Educația clasică, cea mai bună apărare împotriva școlilor infestate de inteligența artificială

Educația modernă se clatină puternic, în special datorită noilor programe de inteligență artificială precum ChatGPT. Capabil să genereze o mulțime de lucruri, de la secvențe de cod informatic și planuri de afaceri până la glume, texte și interpretări de imagini, ChatGPT a avut un debut fulminant anul trecut. 

Sam Altman, directorul general al Open AI, a declarat: „Va elimina o mulțime de locuri de muncă actuale“ și „Modul în care se face educația va trebui să se schimbe“, analizează Kate Deddens pentru The Federalist. 

ChatGPT a dat naștere la articole precum „Dispariția eseului“. A stârnit îngrijorări unei instituții educaționale care se confruntă cu un declin al performanțelor academice, cu costurile asociate învățământului superior și cu scăderea categoriei demografice de vârstă universitară.

Citește și Creatorul ChatGPT avertizează că Inteligența Artificială ar putea schimba modul în care trăim

Mediul academic modern pledează pentru o educație exclusiv în scopul obținerii unui loc de muncă, ignorând obiectivele care depășesc câștigul salarial. Nimeni nu susține că sărăcia ar fi de dorit. Cu toate acestea, toată lumea știe că puterea de cumpărare nu este suficientă pentru a avea o viață împlinită. Bunăstarea înseamnă o viață plină – cu activități utile și satisfăcătoare și momente marcante din viață însoțite de un nivel mai ridicat de înțelegere și creativitate.

Obiectivele superioare ale educației clasice

Educația clasică urmărește scopuri mai înalte, opunându-se viziunii moderne. Atunci când există țeluri mai mărețe, obiectivele mărunte sunt și ele îndeplinite.

Un exemplu elocvent este nivelul de alfabetizare. Atunci când educația asigură înțelegerea unui material dificil, de aici decurge și capacitatea de a înțelege un manual de instrucțiuni. Pe când a-i învăța pe elevi să citească un astfel de manual nu le conferă capacitatea de a înțelege lucrări mai artistice, mai dificile și mai utile.

Educația clasică atinge obiective mai înalte care generează și rezultate practice. Nu ar trebui să ne fie teamă să urmărim țeluri mai ambițioase pe motiv că nu le-am mai atinge pe cele neînsemnate. Paradigmele moderne urmăresc scopuri utilitariste, respingând scopurile superioare. După cum demonstrează scăderea performanțelor academice, acest lucru a subminat, însă, în mod ironic, obiectivele pragmatice.

Scopul educației

Educația clasică îmbrățișează „ceea ce grecii numeau telos, sau un scop suprem“. Pledând pentru telosul clasic, W.E.B Du Bois a scris în The Souls of Black Folk: „adevărata instituție de învățământ superior va avea întotdeauna un singur obiectiv – nu acela de a-ți câștiga traiul, ci de a cunoaște scopul și finalitatea acelei vieți pe care o susține un salariu“. Drept răspuns la declinul educației moderne și la ascensiunea inteligenței artificiale, susținătorii educației clasice trebuie să reamintească telos-ul acesteia și să precizeze beneficiile sale, care asigură o viață bună ființelor umane.

Iată patru astfel de beneficii ale educației clasice.

1. Timp liber

În cartea Leisure: The Basis of Culture, Josef Pieper scria: „Cuvântul grecesc pentru timp liber … stă la originea latinescului scola, a germanului Schule, a englezescului school. Atât instituțiile, cât și procesul de învățare înseamnă ‘timp liber’“.

Pentru Pieper, timpul liber nu este echivalent cu „timp în care nu faci nimic“. Ci o stare de odihnă, de contemplare a realității și de conviețuire armonioasă cu sine însuși, cu ceilalți și cu lumea. Acesta este un țel ambițios al procesului de educare – al „școlii“.

Inteligența artificială face munca grea, generează conținut, oferă timp în plus pentru a bifa elemente de pe listele de lucruri de făcut și furnizează divertisment. Dar nu e capabilă să asigure omului acea stare înaltă numită timp liber.

2. Libertate intelectuală

În loc să depindă de dogmele în vogă, oamenii educați în manieră clasică se cunosc pe ei înșiși, își explorează propria minte și lumea cu care intră în contact și aplică cu discernământ ceea ce au înțeles.

„Educația liberală are drept scop libertatea minții. (…) Nu veți avea nevoie de cursuri impuse din exterior, nici de note, nici de diplome, nici de un semn de aprobare din partea șefului dumneavoastră“, scria pedagogul clasic Scott Buchanan.

În timp ce IA sintetizează algoritmic materiale pe baza unor cantități uriașe de date și opinii care sunt puternic influențate de ideile cele mai răspândite, dar nu neapărat cele mai valoroase, educația clasică promovează libertatea de gândire autentic umană, capabilă de o intuiție și o inovație fără limite.

3. Învățarea pe tot parcursul vieții

Spre deosebire de metodologiile moderne, abordările clasice nu impun învățarea. Ele consideră că învățarea izvorăște din interiorul fiecărei persoane.

Plutarh a scris în Despre ascultare că „mintea nu are nevoie să fie umplută… ci, mai degrabă, are nevoie doar de stimulare pentru a da naștere unui impuls de a gândi independent și o dorință arzătoare pentru adevăr“.

Citește și Studiu: Creierul uman este încă superior inteligenței artificiale

Educația clasică caută să genereze impulsuri pe tot parcursul vieții, urmărind un scop transcendent, stăpânirea materiei și o înțelepciune cultivată.

IA nu reușește să genereze astfel de impulsuri. Ea regurgitează informații, subminând cercetarea, raționamentul și analiza independentă. În schimb, educația clasică caută să cultive aceste abilități importante – și utile pe scară largă.

4. Dezvoltare proprie

Educația clasică face viața mai plăcută. Martin Luther spunea că există o „plăcere pură pe care omul o obține din educație. … Poate citi tot felul de lucruri, poate dialoga și se poate asocia cu oameni educați, poate călători și face afaceri în țări străine“.

Este plăcut să citești și să scrii corect, să înțelegi cum trebuie și să ai succes în chestiuni profesionale. De asemenea, este mai satisfăcător să te distrezi prin intermediul creativității imaginative decât să consumi pasiv programe de divertisment. Aceste capacități, cultivate de educația clasică, îmbogățesc viața – oferind plăcere, sens și edificare. IA, care face „pentru noi“ și „în locul nostru“, subminează dezvoltarea organică a acestor abilități omenești.

Inteligența artificială creează poezie acceptabilă, dar nu ar trebui să ne mulțumim cu atât. Studiile arată că IA nu numai că ne poate priva de beneficiile creativității și capacităților noastre, ci ne-ar putea, de asemenea, limita pe măsură ce devenim mai puțin atenți și mai puțin creativi.

Ar trebui să evităm să folosim inteligența artificială pentru a face lucrurile pe care este bine să le facem noi înșine.

Revenirea la obiectivele clasice

Scopurile educației clasice înglobează aspecte ale unei vieți împlinite: Timpul liber, libertatea, învățarea pe tot parcursul vieții și experiențele valoroase, toate acestea contribuie la o viață bună. Mediul academic modern a renunțat la aceste obiective. Intrarea în scenă a inteligenței artificiale sofisticate sugerează cu tărie că instituțiile de învățământ ar trebui să își reorienteze direcția.

Prin urmărirea aspirațiilor mai înalte ale educației clasice, artele liberale vor revigora mediul academic. Acest lucru va restabili viețile împlinite. Altman are dreptate. Sistemul educațional trebuie să se schimbe, nu prin reinventarea sa, ci prin recuperarea telos-ului clasic și cultivarea obiectivelor clasice.

Tribuna.US

Foto: PAVEL DANILYUK/PEXELS