Este timpul ca Congresul SUA să își reafirme rolul major – și asta include anchete

Având în vedere că Republicanii din Camera Reprezentanților se organizează pentru a exercita puterea majoritară începând cu 2023 și se angajează să investigheze diverse aspecte ale administrației Biden, membrii lor ar trebui să citească clasica lucrare a lui James Burnham din 1959, Congresul și Tradiția Americană, care include una dintre cele mai bune explicații ale rolului-cheie al Congresului în asigurarea echilibrului politic în republica noastră constituțională.

Congresul și Tradiția Americană reprezintă aplicarea de către Burnham a ideilor și conceptelor pe care le-a dezvoltat inițial în The Managerial Revolution și The Machiavellians la sistemul unic de guvernare elaborat de Părinții Fondatori, analizează Francis P. Sempa pentru American Spectator.

La baza sa stă ceea ce a vrut să spună James Madison când a afirmat: „Dacă oamenii ar fi îngeri, nu ar fi necesar niciun guvern“, precum și dilema acestuia: „La crearea unui guvern care urmează să fie administrat de oameni asupra oamenilor, marea dificultate e aceasta: trebuie mai întâi să dai guvernului autoritatea de a-i controla pe cei guvernați; iar în al doilea rând, să-l obligi să se supună el însuși unor măsuri de control“.

Burnham a observat că, în teorie, ideea de a obliga guvernul să-și pună singur limite era imposibilă, dar a devenit posibilă doar ca rezultat al „experienței sociale de-a lungul timpului“ – ceea ce Burnham a numit „tradiție“. El a explicat acest lucru după cum urmează:

„Rațiunea pură nu putea garanta un guvern bun, puternic, drept și liber. Dar oamenii raționali, bazându-se pe înțelepciunea instituțiilor modelate în trecut, precum și pe principii și pe interacțiunea viitoare dintre indivizi și tradiția lor moștenită, ar putea elabora o directivă orientativă care ar deveni ea însăși o parte esențială, chiar critică, a tradiției vii“.

În centrul tradiției constituționale și politice americane se află mecanismele de control și echilibrare, separarea puterii și compartimentarea guvernării – toate aceste tradiții sunt menite să protejeze libertatea cetățenilor de concentrarea excesivă a puterii politice.

Iar studiul lui Burnham asupra Părinților Fondatori a constatat că aceștia considerau că tocmai Congresul joacă un rol cheie în menținerea echilibrului constituțional delicat stabilit la Philadelphia în 1787.

Burnham era îngrijorat că ceea ce el numea „democratism“ amenința să submineze structura de libertate creată de Părinții Fondatori. Democratismul, scria el, este o ideologie atrăgătoare, ai cărei susținători pretind că guvernează în conformitate cu „voința poporului“, ceea ce, în opinia lor, le dă puterea de a trece cu vederea sau de a încălca restricțiile constituționale care stau în calea îndeplinirii voinței poporului.

Burnham știa că acest fenomen are de-a face în mare măsură cu ramura executivă a guvernului, dar a avertizat că ramura legislativă și judiciară nu sunt nici ele imune la tentațiile respective.

Republicanii din Camera Reprezentanților și-au anunțat deja intenția de a lansa o serie de investigații asupra administrației Biden, la fel cum au făcut democrații din Cameră cu administrația Trump.

Citește și Susținătorii grupului infracțional Biden devin tot mai îngrijorați

În lucrarea sa, Congresul și Tradiția Americană, Burnham a scris despre importanța „autorității de investigare“ a Congresului și a oferit un istoric amplu al adunărilor legislative care au exercitat o astfel de autoritate în Anglia, în coloniile americane și în Statele Unite.

Este o lecție de istorie pe care membrii Congresului din ambele partide ar trebui să o citească.

Burnham a numit autoritatea de investigare a Congresului „o putere extraordinară, susceptibilă de abuz“. Este o putere legislativă, dar are și aspecte cvasi-judiciare și cvasi-administrative. Autoritatea de investigare a Congresului are patru scopuri legitime principale:

• de a colecta informații referitoare la adoptarea, modificarea sau abrogarea legilor;
• de a examina consecințele legilor adoptate anterior asupra binelui public;
• de a verifica performanța conducerii și a birocraților în punerea în practică a legilor;
• de a verifica modul în care sunt cheltuite efectiv fondurile publice alocate în mod legal.

Cu toate acestea, Burnham a recunoscut că autoritatea de investigare poate fi, și chiar a fost abuzată în scopuri politice partizane, folosită pentru a promova ambițiile și carierele politice ale legislatorilor sau ca armă împotriva adversarilor politici.

Cu mult timp înainte ca politologul liberal și istoric al Curții în era Kennedy, Arthur Schlesinger Jr., să scrie o carte despre „președinția imperială“ (scrisă, deloc de mirare, pe vremea când Nixon era președinte), Burnham a avertizat asupra expansiunii puterii prezidențiale și asupra necesității reafirmării rolului principal al Congresului în sistemul nostru constituțional.

Republicanii din Camera Reprezentanților vor fi în curând în măsură să folosească autoritatea investigativă în încercarea de a descoperi presupusele abateri, de a asigura transparența practicilor executive și administrative și de a determina cele mai bune mijloace legislative pentru a verifica și echilibra exercitarea puterii prezidențiale.

Ei ar putea fi tentați să se „răzbune“ pe adversarii lor politici care, în opinia lor, au abuzat de putere în ultimii doi ani.

Și ne putem aștepta ca mass-media mainstream să caracterizeze viitoarele anchete ale Camerei asupra administrației Biden drept „vânători părtinitoare de vrăjitoare“, deși continuă să susțină acest soi de anchete asupra lui Trump și aliaților săi.

De reținut din Congresul și Tradiția Americană lui Burnham. Republicanii din Camera Reprezentanților ar trebui să țină minte acest sfat înțelept:

„Cu siguranță, guvernarea prin anchete nu este guvernare, dar guvernarea fără investigație s-ar putea dovedi cu ușurință că nu mai este o guvernare democratică“.

Traducere și adaptare
Tribuna.US