Impactul negativ al activismului LGBTQ+ asupra Bisericii

Impactul negativ al activismului LGBTQ+ asupra Bisericii

Cultura americană s-a schimbat dramatic în ultimii 30 de ani. Înainte de această perioadă, creștinismul era în general respectat de societate, în timp ce homosexualitatea era disprețuită. Astăzi, lucrurile au ajuns la punctul la care aproape tot ceea ce este LGBTQ+ este celebrat, în timp ce Biserica este în mare măsură denigrată. 

Pe scurt, dacă homosexualitatea este un lucru bun, Biserica este ceva rău. Acesta este unul dintre motivele pentru care mulți au părăsit credința, în special din rândul generației tinere, analizează Dr. Michael L. Brown pentru Illinois Family Institute.

Să luăm de exemplu opinia americană cu privire la „căsătoria“ între persoane de același sex.

Gallup a început să realizeze sondaje pe această temă în 1996, moment la care 27% din public susținea legalizarea uniunilor între persoane de același sex. În 2022, cifra a ajuns la 72%.

Aceasta este o schimbare fără precedent în opinia publică. Dar nu este surprinzătoare în lumina faptului că: 

– atât de mulți americani au prieteni, rude sau persoane dragi care se identifică drept homosexuali; 

– președintele Obama a susținut „căsătoria“ gay în 2012;

– Curtea Supremă a redefinit căsătoria în 2015; 

– mass-media ne-a bombardat în ultimele decenii cu o grămadă de articole ce promovează homosexualitatea.

Dacă sondajul Gallup ar fi fost realizat în 1986, ca să nu mai vorbim de 1976 sau 1966, susținerea pentru „căsătoria“ între persoane de același sex ar fi reprezentat o fracțiune din ceea ce vedem astăzi. Dar chiar și comparativ cu 1996, schimbarea de opinie a fost absolut dramatică, de la 27% la 72%.

Și care este, potrivit Gallup, singurul grup demografic ce încă se opune „căsătoriei“ între persoane de același sex? Este vorba despre „americanii care declară că merg săptămânal la biserică“, ei „rămân principalul segment demografic ce se împotrivește căsătoriilor gay, 40% fiind de acord, iar 58% nu“.

Noi suntem acum băieții răi, opoziția, cei care stau în calea progresului, bigoții cu mintea îngustă, cei care merg după Biblie, cei care spun Da religiei și Nu iubirii.

Așa ne percepe în prezent o mare parte a oamenilor, în special generația tânără, care a crescut într-o lume foarte diferită de cea a generațiilor anterioare.

În trecutul nu foarte îndepărtat, americanii erau mândri să se identifice drept creștini și rușinați să se declare homosexuali sau lesbiene. Cum s-au schimbat lucrurile!

Astăzi, creștinii și credința creștină sunt batjocoriți și ridiculizați pe față, în timp ce, zi de zi, auzim despre mândria homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor și transsexualilor, uneori timp de săptămâni întregi, aproape oriunde mergi – mai ales în luna iunie!

În 1997 s-a stârnit mare agitație când Ellen Degeneres a recunoscut că este lesbiană, inițial ca personaj și apoi în viața reală. Ellen? Serios? Astăzi, ar fi greu să găsești o emisiune TV celebră care să nu includă un personaj LGBTQ+, Ellen însăși domnind ani de zile ca regină a televiziunii de zi.

Chiar și desenele animate și emisiunile pentru copii includ personaje și teme LGBTQ+, în timp ce numărul supereroilor gay, bi sau trans se mărește în fiecare an. Vorbim despre o schimbare culturală masivă. America nu a mai experimentat așa ceva până acum.

În trecut, a fi pro-creștin și pro-căsătorie tradițională însemna să înoți în direcția curentului. Astăzi, este exact opusul.

Citește și Constructele sociale ale Stângii dau naștere unei lumi păgâne

Și nu vă lăsați înșelați: aceasta este o problemă care vă privește personal, nu doar o chestiune teoretică.

La urma urmei, vorbim despre copilul cuiva. Sau despre cel mai bun prieten de la școală. Sau despre personalitatea media preferată. „Vrei să-mi spui că vor ajunge în iad din cauză că iubesc pe cine iubesc? Îmi spui că nu pot sluji în biserica ta? Dacă așa stau lucrurile, nu vreau să am nimic de-a face cu religia ta sau cu Dumnezeul tău“.

Într-un articol Religion News din 6 august 2021, Yonat Shimron a menționat că: 

„Pe fondul acceptării pe scară largă a persoanelor LGBTQ, atitudinile bisericilor evanghelice față de acest grup nu s-au clintit, iar consecințele au fost dezastruoase.

Un studiu realizat luna trecută de Public Religion Research Institute a constatat că numărul americanilor care se identifică drept evanghelici albi a scăzut dramatic, de la 23% în 2006 la 14,5% în 2020. 

Cei care părăsesc în cel mai mare număr Biserica sunt cei din generația tânără, a căror poziție privind minoritățile sexuale este în contradicție flagrantă cu cea a generației în vârstă.

Să luăm ca exemplu căsătoria între persoane de același sex: În timp ce doar o treime (34%) dintre evanghelicii albi cu vârsta peste 50 de ani o susțin, 51% dintre evanghelicii albi mai tineri, cu vârste cuprinse între 18 și 49 de ani, sunt acum în favoarea acesteia – reprezintă o majoritate deja, potrivit unui alt studiu PRRI“.

Dar acest lucru nu este nimic nou.

Într-un articol din 26 februarie 2014 pentru MSNBC, Jane Timm a declarat că „O treime dintre tinerii care au părăsit biserica au făcut acest lucru din cauza învățăturilor anti-gay sau a felului în care aceștia erau tratați în cadrul bisericilor lor, potrivit unui nou studiu“.

Da, „un procent de 31% dintre tinerii (cu vârste cuprinse între 18 și 33 de ani) care au părăsit biserica au declarat că ‘învățăturile negative’ sau ‘tratamentul de respingere’ aplicat homosexualilor a fost un factor ‘oarecum important’ sau ‘foarte important’ în decizia lor, conform sondajului realizat de Public Religion Research Institute“.

Pentru adevărații adepți ai lui Iisus, problema  este că Biblia nu s-a schimbat, ceea ce înseamnă că Dumnezeu se opune în continuare practicii și identității homosexuale. Prin urmare, dacă vrem să fim în ascultare de Domnul, vom intra în conflict cu actuala cultură.

În același timp, nu vrem să îndepărtăm oamenii de Dumnezeu făcând din opoziția față de activismul LGBTQ+ principala noastră cauză (în locul Marii Trimiteri). De asemenea, nu dorim nici să părem (sau să fim) răutăcioși, să judecăm sau să fim ipocriți.

Și atunci ce putem face?

În primul rând, Îi cerem lui Dumnezeu să ne umple inimile cu dragostea Sa pentru cei care se identifică drept LGBTQ+, apoi încercăm să le împărtășim această dragoste în mod direct.

În al doilea rând, clarificăm în mesajele noastre faptul că toți suntem imperfecți, motiv pentru care toți avem nevoie de un Răscumpărător.

În al treilea rând, facem distincție între o agendă agresivă și persoanele individuale.

În al patrulea rând, ne menținem standardele biblice, indiferent de opinia publică (și indiferent cât de mult ne provoacă aceste standarde și pe noi înșine).

În al cincilea rând, ne dedicăm rugăciunii, cu credința că cei ce au valori anti-biblice își vor tăia singuri craca de sub picioare, dovedind și mai clar că poziția lor este una greșită.

În al șaselea rând, împărtășim mărturiile celor care au fost transformați prin Evanghelie, arătând clar că mesajul nostru este plin de speranță și de viață.

În al șaptelea rând, lăsăm lucrurile să curgă, determinați să-L predicăm pe Isus și să trăim pentru El indiferent de situație, amintindu-ne mereu că această lume nu este casa noastră veșnică.

Este adevărat că, din multe motive, oamenii părăsesc Biserica. Dar este la fel de adevărat că mulți alții îl întâlnesc pe Isus într-un mod ce are impact.

Asta pentru că noi avem în Evanghelie lucrul pe care lumea îl caută cu disperare. 

Să nu ne fie rușine să o trăim și să o predicăm.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0