La câteva ore de la publicarea dezvăluirilor privind decizia în cazul Dobbs vs Jackson Women's Health Organization, care sugerează că Instanța Supremă
La câteva ore de la publicarea dezvăluirilor privind decizia în cazul Dobbs vs Jackson Women’s Health Organization, care sugerează că Instanța Supremă va anula Roe vs Wade și Planned Parenthood vs Casey, liderul majorității din Senat, Charles Schumer (D-NY) și președintele Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi (D-CA), au emis o declarație comună în care au acuzat „judecătorii numiți de republicani“ că au „mințit Senatul SUA“.
Două zile mai târziu, Schumer a descris „minciuna“ ca fiind „declarații false“ în timpul audierilor de confirmare „cu privire la respectarea precedentului în cazul unor decizii gen Roe“. Există cu siguranță o anumită denaturare legat de ceea ce s-a spus la respectivele audieri pe tema Roe și Casey, dar nu din partea judecătorilor, analizează Thomas Jipping într-un articol Heritage Foundation.
Unii membri ai Congresului au mers chiar mai departe decât Schumer. Sen. Kirsten Gillibrand (D-NY), de exemplu, a afirmat că „mai mulți judecători de la Curtea Supremă, inclusiv judecătorul Alito … au declarat în timpul audierilor de confirmare că nu vor anula Roe vs. Wade. Fiecare dintre ei a spus … sub jurământ, că vor menține Roe“.
Niciun candidat la Curtea Supremă nu a spus vreodată ceva măcar asemănător legat de vreun precedent. De fapt, timp de zeci de ani, candidații nominalizați de ambele partide au avut grijă să evite chiar și ceea ce judecătoarea Ruth Bader Ginsburg a descris în cadrul audierii sale din 1993 drept „indicii“.
Există transcrieri ale acelor audieri și se poate vedea exact ce au spus judecătorii, dovedind că acuzațiile de „minciună“ sunt ficțiune pură.
În timpul audierii din septembrie 2005 privind nominalizarea lui John Roberts la funcția de președinte al Curții Supreme de Justiție, Joe Biden, pe atunci senator (D-DE) a comparat astfel de ședințe cu un „dans kabuki“.
Senatorii încearcă să-și dea seama cum vor vota sau ce opinii vor formula candidații nominalizați cu privire la diferite subiecte, în timp ce candidații se străduiesc să evite exact asta.
De exemplu, candidații nominalizați refuză să comenteze dacă anumite precedente au fost corect stabilite sau dacă ar trebui să fie anulate și se referă adesea la ele ca fiind „jurisprudență consacrată“. Schumer susține acum că această frază reprezintă o promisiune de a se opune anulării unui precedent.
Fiecare candidat la Curtea Supremă care s-a referit la un precedent utilizând acea frază, nu numai că exact ce conținea ea a vrut să spună, ci chiar a definit ce înseamnă în timpul audierilor.
Un precedent este jurisprudență consacrată pentru că este un precedent – atâta tot, nimic mai mult. A spune că un precedent este „jurisprudență consacrată“ înseamnă doar că acesta există și nu indică absolut nimic cu privire la faptul că ar putea sau ar trebui să fie modificat.
În cadrul audierii judecătorului Samuel Alito din ianuarie 2006, Sen. Richard Durbin (D-IL) a întrebat dacă Roe vs Wade „este consacrată ca lege a țării“. Alito a răspuns că termenul „consacrat“ nu înseamnă că „nu poate fi reexaminat“. În schimb, înseamnă că Roe este „un precedent care trebuie respectat în baza principiului stare decisis“.
În audierea sa din iulie 2009, judecătoarea Sonia Sotomayor afirma că „toate precedentele Curții Supreme le consider drept consacrate și necesită a fi respectate în baza doctrinei stare decisis“.
Ea a dat un răspuns identic la întrebarea dacă anumite precedente individuale erau consacrate: „Acesta este precedentul Curții, deci reprezintă un act de jurisprudență consacrat“.
Întrebată despre cazul Casey, în particular, Sotomayor a repetat că „este precedentul decis de Curte și este consacrat din punct de vedere al opiniei Instanței“.
Judecătoarea Elena Kagan a urmat același scenariu în timpul audierii sale din iulie 2010. Potrivit ei, District of Columbia vs. Heller și McDonald vs. Chicago, care au stabilit că interdicțiile privind armele de foc încalcă al Doilea Amendament, sunt „acte de jurisprudență consacrate“ și sunt „îndreptățite să li se acorde respectul cuvenit unui precedent“.
Ea a inclus în aceeași categorie „consacrată“ precedente precum Citizens United vs FEC, în care s-a stabilit că restricțiile privind exprimarea opiniei pe teme electorale încalcă Primul Amendament; Gonzalez vs Carhart, în care s-a declarat constituțională legea federală privind interzicerea avortului prin naștere parțială; de asemenea, United States vs Lopez și United States vs Morrison, în care s-a decis că două legi federale depășeau sfera de autoritate a Congresului de a reglementa comerțul interstatal.
Kagan i-a explicat senatorului Jeff Sessions (R-Ala.) că ea nu face distincție între „precedent“ și „jurisprudență consacrată“. A precizat cât se poate de clar: „La ce mă refer când folosesc aceste expresii este că acestea reprezintă decizii deja luate de instanțe“.
Faptul că Schumer le-a susținut cu entuziasm pe Sotomayor și Kagan dovedește că știa exact la ce se refereau. La urma urmei, el a spus că „anularea Citizens United este probabil un lucru mai important decât orice altceva am putea face pentru a proteja această măreață democrație“.
Nu ar fi sprijinit niciodată un candidat la Curtea Supremă care ar fi promis să nu se atingă niciodată de precedentul Citizens United sau de celelalte pe care Kagan le-a numit „consacrate“.
Candidații republicani nominalizați au adoptat fidel strategia Sotomayor/Kagan. În timpul audierii lui Gorsuch din martie 2017, de exemplu, acesta i-a spus senatorului Al Franken (D-MN) că decizia Obergefell vsHodges, conform căreia Constituția protejează dreptul la căsătorie între persoane de același sex, este „jurisprudență consacrată“.
În mod similar, Gorsuch i-a spus senatorului Richard Blumenthal (D-CT) că Griswold vs Connecticut și Eisenstadt vs Baird, care au creat și extins un drept constituțional de a utiliza contracepția, „reprezintă precedente ale Curții Supreme a SUA“ care „au fost consacrate“.
El i-a spus senatorului Chris Coons (D-CT) că Casey, Lawrence vss Texas, care a creat un drept la sodomie între persoane de același sex, precum și Obergefell sunt toate „decizii consacrate în sensul că reprezintă decizii ale Curții Supreme a SUA, care au greutatea pe care o conferă statutul de precedent“.
Audierea lui Kavanaugh din septembrie 2018 a urmat același tipar, Sen. Dianne Feinstein (D-CA) întrebând „ce înțelegeți prin ‘jurisprudență consacrată’?“.
Kavanaugh ar fi putut să citească din transcrierea audierii lui Sotomayor: „Doamnă senator, am spus că este consacrat ca precedent al Curții Supreme“.
Blumenthal a întrebat dacă Kavanaugh ar „promite, la momentul respectiv, că nu va anula niciodată Roe vs Wade“. Kavanaugh a dat răspunsul așteptat: „Domnule senator, fiecare dintre cei opt judecători care fac parte în prezent din Curtea Supremă au refuzat să răspundă la această întrebare atunci când au fost chestionați“.
În mod similar, în cadrul audierii sale din octombrie 2020, judecătoarea Amy Coney Barrett i-a spus lui Feinstein că Obergefell „este un precedent al Curții Supreme îndreptățit să fie respectat în conformitate cu doctrina stare decisis“.
Barrett i-a spus același lucru lui Durbin în legătură cu deciziile care mențin Affordable Care Act și senatorului Sheldon Whitehouse (D-RI) în legătură cu United States vs Virginia, care a anulat restricțiile bazate pe sex la Institutul Militar din Virginia, și cu Bostock vs Clayton County, care a interpretat titlul VII din Legea drepturilor civile din 1964 ca interzicând discriminarea la angajare în funcție de orientarea sexuală sau identitatea de gen.
Republicanii nu au tresărit când candidații republicani au numit aceste precedente „consacrate“, așa cum nu a făcut-o nici Schumer când Kagan a inclus Citizens United în respectiva categorie.
Fiecare candidat nominalizat a ales să folosească această etichetă tocmai pentru că, cel puțin în contextul confirmării la Curtea Supremă, oferă o modalitate de a răspunde fără a compromite imparțialitatea.
Întrebată de Durbin la ce se referea prin termenul „consacrat“, Barrett a reiterat cuvintele lui Sotomayor: „Orice precedent îndreptățit să fie respectat conform doctrinei stare decisis poate fi descris drept consacrat“. Cu alte cuvinte, orice precedent este consacrat.
Observați că, atunci când se referă la precedente ca fiind „consacrate“, candidații nominalizați adaugă, de asemenea, expresii precum „respectat în baza stare decisis“ (Alito), „îndreptățit să aibă toată puterea pe care o conferă de obicei precedentul“ (Kagan), „îndreptățit să aibă puterea precedentului“ (Gorsuch), „îndreptățit să fie respectat în temeiul principiilor stare decisis“ (Kavanaugh).
La fel cum „consacrat“ înseamnă că există un precedent, aceste expresii se referă la procesul de a determina dacă un precedent ar trebui să fie anulat sau nu. Factorii utilizați în acest proces sunt bine cunoscuți și au dus la anularea de către Curtea Supremă a propriilor precedente de sute de ori.
Deși Sotomayor a declarat că „toate precedentele Curții Supreme le consider consacrate“, ea a votat de mai multe ori pentru anularea lor. La fel și Kagan, care a precizat că termenul „consacrat“ nu înseamnă nimic mai mult decât „precedent“.
Dacă, așa cum susține Schumer în prezent, „consacrat“ înseamnă „nu poate fi anulat“, atunci Sotomayor și Kagan au mințit și ele Senatul SUA.
Această strategie utilizată în cadrul audierilor de confirmare se practică de multă vreme și a fost adoptată în mod consecvent de candidați din ambele partide. Istoricul este clar. Pentru oricine care urmărește chiar și ocazional procesul de confirmare al judecătorilor la Curtea Supremă, dar mai ales pentru membrii Congresului, e imposibil să nu înțeleagă ceva atât de clar.
Concluzia evidentă este că Schumer și ceilalți care susțin că judecătorii au mințit sau au făcut declarații false cu privire la anularea precedentelor Roe sau Casey, sunt cei ce mint sau denaturează opiniile reale ale acelor judecători.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS