„El va izbăvi pe poporul Său…”

În ediția lunii decembrie 2018 a revistei Cuvântul Adevărului a apărut un articol semnat de familia Bodnariu. Marius și Ruth descriu o parte dintre momentele de disperare prin care au trecut, dar și pacea și susținerea venite din partea lui Dumnezeu și a zecilor de mii de oameni care s-au adunat global în proteste, într-o evoluție surprinzătoare și unică, relevând valorile și principiile familiei, asptecte tot mai mult eradicate din societatea contemporană de ideea unui „progres” care nu pune nimic mai bun în loc.

Familia Bodnariu și-a recuperat copiii răpiți de către statul norvegian și astăzi trăiește o viață liniștită, reunită, în România.

—————

„- Matei! Mateeei!

– Naomi!

– Elianaaa! Ioaaaan!

Aștept în gura scării privind în sus spre mansardă, dorind cu toată ființa să aud un răspuns. M-aș duce sus dar știu că nu-s acolo. Îi mai strig o dată totuși, chemandu-i pe nume îmi potolește parcă un pic inima. Ba parcă mi-o străpunge cu-n cuțit. Atunci nu mai zic nimic, mă prăbușesc pe canapeaua rece din sufragerie și aș vrea să plâng dar nu mai am lacrimi. Nu pot a mă mai mișca ci doar să mă gândesc la ei. Mă gandesc la ei și zâmbesc vazându-i. Mă uit îndelung la ei de teamă ca durerea să nu le șteargă chipul. Mai sunt doar trei zile.

– La Tine toate-s cu putință Doamne! Ai să frângi tu inima la Ruth? Ai s-o frângi de tot? Sau chiar îi vei aduce acasă de Crăciun…

„Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui, fugi în Egipt și rămâi acolo până îți voi spune Eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-l omoare.”

”Un țipăt s-a auzit în Rama, plângere si bocet mult: Rahela își jelea copiii și nu voia să fie mângâiată, pentrucă nu mai erau.”

Uneori Domnul ne avertizează, alteori nu. Dar sigur ne pregătește. Noi știam că vor să ne ia copiii, dar nu în felul ăsta. Încă de la întemeierea creației și până acum celrău s-a luptat și se luptă să smulgă copiii din familiile credincioase. Să separe mielușeii de turmă, să prade și să junghie. A făcut-o pe vremea lui Amram si Iochebed, când prin Egipteni a ucis poate mii si mii de copilași ai Domnului. Știa oare cel rău că prin Moise, Dumnezeu va frânge jugul robiei Egiptene?! Că din lacrimile și durerea familiilor desfigurate se va naște eliberarea întregului popor?

Irod, de teama unui astfel de eliberator, care ar fi putut îngenunchea imperiul ce-i asigura puterea, a ucis toti pruncii din Betleem si împrejurimi. Oare știa cel rau că nu pentru Romani venise, Domnul Isus avea să fie un Eliberator mai mare, care să frângă boldul morții și puterea ei care este păcatul ce a robit omenirea de la început. O problemă atât de grea, cerea o rezolvare grea, un preț așa de mare. Atunci, L-a scăpat Tatăl, și tocmai Egiptul avea să adăpostească Salvarea tuturor celor ce cred. Dar mai târziu nu l-a scăpat și L-a lăsat să moară ca să nu mai murim noi. Oare știa celrău c-are să-nvie?! În învierea Lui avem nădejde și viață, și pace și speranța că-ntr-o zi vom fi schimbați!

Cel rău continuă să-ncerce să ne răpească pruncii. Știam asta. Prin școală, prin filme, filme de copii, desene animate chiar, prin anturaje și un răsfăț neghiob. Vrea să ni-i înstrăineze. Am iubit pe Domnul si Cuvântul Lui. El ne-a pregătit să îi pregătim să fie ai Lui, când sunt cu noi și când sunt plecați de acasă, la școală sau… Dar n-am crezut c-o să ni-i ia așa, fizic, de lângă noi. In abisul acela simțeam totuși stâncă sub picioare. Simțeam Mâna care ne purta încă o zi, și încă una.

Trecuse mai bine de o lună de zile și se apropia Crăciunul. Mulți au încercat să ne încurajeze zicând că de sărbători v-om fi împreună. Că e cu neputință să nu fim împreună de sărbători. Dumnezeu va interveni. Dar Dumnezeu a avut un alt plan, și nu  a apelat la al nostru. Nu ne-a întrebat și nu ne-a cerut sfatul.

„Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ.”

Știrea că fratele Cristi Țepeș a fost luat de Domnul, ne-a aruncat mai mult în incertitudine, omenește vorbind. De altfel, ne-a aruncat în brațul Domnului, ne-a îndesat acolo-n palma Lui. Este ca și cum ai avea mâna degerată de frig și te-ai tăia la un deget, sângele curge, știi că-i durere, dar parcă n-o mai simți. Când am prins de veste mai apoi că sute și mii se roagă pentru noi și pentru pruncii noștri, am început să întelegem prezența aceea stranie și totuși plăcută și liniștitoare, din momentele în care nu ne mai puteam ruga. Când ai un coșmar, știi?! Și se face că ești în pericol, sau cei dragi ți-s în pericol și ai vrea să strigi, dar mut ești și nu iese nici un sunet și nu poți nici s-alergi, și te trezești. Ei, nu poți să te trezești. Mă puneam pe burtă să mă rog și mă trezeam, și aș fi vrut să mă trezesc de-a-binelea, să mă trezesc înainte de coșmar. Dar Dumnezeu lucra în timpul ăsta. El n-a fost surprins nici de răpirea de la școală și nici înșelat de minciunile agenților sociali. În amărăciune am simțit dulceață. Cuvintele noastre ce nu le puteam rosti, le-a pus pe buzele multora și rugăciuni frumos alcătuite și pline de durere și compasiune au străbătut cerurile.

Știa cel rău că Dumnezeu își va strânge laudă și cinste Numelui Său din încercarea aceasta de moarte?! Că zeci de mii de suflete credincioase se vor uni în durerea noastră intr-o expunere atât de măreață a Slavei Lui? Că vor râuri pe bulevardele și prin piețele marilor metropole din lumea întreagă mărturisind că-n trupul lui Hristos, când un mădular suferă, suferă tot trupul. Că încercarea aceasta a unei familii neînsemnate dintr-o comunitate mică de la una din marginile pământului se va transforma într-o trâmbiță care să ne trezească pe mulți să înțelegem că celrău ne vrea copiii, ne vrea familiile?! Că Domnul e aproape!

Au vrut sa îl omoare pe Domnul Isus atunci, și vor și acum: ideologie de gen, interesul superior al copilului, reformă socială, neo-marxism,  progresism, distrugerea familiei prin feminism. Vor să-L omoare pe Isus în staulul inimilor noastre, în familie și în biserică. Să-L alunge din societate și să-L împingă spre o lume a treia, unde persecuția copiilor Lui este o caracteristică culturală.

Ce bine că Dumnezeu are un alt plan! Ce bine că ne-a dat birunință! Că ne-a adus copiii acasă, chiar dacă nu de Crăciun! Ne-a arătat din nou că este Credincios promisiunilor Lui. Că puterea Lui nu a slăbit! Cuvântul Lui este Adevărat si vrednic de crezare! În încercare, nu ne lasă singuri, ci ne dă putere, și pace, și liniște, și siguranță.

Isus s-a născut, a trăit printre noi, a fost omorât pentru păcatele și fărărdelegile noastre și a înviat a treia zi după scripturi. S-a înălțat la cer să ne pregătească un loc unde să fim cu El în veșnicie. Ne-a trimis pe Duhul Sfânt ca să ne învie și să ne dea viață. Și azi, ne întinde o masă în fața potrivnicilor noștri și ne dă Har, să venim la El, să ne pocăim și să ne punem încrederea în El. Orice s-ar întâmpla.

A Domnului să fie Slava si Gloria în veci!

Maranata! Amin!

Ai voștri: Ruth, Marius si copiii”