Încă din pântece Isus Hristos a fost deopotrivă Dumnezeu și om

Printre ornamentele și luminițele asociate sărbătorii Crăciunului veți observa și scena nașterii Mântuitorului, expusă pe șeminee, rafturile magazinelor și peluze. În ele, Isus apare ca un prunc, „înfășat în scutece, culcat într-o iesle“.

Mulți creștini consideră acest moment drept începutul vieții pământești a Mântuitorului nostru, care a avut o natură atât dumnezeiască, cât și umană. Dar, la fel ca fiecare copil dinainte și de după El, viața lui Iisus întrupat pe Pământ a început de fapt cu câteva luni înainte de nașterea Sa, analizează Samuel Green pentru The Federalist.

Îngerul Gavril a explicat cum se vor petrece lucrurile când i-a spus Mariei că va concepe în mod miraculos „pe Fiul lui Dumnezeu“ deși era virgină. După ce a primit această veste care a schimbat lumea, Maria a mers „în grabă“ să o viziteze pe ruda ei, Elisabeta.

Când Maria a salutat-o pe Elisabeta, Biblia spune că Elisabeta a fost „umplută de Duhul Sfânt“ și a recunoscut divinitatea lui Isus, numind-o pe Maria „mama Domnului meu“.

O lectură atentă a cărții Luca 1 sugerează cu tărie că acest schimb semnificativ de cuvinte a avut loc în perioada în care Isus era încă un embrion – înainte ca El să fie suficient de mare pentru a fi numit „făt“.

Cu toate acestea, Elisabeta L-a numit „Domnul meu“ pentru că exact asta era El chiar și în acel stadiu incipient al sarcinii Mariei. De asemenea, Elisabeta a numit-o pe Maria „mamă“ – nu „viitoare mamă“ – pentru că maternitatea începe în momentul în care un copil este conceput.

Drept răspuns la cuvintele cu implicații profunde ale Elisabetei, susținătorii avortului care sunt reticenți în a recunoaște umanitatea și valoarea copiilor din pântecele mamei ar putea fi tentați să spună: „Dar Isus este special“. Cât de adevărat! Cu toate acestea, deși divinitatea Sa este unică, umanitatea Sa în pântece ne învață ceva despre toți muritorii de rând.

Mântuitorul nostru nu a coborât printre noi direct la stadiul de adult, adolescent, copil mic sau sugar. Ci, demn de remarcat, Domnul nostru a decis să-Și înceapă existența umană în același fel în care spune știința că și-o încep toate ființele umane.

După cum a spus geneticianul Dr. Jérôme Lejeune, „Istoria vieții este una foarte lungă, dar fiecare dintre noi are un început extrem de precis – momentul concepției“.

Pe lângă decizia lui Iisus de a veni printre noi sub forma unui copil nenăscut și recunoașterea de către Elisabeta a Domniei Sale în timpul primului trimestru de sarcină al Mariei, povestea Crăciunului scoate în evidență umanitatea copiilor din pântecele mamei și prin descrierea unui alt copil nenăscut.

Când Maria a vizitat-o pe Elisabeta, ambele femei erau însărcinate. Copilul care creștea în Elisabeta era Ioan Botezătorul, care ani mai târziu avea să-L vadă pe Isus și să spună: „Iată! Mielul lui Dumnezeu care ia asupra Sa păcatul lumii!“.

Aflat încă în pântece, Ioan nu a putut articula o declarație atât de puternică în prezența Mântuitorului său nenăscut, dar a fost capabil să simtă bucurie și să reacționeze la această emoție într-un mod specific copiilor mici. Și exact asta a făcut. După cum explică Biblia, atunci când Maria a salutat-o pe Elisabeta, Ioan „a tresăltat în pântecele [Elisabetei] de bucurie“.

Cu ocazia Crăciunului, mulți citesc despre aceste momente uimitoare dinainte ca Isus și Ioan să se nască, dar trec cu vederea lecțiile pe care ni le transmit ele. Drept urmare, multă lume sărbătorește Crăciunul având în același timp în minte falsa convingere că avortul electiv este acceptabil din punct de vedere moral.

Chiar și atunci când cântă „Bucurați-vă cu toții, a venit Mântuitorul“, ei ignoră implicațiile faptului că un copil nenăscut a fost printre primii care au experimentat această bucurie, tresăltând în prezența Domnului său care – deși ascuns în pântecele Mariei – cu siguranță venise.

Citește și 7 modalități prin care ne asigurăm că Isus Hristos rămâne punctul central al Crăciunului

Și continuă să creadă minciuna că un avort înseamnă eliminarea unei simple grămezi de celule, fără să realizeze că o grămadă de celule nu e capabilă să tresalte de bucurie.

Mulți se gândesc cu recunoștință la disponibilitatea lui Isus de a se naște printre noi, fără a ține cont de faptul că Isus era pe deplin Dumnezeu și pe deplin om, atât în iesle, cât și în pântece. Nu S-a transformat la naștere.

Mâinile cu care Isus l-a atins pe orb pentru a-l vindeca sau a frânge cinci pâini pentru a hrăni mii de oameni, ar fi fost aceleași mâini distruse printr-un avort, dacă Maria ar fi recurs la unul.

În ultimul rând, cei care consideră copiii nenăscuți probleme, iar avortul drept o soluție, nu înțeleg minunatul adevăr că dragostea lui Dumnezeu pentru lume îi include atât pe cei născuți, cât și pe cei nenăscuți.

Creatorul nostru ne-a făcut pe fiecare dintre noi în pântecele mamei noastre, iar noi suntem „înfricoșător și minunat creați“ după „chipul lui Dumnezeu“. De fapt, îngerul Gabriel a declarat că Ioan va fi „plin de Duhul Sfânt chiar înainte de a se naște“, ceea ce ne dovedește că Dumnezeu a iubit suficient de mult un copil nenăscut pentru a face din el un templu al Duhului Sfânt.

Și pentru că Dumnezeu îi iubește pe copiii din pântece, și noi trebuie să-i iubim.

Din păcate, mesajul pro-viață al poveștii de Crăciun va continua să treacă neobservat de lume până când nu se vor ridica mai mulți oameni să facă lumină acolo unde este întuneric.

Așadar, în perioada acestei sărbători, dar și după aceea, îți vei iubi vecinii născuți și nenăscuți suficient de mult pentru a fi acea lumină? Este mare nevoie, și în joc sunt viețile oamenilor.

Când îi ajuți pe oameni să vadă dragostea lui Isus pentru copiii nenăscuți, le poți reaminti și de dragostea imensă pe care Dumnezeu o are pentru ei. Isus a experimentat viața ca om în pântecele mamei și în iesle, cu gândul la cruce pentru că „atât de mult a iubit El lumea“.

Moartea Sa prin care plătește pentru păcatele noastre și învierea Sa miraculoasă le permit tuturor păcătoșilor – inclusiv celor care luat parte la păcatul avortului – să vină la Isus pentru iertare și vindecare, să recunoască și să accepte Domnia Sa și să trăiască cu El în rai pentru totdeauna.

Acesta este un mesaj de Crăciun pe care toată lumea ar trebui să îl audă, așa că mergeți și lăsați lumina voastră să strălucească.

„Poporul care umbla în întuneric a văzut o mare lumină… Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat“

Traducere și adaptare
Tribuna.US