California a cheltuit aproape 24 de miliarde de dolari pe programe destinate persoanelor fără adăpost și accesibilității locuințelor pe parcursul a cinci ani. Atunci de ce problema persoanelor fără adăpost rămâne una atât de gravă — și ce s-a întâmplat de fapt când cineva a propus înființarea unor „clinici de ajutor sexual” finanțate din banii contribuabililor în cadrul unei ședințe a Consiliului Local din Los Angeles?
California este unul dintre cele mai bogate state din lume, dar și statul cu cea mai vizibilă criză a persoanelor fără adăpost. În acest context, o întrebare simplă revine tot mai des: unde au mers banii?
Un audit al statului a arătat că statul a cheltuit 24 de miliarde de dolari în ultimii cinci ani pentru a combate lipsa de adăpost, dar nu a urmărit constant dacă aceste cheltuieli au îmbunătățit situația. Raportul, cerut de un grup bipartizan de parlamentari, a durat peste un an și a încercat să explice unde au ajuns cele 24 de miliarde. Auditorii au analizat în detaliu cinci programe, care au primit 13,7 miliarde de dolari, și au concluzionat că statul nu a strâns suficiente date pentru a demonstra că banii au fost folosiți eficient.
- Un club de fotbal din California permite unui violator „transgender” de copii să joace împotriva femeilor
- Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram
Rezultatele nu arată bine. Potrivit datelor federale, numărul persoanelor fără adăpost a crescut de la 151.278 în 2019 la 187.084 în ianuarie 2024, adică aproximativ 24%. Auditul a constatat și că problema nu s-a ameliorat în multe orașe. Mai mult, statul nu are date fiabile care să explice de ce.
Cheltuielile pe cap de locuitor sunt uriașe. În anul fiscal 2021-22, când populația fără adăpost era estimată la 172.000 de persoane, California a cheltuit 7,2 miliarde de dolari, aproape 42.000 de dolari pentru fiecare persoană.
Esența problemei nu este neapărat că banii ar fi dispărut, cum susțin unele comentarii virale. Problema este lipsa de responsabilitate: dacă nu măsori rezultatele, nu poți ști ce funcționează și ce nu. Orice contribuabil ar cere asta și unui antreprenor care construiește o clădire, cu atât mai mult unui guvern care gestionează miliarde.
Criticii spun că răspunsul nu poate fi doar mai multă finanțare, ci și transparență, indicatori clari și programe evaluate pe baza rezultatelor reale: câți oameni au ieșit definitiv din stradă, nu câți dolari s-au alocat.
COMMENTS