Televiziunea de stat din Iran a publicat pe pagina sa de Twitter un videoclip în care vicepreședintele Statelor Unite, Kamala Harris, răspunde la într
Televiziunea de stat din Iran a publicat pe pagina sa de Twitter un videoclip în care vicepreședintele Statelor Unite, Kamala Harris, răspunde la întrebările unei studente de la Universitatea George Mason, cu ocazia National Voter Registration Day.
Schimbul de replici care a avut loc ne reamintește clar că există o mulțime de oameni care, pentru binele națiunii, nu ar trebui să se înregistreze pentru a vota, analizează David Harsanyi într-un articol National Review.
Această studentă, de exemplu, se plânge că „fondurile alocate pentru a sprijini în continuare Israelul“ – se referă la asistența financiară pentru sistemul de apărare Iron Dome, care protejează civilii de rachetele lansate de gruparea Hamas – „mi se frânge inima, deoarece este un genocid etnic, iar oamenii sunt strămutați, așa cum s-a întâmplat și în America și sunt sigur că sunteți conștientă de acest lucru“. Ea susține că respectiva redirecționare de fonduri este motivul pentru care în Statele Unite „nu avem asistență medicală, servicii medicale publice, locuințe la prețuri accesibile“.
Mie mi se frânge inima pentru că oamenii asimilează fantezii oribile despre lume și devin marxiști. Sunt frustrat că, în loc să descurajez oamenii proști din a-și răspândi ideile, vicepreședintele le spune că este „bucuroasă“ că aceștia își exprimă îngrijorările: „Repet, consider că vocea dumneavoastră, perspectiva dumneavoastră, ceea ce ați experimentat, adevărul dumneavoastră, nu trebuie suprimate, ci trebuie să se facă auzite, nu? Este unul dintre lucrurile pentru care luptăm într-o democrație, nu-i așa?“
O astfel de afirmație face mai mult rău decât bolboroselile aiurea. Harris insinuează că cineva, undeva, încearcă să suprime dreptul acestei femei de a se face auzită. Lucrul acesta este un mit. Respectiva elevă se află într-unul dintre cele mai bogate locuri de pe pământ, într-o școală care costă 36.000 de dolari pe an, unde poate vorbi liber, fără nici o teamă că ar păți ceva. Ar trebui să fie recunoscătoare că nu se află în Yemen, Rusia sau China.
Citește și Opinie: Destabilizarea democrației și revoluția prin minciuni și ipocrizie
În al doilea rând, Harris nu „luptă“ pentru ca vocea tuturor să fie auzită. Administrația ei, de exemplu, face tot posibilul pentru a elimina vocile despre care ei consideră că răspândesc dezinformare. Cu siguranță, dacă această studentă ar fi afirmat că cetățenii de culoare sau Latino erau implicați într-o activitate necurată, Harris nu ar fi fost bucuroasă să-i audă vocea, nici perspectiva, experiența sau adevărul. A permite oamenilor să pretindă că au un „adevăr“ propriu constituie o corupere a adevărului și alimentează hidosul relativism moral. E adevărat, oamenii trec prin experiențe care le colorează perspectivele, dar niciunul dintre noi nu are un adevăr unic.
Dar Harris are răbdare doar pentru un anumit „adevăr“. Iar biroul ei știe acest lucru, pentru că deja s-a pus pe treabă să salveze situația după ce ea a încuviințat acuzarea israelienilor de „genocid etnic“. Acest tip de retorică, desigur, este ceva obișnuit în rândul democraților din Cameră. Dar puteți fi siguri că Jonathan Greenblatt de la Liga Anti-Defăimare, vechea organizație evreiască și alții ocupați cu promovarea nemulțumirilor de tot felul, sunt mult mai interesați și mai entuziasmați să fie contactați de democrați puternici, precum Harris, decât să-i tragă la răspundere.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS