Fantezia Transgender și ce ar trebui să știe fiecare pastor

Pastorii nu duc lipsă de subiecte pe care sunt chemați să le abordeze ca parte a îndatoririlor slujbei. Presiunea de a fi un expert pe fiecare nouă problemă poate fi descurajantă dacă luăm în considerare toate celelalte lucruri pe care le are de făcut un pastor. Majoritatea au nevoie să li se reducă din sarcini, nu să fie încărcați cu mai multe.

Dar atunci când apar întrebări legate de ceea ce înseamnă a fii om – și exact acest aspect se află în centrul dezbaterii privind ideologia transgender – este important ca pastorii să recurgă la tot ce oferă Biblia pentru a aborda acest subiect, analizează Andrew T. Walker pentru DesiringGod.

Întrucât am scris o carte despre fenomenul transgender, scopul meu cu acest articol este de a sintetiza pentru pastori ceea ce consider că este absolut esențial ca ei să ia în considerare atunci când se adresează congregațiilor lor și celor pe care-i consiliază referitor la problema transgenderismului.

Realitatea naturii umane

Ce este un bărbat? Ce este o femeie? Cu doar câțiva ani în urmă, aceste întrebări nu ar fi fost deloc controversate. Dar în prezent nu mai poți răspunde fără teama de a jigni pe cineva care se identifică drept transgender. Și exact acesta este punctul de la care pornește practic controversa: înseamnă categoriile de masculinitate și feminitate ceva concret? În termeni teologici, numim acest lucru ontologie, adică studiul existenței.

Atunci când un bărbat pretinde că este femeie, aceasta nu este doar o afirmație psihologică, ci și o afirmație filosofică și biologică despre propria ființă. Începând din Geneza 1, Scriptura ne învață că bărbații și femeile sunt ființe biologice, având un trup cu caracteristici imuabile. Nu putem schimba ceea ce suntem.

Când vorbim despre natura a ceva, ne referim la faptul că există o formă și o funcție ideală a ceea ce ar trebui să fie acel ceva. Natura familiei, de exemplu, înseamnă să îngrijească și să ridice urmași.

A spune că ceva are o anumită natură înseamnă a insista asupra existenței unor scopuri concrete ale existenței acelui lucru, care alimentează înțelegerea noastră cu privire la ceea ce este cu adevărat entitatea în cauză.

Aici e adevărata controversă. Creștinismul privește realitatea prin prisma Scripturii, care vorbește despre bărbat și femeie ca fiind ființe definite prin structura lor anatomică și reproductivă (Geneza 1:26-28).

Hormonii sau intervențiile chirurgicale nu pot anula realitățile care stau la baza structurii noastre genetice. Când cultura încearcă să definească bărbatul și femeia separat de structura lor anatomică și reproductivă, masculin și feminin devin categorii fluide și absurde. De aici și situația în care ne aflăm ca și cultură.

Viziunea transgender asupra lumii este o negare constantă a propriei naturi. Se aseamănă cu sfidarea limitelor sau a înota contra curentului: poți încerca, dar în cele din urmă limitările și forța curentului vor fi mai puternice decât voința ta.

Această realitate a naturii intrinseci conduce la unul dintre cele mai importante adevăruri: nu există în realitate transgenderism. Există, desigur, persoane care experimentează o confuzie reală cu privire la „identitatea lor de gen“ (un concept în sine plin de probleme), dar ideea că există persoane cu adevărat „captive“ într-un corp greșit este falsă. Scriptura nu permite un astfel de dualism între trup și „sine“.

Citește și Biblia este clară: Identitatea transgender este incompatibilă cu creștinismul

Realitatea prosperității

Din realitatea naturii noastre ca bărbați și femei derivă ideea că bărbații și femeile ar trebui să prospere în conformitate cu natura lor. A prospera este un termen care descrie atingerea stadiului de plinătate a existenței. O familie înfloritoare este o familie fără disfuncționalități sau lipsuri care să-i submineze funcționalitatea. O ființă atinge plenitudinea sau excelența atunci când trăiește în conformitate cu ceea ce este și cu ceea ce este menită să facă.

Acest aspect are legătură cu transgenderismul deoarece, dintr-o perspectivă scripturală asupra lumii, înțelegem că o persoană nu poate prospera sau înflori fără a trăi în armonie cu planul lui Dumnezeu pentru creație.

Persoana respectivă poate pretinde că prosperă, în funcție de modul în care definește ea însăși prosperitatea, însă acesta nu este un termen lăsat la latitudinea fiecăruia.

Și dependenții de droguri ar putea considera starea lor de bine furnizată de drog drept o formă de prosperare, dar această este o copie ieftină a adevăratei împliniri care, în timp, nu va duce la prosperitatea ființei lor, ci, mai degrabă, la distrugerea lor.

Definită în mod biblic, ideea de a prospera include și susține noțiunea de limitări și granițe (Psalmul 119:45). Nu suntem ființe complet autonome care-și pot crea și recrea natura și paradigmele privind prosperitatea.

A-i iubi pe cei din jurul nostru care se identifică drept transgender înseamnă a căuta binele lor. Nu putem propovădui sau insinua că vreo formă de tranziție le va aduce ceea ce ei doresc: bucuria împlinirii.

Dacă citim mai mult despre flagelul depresiei, anxietății și sinuciderii, chiar și în rândul persoanelor care au trecut printr-un anumit grad de tranziție, realizăm ceva esențial pentru această discuție: adevărata împlinire nu poate fi atinsă prin respingerea naturii noastre și a trupurilor noastre. Pur și simplu nu se poate.

Pe măsură ce trece timpul, mă aștept să asistăm la o explozie a numărului de persoane care au cochetat cu identitatea transgender sau care chiar au făcut o tranziție într-o anumită măsură și care sunt acum mărturii vii ale falsității ideologiei transgender.

Într-adevăr, vedem deja aceste mărturii online. Numiți „persoane care au revenit la sexul biologic“ și reduși la tăcere de principalele canale de comunicare, un cor tot mai mare de voci îi avertizează pe ceilalți cu privire la consecințele severe ale îmbrățișării unei viziuni transgender asupra lumii.

În centrul eticii noastre creștine se află porunca de a ne iubi aproapele. Aceasta înseamnă să căutăm ca ei să prospere (Matei 7:12). Fără îndoială, activiștii nu vor fi de acord cu motivațiile noastre. De fapt, ei vor considera definiția noastră privind dragostea ca fiind opusă celei pe care ei o susțin.

În acest sens, trebuie să acceptăm pur și simplu consecințele respectării convingerilor biblice și să facem tot ce putem pentru a le transmite că nu ne interesează decât relația lor cu Dumnezeu și înflorirea lor ca ființe umane.

Ca notă finală, vreau să avertizez cititorii să nu creadă că orice persoană care se identifică drept transgender este un activist furios. Nu așa stau lucrurile.

Există activiști ale căror identități sunt strâns legate de războaiele ideologice, dar sunt convins că există, de asemenea, mulți oameni care sunt doar ființe vulnerabile, cu probleme personale și psihologice profunde, care au nevoie de consiliere și dragoste, nu de dispreț sau batjocură.

Apel la a da dovadă de curaj

În zilele noastre este nevoie de curaj pentru a fi creștin. Fie că este vorba de anularea unei autorizații, de pierderea unui loc de muncă, de suprimarea discursului sau de constrângere, creștinii se vor trezi mergând împotriva culturii elitelor. Dar îndrăzniți. Isus a biruit lumea, iar a fi persecutat de dragul Lui înseamnă a fi binecuvântat (Matei 5:10-12; Ioan 16:33).

Cu toate acestea, la momentul în care scriu aceste rânduri, se întrezăresc semne optimiste că fundația seculară pe care este construită ideologia transgender începe să se clatine.

Tot mai multe persoane, unele dintre ele destul de cunoscute, fără a fi creștine, își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de sustenabilitate a ideologiei transgender.

Pornind de la probleme de confidențialitate, de siguranță, de egalitate și corectitudine, s-ar putea ca, încet-încet, lumea să realizeze că devotamentul față de ideologia transgender a depășit devotamentul față de realitate, de gândirea sănătoasă și de adevărata prosperitate umană.

Traducere și adaptare
Tribuna.US