată.

Frați creștini, ați petrecut la fel de mult timp în rugăciune săptămâna aceasta, cât ați petrecut citind ultimele știri, distribuind postări virale pe internet sau discutând îngrijorați cu prietenii despre ce se întâmplă în Europa? Merită să vă gândiți la asta.

Așa cum scrie Apostolul Pavel în Efeseni 6:18, suntem chemați să ne rugăm „întotdeauna în Duhul, cu tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii“. În Romani , el ne îndeamnă „Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune“. Îndeosebi, ni se poruncește să ne rugăm pentru cei care se află în poziții de autoritate.

Asta nu înseamnă că, atunci când ni se oferă oportunități de a sluji în mod tangibil, ar trebui să stăm cu mâinile încrucișate pe covorașele noastre de rugăciune. Biblia vorbește de multe ori despre credința fără fapte sau despre a fi ascultători ai cuvântului, dar nu și împlinitori.

Citește și Ucraina: Deși sub asediu, bisericile ucrainene au rămas pe poziții

Acțiunile lucide ale bisericii din Ucraina ar trebui să ne reamintească tuturor să punem mâna pe Biblie înainte de a accesa pagina de Twitter. Arhiepiscopul Sviatoslav Shevchuk, capul Bisericii Greco-Catolice din Ucraina, și-a anunțat planurile de a ține slujbe pentru cetățenii înghesuiți în adăposturile anti-bombe. Se pare că ar fi fost programat să participe la o întâlnire a episcopilor în Florența, dar a renunțat la călătorie pentru a rămâne la Kiev.

„Biserica va merge la oameni“, a spus el . „Preoții noștri vor coborî în subteran, vor merge în adăposturile anti-bombă și vor ține acolo Sfânta Liturghie“.

Alți creștini ucraineni cer, pe lângă rugăciune, mai multe Biblii.

O trăsătură definitorie a credinței noastre este încredințarea noastră că suntem mântuiți – o mântuire care nu vine din această lume și pacea noastră – care nu depinde de geopolitică. Trebuie să încercăm să ne trăim această viață pământească în pace, dar lipsa ei nu ar trebui să ne zdruncine credința. Dacă creștinii ucraineni își pot mărturisi cu putere speranța cerească din adăposturile anti-bombă, cu siguranță creștinii americani pot face măcar atât în baza credinței noastre comune – să nu perpetueze panică.

Fie ca încrederea noastră deplină în Mântuitorul nostru, într-un moment care îi face pe mulți să se îngrijoreze, să fie o mărturie a Harului său suveran. El a folosit și în trecut vremurile de criză spre gloria Sa.

Cartea 2 Împărați relatează asedierea Ierusalimului de către Sanherib, regele Asiriei. Ni se spune că, drept răspuns la batjocurile sale și la zgomotul săbiilor, „Poporul a tăcut şi nu i-a răspuns nici un cuvânt, pentru că regele le poruncise să nu-i răspundă“. Ezechia, în schimb, a mers la Casa Domnului. Rugăciunea umilă pe care a făcut-o înainte ca Dumnezeu să-i elibereze rămâne un model foarte bun pentru propriile noastre rugăciuni privind ocrotirea bisericii, în Ucraina și în alte părți:

„Doamne, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul. Doamne, pleacă-Ţi urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis pe Rabşache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu! Da, Doamne, este adevărat că împăraţii Asiriei au nimicit neamurile şi le-au pustiit ţările şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâna omului, erau lemn şi piatră, şi i-au nimicit. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui Sanherib, ca să ştie toate împărăţiile pământului că numai Tu eşti Dumnezeu, Doamne!“

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0