Președintele Trump s-a opus cu vehemență oricărei reacții din partea Israelului, însă atacurile israeliene vin în sprijinul diplomației americane.
Președintele Trump s-a opus cu vehemență oricărei reacții din partea Israelului, însă atacurile israeliene vin în sprijinul diplomației americane.
Atacul cu rachete balistice lansat de Iran asupra Israelului în weekend a reprezentat cel mai recent act de război comis în timpul armistițiului, o nouă încercare de a impune vecinilor săi o nouă realitate strategică. De data aceasta, lucrurile au decurs altfel, deoarece israelienii nu au găsit scuze pentru regimul iranian în răspunsul lor.
După ce Iranul a lansat duminică 11 rachete balistice asupra Israelului – urmând să lanseze în total aproape 30 – prim-ministrul Benjamin Netanyahu a ripostat cu lovituri aeriene. Israelul a lovit sistemele de apărare aeriană iraniene reconstituite, bazele de rachete și un important complex petrochimic utilizat de Garda Revoluționară.
Președintele Trump s-a opus cu vehemență oricărei reacții din partea Israelului, dar loviturile israeliene întăresc diplomația americană. Ele deschid calea pentru o acțiune militară în cazul în care Teheranul îi va refuza lui Trump acordul pe care îl dorește.
Hezbollah a ignorat primul acord de încetare a focului în Liban negociat de Trump în aprilie, iar joi l-a respins pe cel mai recent propus de președinte. Israelul se abținuse să atace Hezbollah în bastionul său din Beirut, iar acordul prevedea continuarea acestei abțineri în cazul în care teroriștii ar fi încetat să mai tragă asupra orașelor israeliene.
Duminică dimineață, Hezbollah a lansat un nou val de rachete, iar Iranul a declarat că va lovi Israelul dacă acesta va riposta la Beirut. Aceasta nu este o ecuație strategică pe care israelienii o pot tolera. Ierusalimul a răspuns cu o singură lovitură asupra Beirutului.
În timp ce regimul iranian își evalua opțiunile, trebuie să ținem cont de faptul că Trump a calificat atacurile anterioare asupra forțelor americane drept „o nimica toată” în contextul încetării focului, răspunzând cu ceea ce el a numit „lovituri de dragoste”. Trump nu a răspuns la atacurile Iranului asupra aliaților SUA din Golf, scuzând cele 30 de rachete și drone lansate miercuri asupra Kuweitului și aeroportului său ca fiind „o nimica toată”, o ripostă.
Iranul a interpretat lipsa de reacție a SUA ca pe un semnal de aprobare pentru a escalada conflictul, o evaluare pe care Trump a confirmat-o curând, cu o notă specifică lui Joe Biden.
„Atacurile iraniene nu au rănit pe nimeni”, a spus el, oferind regimului o justificare prin succesul sistemelor de apărare aeriană israeliene.
„O să-l sun chiar acum pe Bibi și o să-i spun să nu riposteze”, a adăugat președintele. „Fiecare și-a făcut de cap. Israelul a avut atacul său, iar Iranul a avut atacul său. Nu avem nevoie de încă unul”.
Dar Israelul nu atacase Iranul. Atacase Hezbollahul în Liban, unde Iranul, aflat la mare distanță, nu are ce căuta. Logica lui Trump le-ar acorda iranienilor dreptul de a riposta acolo – în esență, un drept de veto asupra autoapărării Israelului. Chiar dacă nu ar fi perioada alegerilor, niciun lider israelian nu poate accepta așa ceva la granița sa sau să lase o salvă de rachete balistice iraniene fără răspuns. O astfel de slăbiciune ar afecta, de asemenea, SUA în negocierile nucleare.
Netanyahu i-a prezentat cu siguranță aceste argumente lui Trump în cadrul convorbirii telefonice de duminică, iar președintele ar fi recomandat ca orice represalii să fie limitate. Între timp, declarațiile anterioare ale lui Trump l-au ținut la distanță de răspunsul Israelului.
Luni dimineață, când Iranul avea nevoie de o pauză, l-am putut vedea pe Trump blocând o reacție israeliană de amploare. Așa cum a spus mai târziu Trump: „I-am spus: «Bibi, ai grijă, altfel vei rămâne foarte curând pe cont propriu»”.
Toate acestea dau impresia unei rupturi între SUA și Israel, iar Trump dorește cu ardoare să mențină negocierile cu Iranul, despre care insistă în continuare că vor da roade în orice moment.
„Aș spune că un acord va fi semnat luni, marți sau miercuri”, a declarat președintele duminică. „Și iată că se întâmplă chiar acum”.
Dar oare regimul iranian este într-adevăr pe punctul de a semna?
Regimul a făcut din încetarea focului în Liban o condiție prealabilă pentru un acord nuclear, dar controlează totodată și Hezbollah, care refuză să înceteze focul. Acesta este motivul care a dus la acest schimb de focuri. Iranul a ordonat Hezbollahului să intre în acest război și ar putea să-i ordone să se retragă. Faptul că Iranul nu face acest lucru ar trebui să-i indice lui Trump că preferă să folosească acest pretext pentru a amâna un acord și a obține avantaje mai mari.
Dacă regimul nu va încheia un acord care să corespundă obiectivelor SUA, Donald Trump are nevoie de o alternativă – și asta cât mai curând. Războiul a depășit acum pragul de 100 de zile, iar Strâmtoarea Ormuz este încă închisă.
SUA au ajutat navele să treacă pe ascuns, în timp ce propriul blocaj pedepsește Iranul. Dar regimul a scăpat, de asemenea, cu atacuri repetate, în timp ce trage de timp cu negocierile și își reconstruiește arsenalul militar. În ultimele săptămâni, poziția SUA s-a erodat.
Situația s-a schimbat duminică și luni, când Israelul a anulat o parte din avansurile obținute de Iran în timpul armistițiului. Trump poate acum să profite de această ocazie, impunând regimului un termen limită strict și împuternicind Israelul să asigure respectarea armistițiului în fața încălcărilor iraniene. Sau poate continua să țină Israelul în frâu, în speranța că Iranul îi va oferi o cale de ieșire din război în doar câteva zile.
COMMENTS