Incoerent, pro-infractori, extremist democrat – este John Fetterman noua normalitate politică?

Proaspătul senator de Pennsylvania, care încă se recuperează după un atac cerebral și care a trăit pe cheltuiala părinților o mare parte din viața sa de adult, este modelul viitorilor politicieni americani.

De ce să te mai obosești să îți demonstrezi meritele ca om de stat când sistemul din care faci parte este calibrat pentru a-ți asigura succesul?, analizează Samuel Mangold-Lenett pentru The Federalist.

Autoguvernarea meritocratică și republicanismul democratic dispare cu pași repezi din America, iar în locul său revine vechea practică a patronajului politic. E adevărat, factorii de decizie și finanțatorii au fost de mult timp implicați în procesul nostru politic.

Dar în epoca alegerilor „securizate“ – în care organizațiile non-profit finanțate de multimiliardari de stânga, precum Mike Bloomberg și Mark Zuckerberg, s-au asigurat că alegătorii democrați au acces nestânjenit la votul prin corespondență – intrăm într-o nouă fază a politicii americane în care cel care are mai mulți bani (și se știe descurca cel mai bine în noul sistem) conduce.

Unii ar putea spune că este naiv să insistăm asupra acestui lucru, dar, în trecut și în mod tradițional, alegerile erau în general o competiție bazată pe merite. Candidații se prezentau electoratului, își argumentau motivele pentru care ar trebui să li se încredințeze puterea, iar publicul arunca zarurile.

James Madison a confirmat acest lucru într-un articol din Federalist, susținând că membrii unei republici sunt mai predispuși să încredințeze puterea unei persoane de calitate superioară:

„În al doilea rând, deoarece fiecare reprezentant va fi ales de un număr mai mare de cetățeni în republica extinsă decât în cea restrânsă, va fi mai dificil pentru candidații nepotriviți să-și pună în aplicare practicile nelegiuite prin care alegerile sunt prea des câștigate; iar votul poporului desfășurându-se mai neîngrădit, va fi mai probabil să fie aleși oamenii care posedă meritele cele mai atractive și caracterele cele mai stabile“.

Nu vreau să-l denigrez pe Fetterman, pentru că nu îl cunosc – deși faptul că a refuzat să își ceară scuze după ce a amenințat cu pușca o persoană de culoare neînarmată pe care a confundat-o cu un infractor vorbește de la sine – dar alegerea sa în Senatul SUA de către locuitorii Pennsylvaniei indică faptul că nici caracterul lui, nici capacitățile sale cognitive, pur și simplu nu contează.

Fetterman și adversarul său, Mehmet Oz, o celebră personalitate de televiziune, au participat la o singură dezbatere, pe 25 octombrie – cu două săptămâni înainte de ziua alegerilor, practic.

De ce a durat atât de mult până la programarea acestei întâlniri între Fetterman și Oz? Fie Fetterman ascundea faptul că se afla încă în stadiul incipient de recuperare după un atac cerebral și nu avea control deplin asupra facultăților sale audio-verbale, așa cum se observă clar în imaginile din timpul dezbaterii și al interviurilor pre-electorale, fie ascundea faptul că propunerile sale politice sunt complet aiurea și nu ar face decât să exacerbeze și mai mult problemele cu care se confruntă zilnic alegătorii săi, cum ar fi infracțiunile violente.

Oricum ar sta lucrurile până la urmă, el a ascuns informații importante oamenilor cărora le cerea să-i încredințeze puterea. Și planul lui a funcționat pentru că a avut acces la un munte de bani, 56.690.623 de dolari colectați de campania sa și 35.091.809 de dolari oferiți de grupuri externe.

De asemenea, a beneficiat de un sistem electoral de stat diferit de tradiția politică americană prin implementarea unui proces de vot prin corespondență a cărui legalitate este cel puțin dubioasă și care amenință să transforme state în care competiția era acerbă anterior în bastioane post-politice ale Partidului Democrat.

Înainte de dezbaterea cu Oz, campania lui Fetterman a obținut 463.964 de voturi anticipate; această cifră este aproape dublă față de întreaga marjă de victorie a lui Fetterman în alegerile generale.

Nu este posibil ca, dacă acești aproape jumătate de milion de oameni nu ar fi votat prin corespondență și l-ar fi văzut pe Fetterman chinuindu-se să își articuleze opiniile pe scenă, ar fi ales pe altcineva?

Citește și „Calitatea candidatului“ nu contează dacă în dreptul numelui scrie „D“

În plus, înainte de alegerea lui Fetterman la Senat, Curtea Supremă a SUA a invalidat o decizie a unei instanțe inferioare din Pennsylvania care permitea numărarea buletinelor de vot bifate incorect, dar, în ciuda hotărârii instanței, oficialii statului au încurajat ca aceste buletine de vot să fie luate în considerare la recentul ciclu electoral.

Într-o declarație, secretarul de stat interimar din Pennsylvania, Leigh Chapman, ar fi declarat: „Ordinul de astăzi al Curții Supreme a SUA care anulează decizia Circuitului Trei ca nefondată nu are legătură cu fondul problemei și nu afectează în niciun fel decizia anterioară a Curții Commonwealth.

Ea nu oferă nicio justificare pentru ca districtele să excludă buletine de vot pe baza unei omisiuni minore și ne așteptăm ca districtele să continue să își respecte obligația de a număra toate voturile legale“.

Emisarii Partidului Democrat știu cum să calibreze sistemul de vot prin corespondență pentru a-și asigura victoria. Ei știu că, la nivel național, republicanii sunt lenți în a adopta mentalități și protocoale similare.

Șiu și că probabilitatea de a li se cere să înceteze cu prostiile este scăzută. Și nu vor lăsa să se piardă degeaba timpul dintre clipa de față și momentul în care GOP va atinge paritatea strategică.

Oameni anoști precum Fetterman, care au acces la resurse aproape infinite și la o mașinărie politică meticulos calculată, vor continua să populeze poziții sus puse, promovând politici radicale de stânga. Aceștia se vor înmulți și vor deveni norma, dacă nu cumva sunt deja.

În mod similar, vor exista, fără îndoială, mai multe persoane precum Katie Hobbs, care, la fel ca Fetterman, nu a fost aleasă pe baza meritelor sale în cadrul unui proces clasic de alegeri, conform tradiției politice americane.

În ciuda acestui fapt, ea reușește cumva să continue să urce în funcții din ce în ce mai înalte.

Hobbs a refuzat să participe la o dezbatere cu adversara sa, Kari Lake, deși se afla în urma ei în sondaje. Ea a fost șefa alegerilor din Arizona în timpul scandalului prezidențialelor din 2020 din acest stat.

Însă ea a beneficiat enorm de circumstanțele dubioase din ziua alegerilor, în care votul în persoană, care îi favorizează puternic pe republicani, a mers prost din pricina defecțiunilor tehnice generalizate.

Alegătorii republicani din Arizona au fost împiedicați să-și exercite dreptul de vot datorită incompetenței oficialităților electorale din stat, mii de persoane declarând că nu au putut vota, în timp ce alegătorii democrați și-au transmis în siguranță votul cu câteva săptămâni înainte de 8 noiembrie.

Votul prin corespondență și iregularitățile electorale, precum cele care au avut loc în Arizona și Pennsylvania, reprezintă noua normalitate. La fel și candidații mediocri și neinspirați, precum Fetterman și Hobbs, ridicați în funcție prin mașinațiuni politice.

Dacă poporul american nu va începe să ceară mai mult de la partidele politice, de la guvern și de la ei înșiși, lucrurile nu se vor îmbunătăți.

Dar, până când Partidul Republican nu va reuși să găsească o modalitate de a le anula  democraților avantajul strategic pe care îl reprezintă votul prin corespondență, ar fi bine să ne obișnuim să îi vedem pe oficialii noștri de stat venind la serviciu în hanorac.

Traducere și adaptare
Tribuna.US