Gheorghe Manu, creatorul artileriei moderne românești

Erou al Războiului de Independență, reformator al armatei, prim-ministru și apropiat al regelui Carol I, generalul Gheorghe Manu a fost una dintre personalitățile importante ale României moderne, contribuind atât la consolidarea instituțiilor militare, cât și la viața politică a țării.

Descendent al domnitorului Constantin Brâncoveanu, comandant militar în Războiul de Independență și organizator al artileriei moderne românești, generalul Gheorghe Manu (1833–1911) a fost apreciat de regele Carol I drept un „viteaz soldat”.

De-a lungul carierei sale, a îndeplinit funcții de mare răspundere: comandant al primului regiment de artilerie din România, ministru de război, primar al Bucureștiului, prim-ministru și președinte al Camerei Deputaților.

Pe Calea Victoriei din București, la numărul 192, se află casa care i-a aparținut. O placă memorială de marmură amintește că aici a locuit generalul Gheorghe Manu, „creatorul artileriei moderne românești, erou al Războiului de Independență, fost primar al Bucureștiului, ministru de război, prim-ministru și Președinte al Camerei Deputaților”.

Origini și pregătire militară

Gheorghe Manu s-a născut la 26 iulie 1833, fiind fiul lui Ioan Manu, caimacam al Țării Românești, și al Anei Ghica, descendentă a uneia dintre marile familii boierești românești.

În lucrarea „Familiile boierești române” (1899), istoricul Octav George Lecca atribuia familiei Manu posibile origini italiene, deși numele era răspândit și printre românii din Balcani.

La numai 14 ani, tânărul Manu a fost trimis la Școala de cadeți din Potsdam, iar între 1850 și 1853 și-a continuat pregătirea la școala militară din Berlin, urmând ulterior studii de specialitate în artilerie. În Germania a fost coleg cu viitorul rege Carol I al României, legătură care avea să se transforme într-o relație de încredere și colaborare.

Revenit în țară, Manu a avansat rapid în ierarhia militară, ajungând căpitan de artilerie în 1858. Între 1866 și 1869 a comandat primul regiment de artilerie al armatei române, contribuind la organizarea și profesionalizarea acestei arme.

Erou al Războiului de Independență

În 1874, Gheorghe Manu a devenit primar al Bucureștiului, funcție pe care a părăsit-o trei ani mai târziu pentru a participa la Războiul de Independență din 1877–1878.

În timpul campaniei militare, s-a remarcat prin calitățile sale de comandant, participând la operațiunile desfășurate la Plevna și Vidin. Pentru meritele sale militare, a fost decorat cu distincții importante, între care „Virtutea Militară”.

Prestigiul dobândit pe câmpul de luptă i-a consolidat poziția în elita militară și politică a României, într-o perioadă decisivă pentru afirmarea independenței și consolidarea statului modern.

Reformator al artileriei românești

După război, Gheorghe Manu și-a continuat activitatea în armată și în viața publică. În 1879 a fost ales senator, iar între 1881 și 1883 a ocupat funcția de inspector general al artileriei.

Contribuția sa esențială a constat în modernizarea organizării și înzestrării artileriei românești. Sub îndrumarea sa, numărul regimentelor de artilerie a crescut de la patru la opt, au fost înființate unități de artilerie de munte și teritoriale, iar armata a fost dotată cu tunuri moderne de calibrele 75 și 87 mm, model 1880.

În anul 1885, pe baza propunerilor sale, a fost organizată și artileria de asediu, necesară operațiunilor împotriva fortificațiilor.

Prin aceste reforme, Gheorghe Manu a contribuit la transformarea artileriei într-o componentă modernă și eficientă a armatei române, adaptată cerințelor militare ale epocii.

Om de stat și apropiat al regelui Carol I

Membru marcant al Partidului Conservator, Gheorghe Manu a deținut mai multe portofolii ministeriale, inclusiv pe cel al Războiului. Între 5 noiembrie 1889 și 15 februarie 1891, a ocupat funcția de președinte al Consiliului de Miniștri, echivalentul celei de prim-ministru.

Ulterior, a fost președinte al Adunării Deputaților, între 1892 și 1895, participând la activitatea legislativă într-o perioadă de dezvoltare economică și instituțională a României.

Într-un portret publicat de „Foaia Populară”, în iunie 1889, generalul era caracterizat printr-o expresie sugestivă: „Fizionomia generalului Gheorghe Manu e icoana fidelă a temperamentului său: energie nestrămutată”.

Pregătirea militară germană, disciplina și caracterul său hotărât i-au adus respectul contemporanilor și încrederea regelui Carol I.

Pasiunea pentru geografie și sport

Dincolo de cariera militară și politică, Gheorghe Manu a manifestat un interes deosebit pentru știință, geografie și activitățile sportive.

A fost membru fondator al Societății Geografice Române, îndeplinind funcții de conducere timp de mai multe decenii și sprijinind elaborarea „Marelui dicționar geografic al României”, una dintre lucrările de referință ale epocii.

Un episod mai puțin cunoscut, relatat în evocările biografice, îl prezintă drept participant la un pariu sportiv legat de o cursă de alergare pe traseul București–Pitești–București, de aproximativ 222 de kilometri. Potrivit relatării, Manu ar fi mizat pe victoria soldatului Ilie Gheorghe, iar suma câștigată ar fi fost oferită ca premiu primilor zece alergători.

Casa Manu, martoră a unei epoci

Generalul a fost căsătorit cu Alexandrina Cantacuzino, fiica prințului Constantin Cantacuzino.

Reședința familiei de pe Calea Victoriei, una dintre clădirile istorice reprezentative ale Bucureștiului, a găzduit numeroase conferințe, baluri și serate muzicale. În anul 1895, Gheorghe Manu a organizat aici un bal în onoarea regelui Carol I și a reginei Elisabeta.

După moartea generalului, tradiția reuniunilor mondene și culturale a fost continuată de familia sa, casa rămânând pentru o vreme un reper al vieții sociale bucureștene.

Gheorghe Manu s-a stins din viață la 16 mai 1911, la vârsta de 77 de ani, cu puțin înainte de împlinirea a 78 de ani.

La înmormântare a participat și regele Carol I, care a depus o coroa-nă purtând inscripția: „Viteazului soldat și credinciosului sfetnic, recu-noscătoare amintire”.

Istoricul Nicolae Iorga i-a apreciat contribuția la reorganizarea armatei și integritatea politică, evocând o personalitate a cărei conduită nu era compromisă de interesele clientelei de partid.

Gheorghe Manu rămâne una dintre figurile reprezentative ale generației care a construit România modernă. Militar de carieră, reformator și om de stat, el a îmbinat disciplina și spiritul de organizare cu devotamentul față de țară, lăsând o moștenire importantă în istoria armatei și a instituțiilor românești.

Dorin Nădrău
Tribuna.US