Săptămâna trecută un fenomen extrem a lovit orașul New York. S-a înregistrat una dintre cele mai proaste calități ale aerului din lume – și cea mai pr
Săptămâna trecută un fenomen extrem a lovit orașul New York. S-a înregistrat una dintre cele mai proaste calități ale aerului din lume – și cea mai proastă calitate a aerului din ultima jumătate de secol – datorită fumului dens degajat de incendiile de vegetație care mistuie provincia Quebec.
Titlurile ziarelor au sugerat că principalul vinovat a fost schimbarea climatică, dar aceste afirmații nu sunt în concordanță cu știința revizuită de colegi, cu înregistrările observaționale și cu înțelegerea din ce în ce mai bună a meteorologiei asociate cu incendiile de vegetație., explică Clifford Mass pentru WSJ.
Am publicat numeroase articole despre partea de meteorologie aferentă incendiilor majore, am studiat efectele schimbărilor climatice asupra circulației atmosferice și am primit finanțare de la National Science Foundation și de la U.S. Forest Service pentru cercetări legate de fenomenele meteorologice asociate incendiilor de vegetație.
O circulație atmosferică neobișnuită a dus la declanșarea și întețirea rapidă a incendiilor de vegetație, zona de presiune atmosferică extrem de scăzută antrenând fumul dens spre zona New York-ului. Încălzirea globală a avut doar un rol minor în acest eveniment. Incendiile recente au cuprins pădurile boreale din nordul Quebecului. Incendiile nu sunt o raritate în această regiune. Ecologia acestor păduri se bazează pe incendii pentru răspândirea semințelor și sănătatea pădurii.
Multe dintre marile incendii din zonele boreale au loc într-un interval temporal îngust, de la mijlocul lunii aprilie până la începutul lunii iunie, imediat după ce zăpada din timpul iernii s-a topit și înainte ca ierburile și alte plante mici să crească, ceea ce reduce inflamabilitatea. În acest scurt interval de timp, vegetația moartă din anul precedent se poate usca suficient pentru a arde dacă există o sursă de declanșare a incendiului, cum ar fi un fulger sau o acțiune greșită a factorului uman.
Multe dintre marile incendii din Quebec au avut loc în perioada de primăvară, de exemplu, incendiul din mai 2010, care a acoperit New England cu o cantitate enormă de fum, sau incendiul din Saguenay din mai 1870, al cărui fum a ajuns până în insulele britanice.
Marile incendii de pădure din zona boreală în timpul primăverii canadiene nu sunt nici neobișnuite, nici un semn al schimbărilor climatice. Incendiile din această lună au început pe 2 iunie, când sute de fulgere au aprins vegetația uscată de aproape o săptămână de temperaturile neobișnuit de ridicate.
Vremea de dinaintea valului de căldură nu a fost una extrem de uscată, indicii de monitorizare a secetei din Canada relevând condiții normale de umiditate și temperaturi apropiate sau sub cele obișnuite. Începând din data de 27 mai, o zonă de presiune ridicată s-a format deasupra părții central-sudice a Canadei, încălzind și uscând zona timp de câteva zile, până la începutul lunii iunie.
Având combustibilul necesar pe suprafața solului, cum ar fi ierburile uscate, numai bune de ars, tot ceea ce lipsea pentru a declanșa un incendiu era o sursă de aprindere, care a apărut la începutul lunii iunie – o furtună cu fulgere însoțită de scăderea presiunii atmosferice.
Fulgerele au declanșat numeroase incendii, iar circulația frontului de presiune scăzută a produs vânturi puternice care au alimentat incendiile, ducând la o întețire rapidă și necontrolată. Ba mai mult, pe măsură ce centrul depresionar s-a deplasat spre sud și s-a intensificat la est de New York, au rezultat vânturi puternice persistente dinspre nord-vest, care au suflat fumul din Quebec spre zona metropolitană New York.
Citește și Canada: Fumul incendiilor din Quebec ajunge în marile orașe americane
A fost combinația perfectă pentru a duce fumul asupra orașului New York, mai multe elemente independente având loc exact în ordinea necesară. Este dificil de găsit vreo dovadă plauzibilă a unei legături semnificative între schimbările climatice și recentul eveniment cu fumul din New York.
Condițiile meteorologice din Quebec în lunile de dinaintea incendiului au fost aproape normale. Nu există nicio dovadă că presiunea ridicată de deasupra sudului Canadei care a produs încălzirea ar avea vreo legătură cu schimbările climatice, așa cum susțin unele titluri din presă. De fapt, există numeroase studii revizuite inter pares care arată că nu există o amplificare a fronturilor de înaltă și joasă presiune în cazul încălzirii planetei.
Pe termen lung, tendința în Quebec a fost de creștere atât a cantității de precipitații, cât și a temperaturii. Temperaturile au crescut cu aproximativ 2 grade Fahrenheit în ultima jumătate de secol.
Chiar și presupunând că această încălzire este în întregime cauzată de om, ea este răspunzătoare doar pentru o mică parte din căldura excesivă din timpul evenimentului, în care temperaturile din Quebec au urcat cu 20-25 de grade peste normal. Numărul de incendii de vegetație din Quebec este în scădere; nu există o tendință de mărire a suprafețelor arse, ceea ce ar fi de așteptat dacă încălzirea globală ar predomina.
Fenomenul recent de răspândire intensă a fumului din New York este o bună ilustrare a originilor care stau la baza multor fenomene meteorologice și de mediu extreme. Atmosfera este un sistem haotic, dominat de o variabilitate naturală aleatorie. O astfel de variabilitate este ca un joc de cărți – rareori, prin șansa tragerii la sorți, cineva primește un full house sau o chintă de culoare. Efectele schimbărilor climatice asupra vremii sunt relativ mici în comparație cu variațiile aleatorii inerente unui sistem extrem de complex.
Tribuna.US
COMMENTS