Nu este tocmai corect să afirmăm că a devenit o concepție uzuală în cercurile Partidului Republican că SUA nu mai sprijină mișcările democratice din a
Nu este tocmai corect să afirmăm că a devenit o concepție uzuală în cercurile Partidului Republican că SUA nu mai sprijină mișcările democratice din alte țări. Dar s-ar putea ajunge acolo, analizează Daniel Henninger pentru WSJ.
Nu auzi prea mulți republicani în zilele noastre susținând că democrația este un obiectiv care merită sprijinit în alte națiuni, de teamă ca nu cumva alți conservatori să-i acuze că angajează SUA în risipa de resurse – Irak, Afganistan – pe care ei o numesc în derâdere „construirea democrației“.
Așa că a fost surprinzător să vedem aceste facțiuni unindu-se cu ocazia recentei vizite în SUA a președintelui Taiwanului, Tsai Ing-wen. Sprijinul acordat independenței Taiwanului în fața unei invazii din partea Chinei ar putea fi singurul subiect politic important asupra căruia există un acord bipartizan.
Dacă priviți cu atenție, însă, veți vedea că există o mare diferență de gândire între președinta Tsai și unii dintre republicanii care o susțin. Sprijinul Republicanilor în ceea ce privește apărarea Taiwanului de China este poziționat aproape în totalitate ca un angajament care ar fi în „interesul național“ al SUA.
În discursul susținut la Biblioteca Reagan, unde s-a întâlnit cu președintele Camerei Reprezentanților, Kevin McCarthy, președinta Tsai a recunoscut existența acestor „interese comune“, dar părea să considere că relația avea ca scop, de asemenea, protejarea democrației din Taiwan, care a existat ca o realitate funcțională doar de la sfârșitul anilor 1990.
„Democrația pe care am muncit din greu să o construim“, a declarat ea, se confruntă cu atacuri fără precedent. „Ne găsim din nou în situația în care democrația este în pericol, iar necesitatea de a menține strălucirea farului libertății nu poate fi subestimată“.
Ea a citat apoi celebrele cuvinte ale lui Ronald Reagan, ale cărui idei privind politica externă și economia își pierd, de asemenea, atracția în anumite cercuri conservatoare, potrivit cărora libertatea „trebuie să fie menținută prin luptă și apărată în mod constant de fiecare generație“.
Președinta Tsai a apreciat cu siguranță declarațiile de susținere cu privire la Taiwan, dar a văzut cum lumea a susținut lupta pentru libertate a Hong Kong-ului în 2019 și apoi l-a lăsat în ghearele anti-antidemocratice ale Chinei. Cât de statornic este tot acest sprijin?
Ea este conștientă de ceea ce s-a întâmplat cu Ucraina, o națiune care pierde treptat sprijinul republicanilor, la doar un an de la începutul războiului pentru a contracara invazia Rusiei.
Citește și OPINIE | Compromisul și înfrângerea nu reprezintă opțiuni viabile pentru Ucraina – sau Taiwan
Oricare ar fi opiniile reale ale guvernatorului Floridei, Ron DeSantis, cu privire la Ucraina, comentariul său potrivit căruia războiul acesteia cu Rusia este o „dispută teritorială“ indică unul din polii opiniei conservatoare.
În interviul său recent cu Tucker Carlson, Donald Trump a declarat: „Au luat sectorul militar pe care l-am repus eu pe picioare și l-au dat pe tot Ucrainei“.
Și acest lucru nu se întâmplă doar în SUA. Este clar punctul de vedere al președintelui Franței, Emmanuel Macron, și al cancelarului german Olaf Scholz că Ucraina trebuie să negocieze cu Rusia în privința Peninsulei Crimeea și a regiunii Donețk.
Nu e greu de imaginat că o frază care bântuie constant gândurile președintelui taiwanez Tsai și a președintelui ucrainean ales în mod democratic, Volodymyr Zelensky, este „trădare“. Vor găsi oare americanii și vest-europenii o modalitate de a ne vinde?
Este greu să nu observi că cel mai înflăcărat sprijin pentru Ucraina vine din partea democrațiilor est-europene cele mai apropiate de Ucraina – Polonia, Republica Cehă, Slovacia, România, Lituania, Estonia și Letonia.
Poate că Războiul Rece mai există astăzi doar sub forma unei povestiri istorice pe diverse site-uri web, dar pentru vecinii Ucrainei, ceea ce este probabil foarte viu în amintire este ceea ce s-a întâmplat la Yalta, în 1945.
În cadrul unei întrevederi cu Iosif Stalin în orașul-stațiune din Crimeea, Franklin D. Roosevelt și Winston Churchill au condamnat efectiv națiunile din Europa de Est la 40 de ani de viață sub dominație comunistă.
Stalin a declarat că va permite organizarea de alegeri libere în zonele eliberate de naziști, dar, desigur, a mințit. Aceste țări, toate democrații de sine stătătoare în prezent, nu vor să vadă repetându-se acest lucru. Însă Vladimir Putin își dorește această opțiune.
În articolul publicat în „National Interest“ în 2020, Putin a făcut referire la „principiile de pașnică dezvoltare, stabilite la conferințele de la Yalta și San Francisco din 1945“. El vorbește în mod frecvent despre posibilitatea unei noi Yalta.
Cei care fac acum presiuni asupra Ucrainei să negocieze pentru a pune capăt războiului trebuie să explice de ce Putin nu va încălca nicio înțelegere, așa cum a făcut Stalin. Putin va lua în stăpânire Donețk și Crimeea, iar în timp, va asimila sau va cuceri mai multe teritorii.
Este oare peste putință de imaginat că Putin l-ar ucide în cele din urmă pe Zelensky și pe ceilalți democrați din Ucraina?
Citește și În timp ce SUA se polarizează intern, restul lumii îşi face planuri serioase
Cât de ironic este faptul că, în timp ce Partidul Republican renunță la „construirea democrației“ (sau oricare va fi eufemismul propus pentru platforma partidului în Milwaukee, anul viitor), Putin și Xi Jinping al Chinei sunt angajați activ în distrugerea democrației, din Ucraina până în Taiwan și nu numai.
Stabilirea unui angajament față de libertate din partea SUA pe viitor este în mare măsură o problemă pe care republicanii trebuie să o dezbată pe plan intern. Joe Biden va spune multe, dar în definitiv vor fi doar vorbe goale.
Democrații, dacă vor rămâne la putere, nu vor crește niciodată bugetul pentru securitatea națională suficient de mult pentru a apăra Taiwanul sau alte zone în care apar probleme. Nimic nu poate stopa traiectoria ascendentă a democraților în ceea ce privește bugetul alocat pentru drepturi și subvenții climatice.
În condițiile în care mirosul trădării de la Yalta plutește în rândurile Partidului Republican, a sosit momentul să înceapă dezbaterea cu privire la poziția conducerii republicane sau a candidaților săi prezidențiali legat de solicitarea expresă a Taiwanului și Ucrainei de a primi ajutor pentru a-și proteja democrația.
Măcar să le dăm acestor țări timp să se pregătească înainte de a constata că SUA le va fi cu adevărat alături, sau nu.
Tribuna.US
COMMENTS